Decizia nr. 3723/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3723/R/2012
Ședința 24 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ și, respectiv, de către intervenientul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 1781 din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați C. M., M. S., C. P., L. M., M. T., E. R., S. - Z. K. B., L. A., F. T., E. C., O. S., ANA M. P., O. C., D. G., A. M., R. R., C. N., A. S., F. T., T. P., R. C., B. M. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți și a intervenientului recurent, consilier juridic M. V. A., lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâților recurenți și a intervenientului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta pârâților recurenți și a intervenientului recurent solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, și în consecință modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriile de recurs depuse la dosar.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții C. M., M. S., C. P., L. M., M. T., E. R., S.-Z. K. B., L. A., F. T., E. C., O. S., Ana M. P., O. C., D. G., A. M., R. R., C. N., A. S., F. T., T. P., R. C., B. M. C., în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Tribunalul Cluj, Ministerul Public - P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție si intervenientul accesoriu P. de pe langa C. de A. C.
Au fost obligați pârâții si intervenientul accesoriu să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând premiul anual pentru activitatea desfășurată în cursul anului 2010 (al treisprezecelea salariu), drepturi salariale ce vor fi actualizate cu rata inflației calculata de la scadența sumelor și până la plata efectivă.Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Instanța a analizat excepția necompetentei materiale, iar mai apoi excepția necompetentei teritoriale invocate pe cale de întâmpinare, excepții care au fost respinse motivat la termenul de judecata din (...)(f. 89).
In cauza a formulat cerere de intervenție in interes propriu , încuviințata in principiu de instanța, intervenientul P. de pe langa C. de A. C., cererea fiind calificata ca o cerere de interventie accesorie raportat la scopul vizat de intervenient.
In motivarea cererii de interventie intervenientul a invederat ca se raliaza pozitiei procesuale exprimate de parati pe cale de intampinare.
Analizând cauza pe fond instanța a reținut că reclamanții au calitatea deprocurori in cadrul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, aceștia desfășurând activitate in cursul anului 2010, conform funcției publice in care aufost numiți.
Pentru activitatea desfășurată, reclamanții si intervenienții in interes propriu au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza si sporul pentru vechime în munca si beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Constituie, asadar, venit salarial orice castig in bani sau in natura primit de la angajator, in temeiul calitatii de salariat si in considerarea muncii depuse, iar din punct de vedere juridic prestarea muncii si salarizarea ei sunt obligații principale ce rezulta pentru salariat, respectiv pentru angajator, din încheierea contractului individual de munca sau din existenta raporturilor de serviciu.
In acest context, instanța a trecut la identificarea prevederilor legale in temeiul cărora s-a făcut salarizarea reclamanților si intervenientilor in cursul anului 2010, pornind de la regula conform careia situatia juridica produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civila in vigoare la data producerii lor, regula cristalizata in adagiul "tempus regit actum";.
Potrivit dispozițiilor art. 18 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției "Pentru activitatea desfășurată, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea.";
Textul legal mai sus citat au fost abrogate de L. nr 3. care a prevazut, insa, acordarea aceluiasi premiu in continuare, prin art 25, in conformitate cu care:
1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual seacordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul mediasalariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori ausăvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivitprezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care seacordă premiul.
Raportat la dispozitiile legale mai sus citate instanta a reținut ca dreptul reclamantilor la plata premiului anual reglementat de L. nr. 3. s-a nascut odata cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prescrise de acceeasi lege:desfasurarea unei activitati in cursul anului 2010 fara sa fi savarsit abateri pentru care sa fi fost fost sanctionati disciplinar si fara ca activitatea desfasurata sa fi fostcalificata ca fiind "., urmare, desigur, a derularii unei proceduri legale in acest acest sens.
In cauza de fata paratii nu au invocat sau probat neîndeplinirea de către vreunul dintre reclamanți a condițiilor prescrise de lege pentru a beneficia de premiul anual, invocând doar, ca motiv al neplății acestui premiu in luna ianuarie a anului 2011, dispozițiile art. 8 din L. nr. 2..
Instanța a reținut din titlul actului normativ invocat de către paratul Ministerul Public, ca L. nr. 2. privește salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Or, potrivit dispozițiilor art. 41 alin 1 din L. nr.
24/2000 privind normele de tehnica legislativa: "Titlul actului normativ cuprindedenumirea generică a actului, în funcție de categoria sa juridică și de autoritatea emitentă, precum și obiectul reglementării exprimat sintetic.";
Așadar, prin L. nr. 2. a fost reglementata salarizarea pentru anul 2011, firesc, de altfel, in condițiile in care, dreptul la salariu pentru activitatea prestata in cursul anului 2010 s-a născut odata cu prestarea muncii in condițiile prevăzute de legea in vigoare la acea data.
