Decizia nr. 3638/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3638/R/2012
Ședința 17 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul P. E. M. împotriva sentinței civile nr. 932 din 12 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată U. „. B. S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 10 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.932 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția prescripției invocată de contestator.
A fost respinsă contestația formulată de contestatorul P. E. M. în contradictoriu cu intimata U. „. B. împotriva deciziei de sancționare nr.534 din 28 iulie 2008 emisă de intimată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de (...) reclamantul P. E. a fost angajat în cadrul universității "L. B." din S. la data de (...).
D. cuprinsul actului adițional la contractul individual de muncă nr.15P/1991, reiese că începând din data de (...) reclamantul a fost numit pe o perioadă de 4 ani în funcția de D. al F. de Ș.
Prin D. nr. 534/(...) reclamantul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă cu data de (...).
D. i-a fost comunicată reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind primită de acesta la (...).
Prin prezenta acțiune reclamantul a contestat decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, pe cale de excepție susținând nulitatea absolută și prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare, iar pe fond netemeinicia și nelegalitatea.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției invocate conform art. 137
C.pr.civ. instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 264 al. 2 C. muncii "în cazul în care prin statutele profesionale aprobate prin lege specială se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta ".
În cazul cadrelor didactice, calitate pe care o deține și reclamantul, răspunderea disciplinară și materială este reglementată de titlul VI din L. 1. privind Statutul personalului didactic.
Astfel, în urma sesizării prof. dr. D. K. adresată U. L. B. la data de (...) privind plagierea lucrării sale "Metamodelling Platforms" prin lucrările "A. T. for Metamodelling" și "A. Modelling for E Learning Platforms" publicate pe internet, prin decizia nr. 473/(...), rectorul universității pârâte, având în vedere hotărârea Biroului Senatului din data de (...), a dispus constituirea comisiei de verificare a sesizării .
Raportul de analiză întocmit de această comisie de verificare nr. 2228/(...) a fost înregistrat la comisia de onoare a U. la data de (...).
Având în vedere constatările comisiei de verificare cuprinse în raportul menționat, în ședința Biroului Senatului U. din (...) s-a hotărât constituirea unei comisii de cercetare a abaterilor săvârșite de reclamant și de alte persoane, astfel cum reiese din procesul verbal nr. 2268/(...) .
În concordanță cu hotărârea Biroului Senatului, prin D. nr. 483/(...) s-a constituit comisia de cercetare a abaterilor săvârșite de reclamant (f. 140) în componența căreia a fost desemnat, și reprezentantul sindical, profesor universitar dr. Mircea Bădescu, susținerile reclamantului conform cărora comisia de cercetare nu ar fi fost constituită conform art. 119 al. 2 din L. 1. fiind total nefondate.
La data de (...) Comisia de cercetare i-a convocat atât pe reclamant, cât și pe celelalte două persoane, pentru data de (...) ora 9,00 la sediul rectoratului, în scopul efectuării cercetării disciplinare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pe care reclamantul nu a ridicat-o de la oficiul poștal, culpa aparținându-i, ca atare, în integralitate. n aceste condiții, instanța a constatat că pârâta a respectat prevederile art. 120 din L. 1., susținerile contrare ale reclamantului fiind nefondate.
Absenta reclamantului de la întâlnirea C. de C. a abaterii a fost reținută în procesul verbal de la acea dată - nr. 2379/(...).
Conform procesului verbal nr. 2392/(...) de finalizare a cercetării abaterilor disciplinare, Comisia de cercetare a constatat săvârșirea abaterilor disciplinare de către: rectorul B. B., numitul E. S. și de către reclamant profesor universitar dr. E. M. P., constând în plagiatul lucrării originale "Metamodelling Platforms ", a autorilor K. D. și Kuhn H.
Comisia a propus Biroului senatului aplicarea de sancțiuni disciplinare reglementate de art. 116 din L. 1. și sesizarea Parchetului cu privire la săvârșirea infracțiunii reglementate de L. 8. privind dreptul de autor.
Așadar, în conformitate cu disp. art. 122 al. 1 L. 1., termenul de 30 de zile pentru analizarea propunerii de sancționare și aplicare a sancțiunii în speță a început să curgă la data de (...), data constatării abaterii disciplinare, prin procesul verbal nr. 2392 al comisiei de cercetare.
În aceste condiții decizia de desfacere a contractului de muncă al reclamantului nr. 534/(...) a fost emisă în interiorul termenului de prescripției a aplicării sancțiunii prevăzut de art. 122 al. 1 L. 1..
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că pârâta a urmat procedura prevăzută de art. 119, 120, 122 și 123 din Statutul personalului didactic pentru antrenarea răspunderii disciplinare a reclamantului și, în consecință, ținând cont de caracterul special al reglementărilor cuprinse în L. 1. față de dispozițiile generale din Codul muncii, a respins excepțiile invocate de reclamant, ca nefondate.
