Decizia nr. 3722/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3722/R/2012
Ședința din 24 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. F. L. împotriva sentinței civile nr. 4947 din 10 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC O. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă A. F. L. și reprezentanta pârâtei intimate SC O. SA, avocat R. D. E.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, reclamanta recurentă arată că a beneficiat de sporul de vechime în cuantum de 5% din salariu de bază, însă în realitate trebuia să beneficieze de un spor de vechime de
15%.
Atât reclamanta recurentă cât și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și, în consecință, să se dispună a i se acorda drepturile salariale pentru un număr de 931,2 ore suplimentare și diferențele salariale pentru sporul de vechime și 157,5 lei pentru sporul de confidențialitate, susținând că din condica de prezență (fila 14 din dosarul tribunalului) sunt evidențiate clar orele de intrare și de încheiere a programului de lucru, iar conform copiilor condicii de prezență toată lumea și-a început activitate la orele 6-630 și a încheiat programul de lucru la orele 17, ceea ce rezultă și din declarațiile martorilor V. C. V. și V. M. B. Reclamanta recurentă arată că din declarațiile martorilor rezultă că nici lor nu le-au fost plătite orele suplimentare, iar martora V. C. V. a declarat că nu i se acorda pauza de masă. Reclamanta recurentă solicită a se lua în considerare că la fila 192 din dosarul tribunalului, instanța a pus în vedere reprezentantei pârâtei intimate să depună la dosar perioada de referință indicată de reclamantă pe luni, ora plecării și ora sosirii, numărul orelor suplimentare efectuate de reclamantă în perioada iunie 2008 - ianuarie 2011 și dacă în această perioadă a fost în concediu, punând în discuție și efectuarea unei expertize contabile, probă la care intimata a renunțat. Reclamanta recurentă arată că este rea credință din partea intimatei, întrucât din probele aflate la fila 193 din dosarul de fond se poate vedea că sunt depuse calcule eronate, astfel 26,5 total ore suplimentare, 36,5 număr de ore peste program. Având în vedere probele și lucrările puse în discuție în fața primei instanței, reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și în consecință să se dispună a i se acorda salariul pentru un număr de 931,2 ore suplimentare și diferențele salariale pentru sporul de vechime și 157,5 lei/ total pentru sporul de confidențialitate. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea transportului la instanță la toate termenele de judecată și depune la dosar bonul fiscal. Întrebată fiind de unde rezultă acest total de plată, reclamanta recurentă depune la dosar un script cu privire la totalul orelor suplimentare, diferența spor vechime și diferența spor confidențialitate la care a anexat și tabele pentru anii 2008, 2009 și 2010. Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în măsura în care va reuși să le depună până la sfârșitul dezbaterilor. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Deliberând, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.4947 din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta A. F. L., împotriva pârâtei S. O. S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de consilier juridic, conform copiei Contractului individual de muncă înregistrat , sub nr. 3079/(...), în Registrul general de evidență al salariaților . Conform Deciziei nr.1151/(...), reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 79 alin.1 din Codul Muncii, începând cu data de (...). Potrivit disp. art. 157 din Codul Muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale si/sau colective între angajatori si salariați ori reprezentanții acestora. Având în vedere că în baza art. 119 din Codul Muncii angajatorul are obligația de a tine evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, aceasta se realizează pe baza foilor de prezență colectivă. Acestea sunt documente menite să evidențieze numărul de ore efectiv lucrate pe zi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, respectiv durata timpului de lucru. Chiar dacă potrivit art. 272 din Codul Muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, aceasta nu înseamnă că regimul probatoriu este administrat unilateral si în exclusivitate de către angajator, acesta fiind în principal obligat să depună la dosar înscrisurile aflate în posesia sa relevante pentru situația de fapt. În egală măsură, însă, probele pot fi