In conformitate cu dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie
2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
In mod logic un act normativ de natura celui analizat in cauza de fata poate produce efecte exclusiv asupra raporturilor juridice născute după data intrării sale in vigoare, in caz contrar fiind inculcat principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin 2 din Constituția R. si art. 1 Cod civil, principiu de la care nu se poate deroga.
Instanța a înlăturat apărările pârâților conform cărora legea noua (L. ne 2.) se aplica premiului anual aferent anului 2010, întrucât a considerat că în discuție intră raporturi juridice ce nu sunt încheiate, ci născute numai sub imperiul legii vechi dar care nu si-au epuizat efectele, câta vreme plata premiului anual nu a fost realizata in luna ianuarie a anului 2011. Ca atare, plata premiului anual, ca efect viitor al unei situații reglementate prin legea veche, va fi in mod evident sub incidenta legii noi in situația de fata. Ca atare, L. nr 2. nu retroactiveaza, aceasta neproducând niciun efect pentru perioada anterioara emiterii lui in ceea ce privește plata premiului anual aferent anului 2010, legiuitorul operand numai o modificare in ceea ce privește plata efectiva a acestui premiu aferent anului 2010, plata care va avea loc sub forma majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011.
Este real ca aplicarea imediata a legii noi constituie regula, iar supravietuirea legii vechi exceptia si fara a admite ca legea noua poate fi interpretata in sensul de a guverna si asupra trecutului, principiul aplicarii imediate presupune intrarea in vigoare a noilor dispoziții pentru toate situatiile ale caror efecte nu erau susceptibile sa se produca sub imperiul legii vechi.Mai mult, se admite ca legea abrogata se poate aplica unor efecte viitoare, chiar cand dispozitiile legii noi ar fi imperative, si anume in cazurile cand legea noua ar aduce o atingere neechitabila previziunilor legitime ale partilor, adica acelor consecinte pe care partile au putut conta si in vederea carora au incheiat raportul juridic. A., exceptia de la regula nesupravietuirii legii vechi este dictata de un motiv identic cu cel care se invoca impotriva retroactivitatii legii.
Intr-adevar, partile, cand incheie un raport juridic, trebuie sa fie asigurate nu numai de stabilitatea situatiilor definitive castigate, dar cateodata si de consecintele legitime viitoare ale raportului juridic. L. este presupus a nu dori sa atinga aici interesul economic al partilor, care cere ca legea abrogata sa-si maiprelungeasca catva timp efectul: acest interes are aici un caracter general si social. Numai in situatia in care dispozitiile legii noi sunt dictate de un interes grav de ordine generala si daca supravietuirea legii vechi, desi legitima din punct de vedere al interesului partilor, ar aduce o grava atingere ordinii publice, atunci supravietuirea legii vechi nu mai poate fi admisa si legea noua trebuie imediat aplicata.
In speța, reclamanții, în mod veridic au avut o așteptare rezonabilă privind existenta premiului anual, statul având obligația de a da dovadă de continuitatea acțiunii sale în rezonanță cu normele legale în vigoare, astfel încât părțile reclamante să poată avea posibilitatea de a conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate și să fie în măsură să își planifice viitorul în contextul drepturilor conferite de aceste dispoziții. Prevederile exprese ale legislației cu privire la salarizarea magistraților si a personalului auxiliar și evoluția în timp a acestora au indus o speranță legitimă a părtilor reclamante privind plata drepturilor lor salariale potrivit reglementărilor anterioare, neexistând nicio prevenire a acestora privind diminuarea sau mai mult, chiar suprimarea acestui drept salarial.
De asemenea, instanța a analizat solicitarea dedusă judecății și din perspectiva art.1 al Protocolului nr.1 al C., concluzionând că aceste prevederi au fost încălcate, întrucât nu au fost respectat principiul proporționalității.
Pentru considerentele arătate, s-a admis acțiunea, conform dispozitivului.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. de pe lângă Tribunalul
Cluj, P. de pe L. C. de A. C. și intervenientul Ministerul Public - Parchetul de pelângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
1. Prin recursul propriu, pârâtul Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea De
Apel Cluj și P. de pe lângă Tribunalul Cluj au solicitat admiterea recursului și-nconsecință, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Precizează recurenții că instanța a dat o interpretare eronată actelor normative ce-și găsesc aplicabilitatea în speță, precum și principiului neretroactivității legii, tinzând la crearea unor norme juridice noi pe cale judecătorească, ceea ce contravine principiilor și normelor de drept.