În ce privește temeinicia deciziei nr. 534/(...) instanța a reținut următoarele:
Lucrarea "A. techniques for metamodelling" avându-i ca autori pe lectorul B. B. și pe reclamant a fost prezentată la "The 1. W. I. C. of C., A. N., C. I., G." în perioada 26-28 iulie 2007 și publicată în proceedings-ul conferintei.
În urma sesizării profesorului universitar dr. D. K., privind plagierea lucrării sale "Metamodelling Platforms" de către autorii lucrării susmenționate, s- a efectuat verificări în urma cărora s-a constatat că anumite pasaje sunt copii
100% ale lucrării originale.
De altminteri, identitatea unor pasaje din cele două lucrări poate fi lesne constatată prin compararea copiilor lor depuse la dosar.
Reclamantul nu a negat existența plagiatului, ci doar vinovăția sa în săvârșirea acestuia, susținând că a fost menționat ca și coautor al lucrării "A. T. of Metamodelling" fără știrea sa, de către lectorul B. Alexandru B.
Însă, astfel cum rezultă din probele administrate, reclamantul era atât la momentul desfășurării conferinței din G., cât și anterior, coordonatorul lucrării de doctorat a numitului B. B.
Martorii Dușe D. M. și S. G. D. au relatat că reclamantul cunoștea consemnarea sa în calitate de coautor al lucrării în cauză alături de B. B.
Mai mult, potrivit declarației martorului S. Gh. D., reclamantul a participat în Biroul Senatului la susținerea de către martor a cererilor de participare la conferința internațională din G., cunoscând lucrările ce urmau a fi prezentate.
Ca urmare, instanța a apreciat că reclamantul, acceptând calitatea de coautor al lucrării A. T. of Metamodelling, ce i-a fost atribuită, conform susținerilor sale, de doctorandul B. Al. B., precum și prezentarea sa ca și coautor la conferința W. din G. a încălcat Codul etic al U. "L. B." din S. săvârșind un plagiat astfel cum e definit și explicitat în acest act normativ.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că decizia de concediere nr. 534/(...) emisă de pârâta U. L. B. din S.l este temeinică și legală și în consecință a respins contestația reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. E. M. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a invocat excepția tardivității emiterii deciziei în raport de depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art.268 alin.1 teza I Codul muncii în care putea fi aplicată sancțiunea, termen care curge de la data de (...) când rectorul U. L. B. a fost încunoștințat de prof. dr. D. K. de pretinsa faptă.
În atare situație, art.122 din L. nr.1. reținut de prima instanță, se completează cu prevederile art.268 Codul muncii, după cum prevede chiar art.146 din L. nr.1. precum și cap. II pct.1 lit. d din Statutul consiliului de onoare al U. „. B..
Aceeași excepție este invocată în legătură cu încălcarea termenului de 6 luni în care poate fi aplicată sancțiunea, în acest sens art.268 alin.1 teza a II-a
Codul muncii impunând un termen limită de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Cum în speță fapta pretins a fi săvârșită de reclamant datează din 26-28 iulie 2007, aplicarea unei sancțiuni la 28 iulie 2008 este nelegală.
Impedimentul legal menționat mai sus, de a aplica sancțiuni disciplinare personalului didactic din învățământul superior , peste termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, este reluat și consolidat și în Cap. II pct.1 lit. d paragraful final din Statutul consiliului de onoare al U. „. B. din S. potrivit căruia „Instituția va aplica sancțiunea în conformitate cu prevederile L. nr.1. și ale Codului muncii";.
Tot astfel, în această materie, termenul de prescripție extinctivă de 6 luni de la data săvârșirii faptei este prevăzut inclusiv pentru depunerea și respectiv,primirea sesizării sau reclamației de plagiat, de prevederile exprese ale Cap. II pct.1 lit. a primul paragraf din Statutul consiliului de onoare al U. „. B. din S., potrivit cărora: „sesizările/reclamațiile se depun(primesc) în termen de cel mult 6 luni de la evenimentele care constituie subiectul acestora";.
În consecință, dreptul U. „. B. din S. de a dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare, pentru un pretins caz de plagiat săvârșit (nu de reclamant ci de o altă persoană, fără știrea, participarea, implicarea, cooperarea, consimțământul sau acordul său) în urmă cu mai mult de 1 an, era prescris.
Reclamantul a dezvoltat și critici asupra fondului susținând în esență că așa cum s-a stabilit și de către organele de urmărire penală, nu îi revine responsabilitatea pentru plagiat.
Pârâta U. „. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că termenul de 30 de zile curge de la data de (...) când a fost finalizat raportul comisiei de experți privind acuzația de plagiatformulată la adresa reclamantului.
Cu privire la termenul de 6 luni, pârâta a susținut că acest termen de prescripție este supus reglementărilor legale referitoare la întreruperea și suspendarea sa, conform art.13-15 din Decretul nr.167/1958.