administrate si de către angajat în măsura în care tind la dovedirea pretențiilor sale. În speță, reclamanta nu a administrat si alte mijloace de probă de natură să confere un caracter cert pretențiilor deduse judecății. Astfel, s-a constatat că reclamanta nu este îndreptățită la plata orelor suplimentare în condițiile în care din probele administrate nu rezultă respectarea de către părți a dispozițiilor art. 120-123 din Codul Muncii La dosar nu există dovada ca angajatorul a solicitat reclamantei să efectueze muncă suplimentară peste durata normală de muncă, conform art. 120 alin.2 din Codul Muncii sau în sărbătorile legale. Mențiunile înscrise în foile colective de prezență evidențiază durata timpului de lucru, respectiv numărul deore efectiv lucrate pe zi în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, precum si zilele libere acordate salariatului si aceste înscrisuri administrate de angajator sunt relevante pentru a verifica dacă perioada de timp în care reclamanta a muncit s- a încadrat sau nu în durata normală de lucru convenită prin contractul individual de muncă sau s-a depășit această perioadă. De altfel, la termenul din data de (...), instanța i-a pus în vedere reprezentantului intimatei să indice pe luni si ani ora sosirii si ora plecării de la locul de muncă a reclamantei si dacă aceasta a efectuat ore suplimentare. Din situația depusă și după analizarea copiilor documentelor interne pe care le-a depus si reclamanta , rezultă că aceasta nu a efectuat ore suplimentare (f.193). Cu privire la sporul de vechime, trebuie arătat că la încheierea contractului de muncă acest spor a fost inclus în salariul de bază conform prev. art. 41 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada 2007-2010 iar reclamanta, la semnarea contractului individual de muncă, nu a făcut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestui spor. Pe de altă parte, sporul de vechime nu se mai acordă obligatoriu prin lege, așa cum era prevăzut în art. 88 din Legea nr. 10/(...) (fostul Cod al Munci). Această obligație derivă însă doar în situația prevăzută de art. 41 alin.3 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010. Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu prevedea modalitatea concretă de evidențiere a elementelor salariului în cadrul unităților, acest fapt trebuind să fie reglementat fie prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității, fie prin R. de ordine interioară. In aceste documente interne procentele privind sporul de vechime puteau fi reglementate pentru fiecare salariat în parte sau pe categorii de vechime. În conformitate cu prevederile art. 67 si art. 73 din Legea nr. 168/1999, în vigoare la data derulării raporturilor de muncă, termenul de contestare a clauzelor contractuale era de 30 de zile de la data de la care cel interesat a luat la cunoștință de clauza considerată nelegală. Pe de altă parte, reclamanta nu a produs nici un mijloc de probă din care să rezulte că pe parcursul derulării raporturilor de muncă ar fi contestat cuantumul salariului stabilit si acordat ori ar fi făcut demersuri pentru renegocierea acestuia. În ceea ce privește plata diferenței privind sporul de confidențialitate de 25% pentru perioada iulie 2008-septembrie 2009 și indemnizația pentru concediul de odihnă trebuie arătat că intimata i-a achitat reclamantei cuantumul acestora, în conformitate cu clauza contractuală , fapt dovedit de către aceasta cu copia mandatului poștal nr.00030103/(...) și ca atare solicitarea sa este neîntemeiată . Cu privire la daunele morale în cuantum de 5.000 lei, instanța le-a respins întrucât reclamanta nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial de natură să-i lezeze demnitatea si relațiile sale in societate. Mai mult, aceasta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între vătămarea pretinsă si fapta angajatorului, sarcina probei în astfel de situații revenindu-i. Așa fiind, instanța in temeiul art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamantă întrucât acesteia i s-au plătit toate drepturile salariale prevăzute în Contractul individual de muncă și actul adițional la acesta, angajatorul făcând dovada acordării acestora conform art. 272 din Codul Muncii. