Decizia nr. 3711/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3711/R/2012
Ședința 24 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. împotriva sentinței civile nr. 616 din 03 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. "L. C. F." C., și pe pârâta intimată S. SA - S. "C. M." C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 21 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat un set de acte (filele 23-32).
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.616 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant a S. „. C. F. C., în ceea ce îi privește pe membrii C. N. și V. N., precum și excepțiile inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. „. C. F. C., în numele membrilor de sindicat M. O., M. R., L. M., S. I., C. N., M. D., B. M., F. I. V., F. D., R. I., S. M. V., T. G., E. V., M. D., K. D., S. F., F. F., B. V., Vas E., D. M. R., C. M., R. C., B. R., M. R., F. C., C. R. A., C. I., F. L., V. N., I. I., C. D., C. O., M. M., C. S., B. G., P. Ana, G. A. R., C. M. D., C. I., P. I., G. G., P. V. II, V. V. II, P. V. II, B. V., T. G., B. G., D. G., I. L., B. I. II, P. A., P. I., C. V., C. M., N. A., G. I. împotriva pârâtei S. N. de T. F. de M. „. M. „., S. „. M. C., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv pentru anii
2007, 2008 și 2009 salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariaților pe luna decembrie a anului pentru care se acordă, în baza prevederilor art. 30 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 și
2009-2010, după cum urmează, pentru următorii membrii de sindicat: L. M., S. I., C. N., B. M., F. I. V., F. D., R. I., S. M. V., T. G., E. V., K. D., S. F., F. F., B. V., Vas E., C. M., B. R., M. R., F. C., C. R. A., C. I., F. L., V. N., I. I., C. D., C. O., M.
M., C. S., B. G., P. Ana, G. A. R., C. M. D., C. I., P. I., G. G., P. V. II (CNP 1.), P. V. II (CNP 1.), T. G., D. G., I. L., B. I. II (CNP 1.), P. A., P. I., C. M., N. A., G. I., pentru următorii membrii de sindicat M. O., M. R., V. V. II (CNP 1.), B. V., B. G., C. V. se acordă drepturile mai sus menționate pentru perioada 2007 și 2009, pentru membrii de sindicat M. D., M. D. și R. C. drepturile se vor acorda pentru anii
2008 și 2009 iar membrei de sindicat D. M. R. aceste drepturi se vor acorda pentru anul 2009.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat premiul anual acordat de „. F. pentru anul 2009 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pe anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare în baza art.64 din contractul colectiv de muncă.
A fost respinsă cererea reclamanților de acordare a contravalorii bonurilor de masă neachitate în luna aprilie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității de reprezentant a salariaților și ceea ce-i privește pe reclamanții C. N. și V. N., cei doi reclamanți sunt angajați din anul 2010 ai Companiei Naționale C. F. C. S., S. „CREIR CF"; C., sunt și în prezent membrii de sindicat iar pentru persoanele pentru care se solicită drepturile salariale erau angajați ai SNTFN „ C.F.R. M. S. Pârâta nu a combătut cu probe această stare de fapt motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune în temeiul art. 283 lit. e) Codul Muncii, înainte de modificare, tribunalul a reținut:
Drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) Codul Muncii care prevede ca termen de formulare a acțiunii termenul de 3 ani, în speță pentru drepturile salariaților, acțiunea fiind înregistrată la Tribunalul Cluj la (...) este în termen, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât este neîntemeiată.
Drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului conform art. 155 Codul Muncii, se compune din salariul de bază , indemnizații, sporuri precum și din alt adaosuri .
Aceste drepturi se suportă din fondul de salarii și nu din fondul de 2% cu destinație exclusiv socială așa cum este definit de art. 21 din Codul Fiscal. Mai mult decât atât această .precizare face obiectul reținerilor la sursă a impo- zitului și celorlalte contribuții datorate statului , fiind considerate venituri din salarii și asimilate salariilor.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și aceasta este neîntemeiată întrucât chiar dacă s-a încheiat procesul-verbal din
(...) raportat la dispozițiile C. C. de M. la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unitate, incidente pentru perioada anului 2007-
2009, reiese cu certitudine faptul că reclamanții sunt îndreptățiți să primească aportul material aferent Sărbătorilor de P. 2009 și Z. F. pe 2009.
Potrivit art. 243 Codul Muncii executarea C. C. de M. este obligatorie pentru părțile semnatare, beneficiarii unei neîndepliniri a obligațiilor asumate atrage răspunderea părților ce se fac vinovate în acest sens.
Faptul că au existat circumstanțe economico-financiare nu au fost de natură a determina imposibilitatea executării obligațiilor asumate, nu este de natură a exonera debitorul de îndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o.
Ca atare excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut:
La dosarul cauzei , după mai multe precizări, la fila 80-81 s-a depus tabe- lul cu membrii de sindicat, care solicită drepturile bănești menționate în petit.