Pârâta nu cunoștea și nu putea cunoaște că recurentul a plagiat o lucrare care a fost prezentată la o manifestare științifică care a avut loc în G. și care a fost apoi publicată în Proceeding-ul conferinței. Această împrejurarea se constituie într-un obstacol invincibil pentru universitate de a lua la cunoștință despre faptul plagiatului (care s-a realizat fără a-i putea preciza exact data). În lumina prevederilor art.13 lit. a din Decretul nr.167/1958 această împrejurare reprezintă un caz de forță majoră care produce suspendarea termenului de prescripție la care s-a făcut referire. Termenul de prescripție de 6 luni a început să curgă numai de la data când universitatea a cunoscut faptul plagiatului. Anterior, nu avea cum și nu putea în mod absolut să cunoască plagiatul. U. a cunoscut doar faptul că un cadrul didactic se prezintă cu o lucrare la o conferința internațională nu și faptul că această lucrare reprezintă un plagiat.
Pârâta a contestat, de asemenea, apărările reclamantului privind necunoașterea de către acesta a folosirii numelui său drept coautor al unei lucrări științifice.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admiterecursul pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.268 alin.1 Codul muncii (în forma de la momentul sancționării reclamantului) „angajatorul dispune sancțiuni disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu
de 6 luni de la data săvârșirii faptei ";.
Potrivit art.264 alin.2 Codul muncii (în aceeași formă) „în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta";.
În cazul personalului didactic prin T. VI al L. nr.1. (art.115-125) este reglementat un alt regim sancționator caracterizat prin sancțiuni disciplinare aparte și printr-o procedură de cercetare diferită.
Cu toate că L. nr.1. nu reglementează expres un termen obiectiv de 6 luni în care trebuie aplicată sancțiunea, art.146 din acest act normativ prevede completarea dispozițiilor statutului personalului didactic cu celelalte dispoziții din legislația muncii.
În acest context, Curtea reține pe de o parte că pârâta nu a contestat aplicabilitatea în speță a termenului de 6 luni, iar pe de altă parte că, sub acest aspect Curtea Constituțională a statuat prin D. nr.136/2004 următoarele:
„Aceleași termene de prescripție ca și cele instituite de dispozițiile 268 alin. (1) din L. nr. 5. au fost prevăzute și în legislația anterioară, în conținutul prevederilor art. 13 alin. (4) din L. nr. 1/1970 privind organizarea și disciplina muncii în unitățile socialiste de stat (publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr.
27 din 27 martie 1970), abrogată prin nr. 5., prevederi a căror constituționalitate a fost stabilită prin nr. 7., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999. Cu acea ocazie Curtea a reținut că, în situația în care nu ar exista un termen de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare, "aplicarea sancțiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecință inacceptabilă și absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice".
Prin urmare, nici un regim sancționator aparte nu poate înlătura termenul obiectiv de 6 luni care curge de la data săvârșirii faptei, putând doar să extindă durata acestui termen.
De altfel, și Statutul Consiliului de O. al U. „. B. prevede prin pct. II subpunctul 1 lit. a primul aliniat că „sesizările reclamanților se depun în termen de cel mult 6 luni de la evenimentele care constituie subiectul acestora";.
Or, prin obiecțiunile pârâtei cu privire la acest termen de 6 luni se invocă interpretarea/suspendarea cursului prescripției ca urmare a necunoașterii faptei imputate reclamantului în mod constant a fost invalidată de jurisprudență, cu atât mai mult cu cât lucrarea în legătură cu care s-a formulat acuzația de plagiat a fost publicată în „Proceeding-ul"; Conferinței.
În atare situație, simpla necunoaștere a faptei nu constituie în sine o împrejurarea imprevizibilă și inevitabilă de natură să amâne în începerea curgerii termenului sau să suspende curgerea sa, având în vedere și că a fost adusă la cunoștința comunității științifice prin publicarea sa, astfel încât pârâta avea posibilitatea să cunoască această lucrare.
Fiind incident motivul de nulitate prevăzut de art.268 alin.1 teza finală prin emiterea deciziei la un an după data săvârșirii faptei imputate reclamantului, așadar cu încălcarea termenului de 6 luni, Curtea de A. constată că este superfluă examinarea celorlalte critici din recurs.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul admiterii acțiunii reclamantului P. E. M. în contradictoriu cu pârâta U. "L. B.", va constata nulitatea deciziei nr. 534/(...) emisă de pârâtă și va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii.
Va fi obligată pârâta să îi plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea sa efectivă.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 10.600 lei, cheltuieli de judecată la fond (onorariu avocat - filele 44, 45,
46, 47, 48, 49, 50, 51) și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs
(onorariu avocat (fila 74).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P. E. M. împotriva sentinței civile nr. 932 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului P. E. M. în contradictoriu cu pârâta U.
„. B. S.
Constată nulitatea deciziei nr. 534/(...) emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii. Obligă pârâta să îi plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea sa efectivă.
Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 10.600 de lei, cheltuieli de judecată la fond și suma de 2.000 de lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. B.
| ← Decizia nr. 31/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1112/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