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. F. L. a declarat recurs prin care asolicitat admiterea acțiunii sale. În motivarea recursului, reclamanta s-a prevalat de condicile de prezență care atestă, în opinia sa, efectuarea orelor suplimentare. În raport de vechimea sa în funcție de peste 10 ani, trebuie să beneficieze de un spor de 15% inclus în salariul de bază, astfel încât salariul de încadrare trebuie să fie de 1380 lei, raportat la salariul de bază de 1200 lei. Se invocă declarațiile martorilor V. B. și V. C. pentru dovedirea orelor suplimentare. În afara termenului de recurs , reclamanta a depus precizări privind cuprinsul dosarului de fond, respectiv filele la care se găsesc actele probatorii. Pârâta S. O. S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului, contestând în efectuarea orelor suplimentare de către reclamantă. Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente: Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat plata orelor suplimentare efectuate în perioada iulie 2008 - decembrie 2010, diferența salarială provenită din necalcularea sporului de vechime în muncă în procent de 15% la salariul de bază de 1200 lei și diferența salarială provenită din necalcularea sporului de confidențialitate de 25% la salariul de încadrare de 1380 lei, care la rândul său include salariul de bază de 1200 lei și sporul de vechime de 15% (180 lei). Cu privire la orele suplimentare, Curtea de A. constată că efectuarea acestora este condiționată de solicitarea angajatorului în acest sens, conform art.118 alin.1 Codul muncii din forma contemporană perioadei 2008-2010. În speță, reclamanta nu a dovedit că pârâta i-ar fi solicitat efectuarea orelor suplimentare, cerință probatorie care cădea în sarcina salariatului, deoarece sarcina probei în atare situație este răsturnată datorită imposibilității obiective a angajatorului de a dovedi apărarea sa constând în faptul negativ că nu i-a impus reclamantei depășirea programului de muncă. În consecință, în absența cererii angajatorului, nu se poate asimila prezența reclamantei la locul de muncă după terminarea programului cu efectuarea muncii suplimentare deoarece nu rezultă voința angajatorului de antrenare a salariatului în activități profesionale suplimentare. Cu privire la sporul de vechime, Curtea observă că în contractul individual de muncă (filele 5-9 fond) s-a stabilit un salariu de încadrare de 1338 lei, redus de la (...) la 1260 lei și un spor de fidelitate de 25%, înlăturat de la aceeași dată. Reclamanta nu contestă afirmația pârâtei privind includerea sporului de vechime în salariul de bază, prezentând un mod de calcul ce reflectă că sporul de vechime acordat de angajator reprezintă diferența între salariul de 1338 lei și salariul minim de încadrare de 1200 lei, la acest ultim salariu aplicându-se , în opinia recurentei, sporul de 15%. O atare apărare nu poate fi primită întrucât suma de 138 lei (1338-1200 lei), inclusă în salariul de bază se statuează între limitele stabilite de art.41 alin.3 lit. d din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007 - 2010, respectiv minim de 5% pentru 3 ani și maximum 25% pentru o vechime de 25%. Prin urmare, fiind inclus în salariul de bază într-un procent ce se încadrează în limitele menționate, sporul de vechime nu poate fi renegociat și recalculat, din moment ce reclamanta a fost de acord cu stabilirea salariului de încadrare în cuantumul arătat. În fine, diferența de spor de confidențialitate provine din același mod de calcul al sporului de vechime în muncă, care ar impune, în opinia sa, o bază de calcul de 1380 lei, ceea ce însă a fost cenzurat de instanța de recurs. Se apreciază , de asemenea, că nu se impune administrarea unei expertize contabile pentru lămurirea aspectelor de fapt, întrucât, pe de o parte, pretențiile privind plata orelor suplimentare nu pot fi recunoscute în lipsa unei cereri a angajatorului, ceea ce face inutilă o verificare a modului lor de clacul, iar pe dealtă parte, că stabilirea și plata sporului de vechime și de confidențialitate reprezintă operațiuni matematice simple, ce nu necesită cunoștințele unui specialist. Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei, care nu va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată, deoarece aceasta nu a dovedit efectuarea unor asemenea cheltuieli. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. F. L. împotriva sentinței civile nr. 4947 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimată. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI S. D. D. G. L. D. Plecată la seminar Semnează președintele instanței V. M. GREFIER C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex.(...). Jud.fond.E. B.
| ← Decizia nr. 1979/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 265/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