Potrivit art. 32 din Contractul C. de M. pe 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei „ pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic , după expirarea acestuia personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Aceste prevederi legale au fost reiterate și în cuprinsul C. C. de M. pentru anii 2009-2010 valabilitatea C. C. de M. fiind prelungite prin act adițional.
Potrivit art. 229 alin. 4 Codul Muncii, Contractul C. de M. încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 140 alin. 2 lit. c) Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din Contractul C. de M. aplicabil și Contractul Individual de M.
Văzând criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar pentru munca prestată în cursul anului , anexa nr. 6 - fila 15, depusă de pârâtă
, la art. 2 se stipulează: „ de salariul suplimentar nu beneficiază salariații cărora în perioada aferentă acordării acestuia , li s-a aplicat una din următoarele sancțiuni :... lit. b) reducerea salariului.
Această sancțiune a fost aplicată unor membrii de sindicat, așa cum rezultă din dispozițiile de sancționare depuse la filele 82-94 din dosar, sancțiuni aplicate după cum urmează: M. D., reducerea salariului cu 5% pe o lună pe
2007, M. O. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2008, M. R. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2008, M. D. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2007, D. M. R. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2007, 2008, R. C. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2002, V. V. I- reducerea salariului cu
5% pe două luni pe 2008, B. V. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2008, T. G. reducerea salariului cu 5% pe o lună pe 2008 și C. V. reducerea salariului cu 5% pe două luni în 2008.
Așadar pentru anii când membrii de sindicat sus-menționați au avut aceste sancțiuni disciplinare nu vor primi salariul suplimentar .
Potrivit art. 64 din Contractul C. de M. pe anii 2009 -2010 încheiat la nivelul pârâtei cu ocazia Z. feroviarului și a Sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, de a plăti aceste sume de bani angajaților iar apărările pârâtei nu pot fi reținute.
Cu privire la cererea de acordare a bonurilor de masă pe luna aprilie
2009, tribunalul a reținut:
Potrivit art. 1 din Legea 142/1998 acordarea tichetelor de masă se face dacă sunt întrunite două condiții cumulative: existența unui Contract Individual de M. care să prevadă această posibilitate și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.
„ Salariații din cadrul societăților comerciale , regiilor autonome și sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și ale celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal și încheie un Contract Individual de
M., denumită în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană
, acordată sub forma tichetelor de masă , suportată integral pe costuri de angajator";.
Interpretarea art. 1 din Legea 142/1998, dată atât de jurisprudență cât și de practica judiciară a adoptat un raționament logic , corect în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în seama angajatorului o obligație , ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile H. adoptată cu privire la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.
În consecință această cerere formulată de reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. „. M. S.A a declarat recurs prin care asolicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererilor de acordare a salariului suplimentar pentru anii 2007-2009, a ajutorului material de paște, C. și Z. F. pentru anul 2009.
În motivarea recursului s-a reiterat excepția lipsei calității organizației sindicale de reprezentant al lui C. N. și V. N. ca urmare a încetării calității acestora de salariați ai pârâtei la (...), respectiv (...), în același sens fiind invocată excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anilor 2007 - 2009, în raport de termenul de 6 luni prevăzut de art.268 lit. e Codul muncii, având în vedere lipsa caracterului salarial a acestor venituri după cum a statuat Curtea Constituțională prin D. nr.1276/(...).
S-a susținut excepția inadmisibilității acțiunii în raport de convenția părților (procesul verbal din mai - iunie 2009) privind neacordarea ajutorului de paște 2009 și Z. F. 2009 în temeiul art.268 alin.4 Codul muncii.
Se susține caracterul facultativ al acordării salariului suplimentar pentru
2007-2009, dedus din termenul „poate"; („salariatul poate primii";) utilizat de art.32 din CCM, sens în care se invocă prevederile înregistrate de pârâtă care nu a permis plata sumelor.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Deși raporturile de muncă ale salariaților C. N. și V. N. au încetat anterior înregistrării acțiunii, aceștia pot fi în mod legal reprezentați de sindicat, deoarece drepturile deduse judecății s-au născut în perioada în care aveau calitatea de angajați.
Încetarea raporturilor de muncă nu constituie un impediment la aplicarea art.28 din Legea nr.54/2003, în raport de consimțământul expres al foștilor salariați de a fi reprezentați de sindicat, care astfel își poate îndeplini în mod efectiv scopul de apărare a intereselor economice ale membrilor săi.
Ca atare, excepțiile lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale pasive, întemeiate pe aceeași împrejurare, vor fi respinse.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii ,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar aveaaplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune nu s-a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci s-a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
C. colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune actele adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
De altfel, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat la nivel de grup de unități, de la care nu poate deroga contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul inferior, conform art. 238 Codul muncii, astfel încât nu este incidentă soluția de inadmisibilitate propusă de pârâtă.
Acordarea salariului suplimentar constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatelereprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S.A împotriva sentinței civile nr. 616 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
Plecată la seminar
Semnează președintele instanței
V. M.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond. C. M.
| ← Decizia nr. 1478/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4382/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