Critică reținerile primei instanțe conform cărora recurenții „pârâți nu auinvocat sau probat neîndeplinirea de către vreunul dintre reclamanți a condițiilor prescrise de lege pentru a beneficia de premiul anual, invocând doar, ca motiv al neplății acestui premiu în luna ianuarie a anului 2011, dispozițiile art. 8 din L. nr. 2.".
Subliniază că, într-adevăr, neacordarea premiului anual pentru anul 2010, a fost consecința modificărilor legislative și nu a neîndeplinirii de către reclamanți a unor condiții. Prin urmare, P. de pe lângă Tribunalul Cluj, în calitate de pârât și P. de pe lângă C. de A. C., în calitate de intervenient, nu puteau invoca o stare de fapt, atâta vreme cât nu aceasta a fost cauza neplății premiului anual, ci modificările legislative.
Prima instanță a omis să aibă în vedere faptul că prevederilor art. 18 din
OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție, au fost abrogate implicit prin L. nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce s-a aplicat în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar în anul
2010, iar odată cu intrarea în vigoare a L. cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost abrogată explicit, prin art. 39 lit. w, L. nr. 3..
Salarizarea personalului bugetar în anul 2011 s-a efectuat în temeiul L. nr.
285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 8 din L. nr. 2., premiul anual aferent anului 2010, nu s-a acordat personalului bugetar, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordonator principal de credite bugetare nu a avut alocate sume cu această destinație, și-n consecință nici ordonatorii secundari și terți ari de credite bugetare nu au primit sume cu această destinație.
Potrivit art. 131 din L. 304/2004 privind organizarea judiciară - republicată cu modificările și completările ulterioare, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
Din studiul și interpretarea prevederilor art. 8 din L. nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, reiese în mod evident că sumele corespunzătoare plății premiului anual au fost avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce s-au acordat în anul
2011 personalului din sectorul bugetar.
Statul are deplină legitimare constituțională pentru a stabili acordarea unor sporuri, premii, stimulente, adaosuri la salariu în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează.
De altfel, legile privind salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice au făcut obiectul unor decizii de neconstituționale, atât anterior, cât și ulterior adoptării( D. nr. 1655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 51 din 20 ianuarie 2011).
Recurenții apreciază că neacordarea premiului anual pentru anul 2010 este consecința utilizării fondurilor pentru stabilirea și acordarea majorărilor salariale personalului din sectorul bugetar în anul 2011, potrivit L. nr. 285 din
28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Analiza legii făcută de către instanță din perspectiva tehnicii legislative echivalează cu o depășire a atribuțiilor ce-i sunt stabilite, invocând în acest sens
D. Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009.
Se mai arată că L. nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în baza căreia a fost salarizat personalul bugetar în anul
2010, a fost abrogată la data de 3..2010 prin L. nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, iar potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, L. nr. 285 din 2010 s-a aplicat tuturor faptelor pendinte și celor viitoare. Cu alte cuvinte, legea nu retroactivează, ci se aplică efectelor produse după intrarea sa în vigoare.
După o expunere amplă a practicii C. în materie, recurenții concluzionează că nu se poate reține o încălcarea a art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la C.
În drept, recursul se întemeiază pe prevederile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
2. Prin recursul propriu, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.3, pct. 4 și pct.9 C.pr.civ., cu aplicarea art.3041
C.pr.civ., casarea sentinței civile , cu consecința respingerii acțiunii.
Din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 3, recurentul menționează că ordinele și deciziile de salarizare reprezintă acte administrative individuale, conform art. 2 al. 1 lit. c din legea nr. 554/2004, astfel, fiind în prezența unui raport juridic de drept administrativ, potrivit art. 7 din legea nr. 2., competența de soluționare aparține Curții de A. B., secția a VIII a contencios Administrativ și Fiscal.
Formulează critici și cu privire la modul de soluționare a excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, conform prevederilor art. 30 din legea nr. 2. coroborate cu art. 109 al. 2 din Codul de procedură civilă.
În raport de dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod de procedură civilă, menționează recurentul că prin admiterea acțiunii instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, întrucât numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, condițiile și cuantumul acestor drepturi. Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională soluționând sesizarea formulată de P. R. privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, prin D. nr. 838 din 27 mai 2009.
În situația în care instanța de fond a admis cererea intimaților - reclamanți nu a făcut altceva decât să adauge la textul L. nr. 2..
Obligarea la plata în sensul celor pretinse de intima ții - reclamanți reprezintă o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, în consecință, o încălcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.
Prin urmare, instanța de fond nu putea cenzura soluția aleasă de legiuitor și nu putea dispune măsuri care "completează" textul L. nr. 2., creând astfel pe cale judiciară noi modalități de stabilire a salariilor. Finalitatea urmărită de legiuitor nu poate fi inechitatea în cadrul aceleiași categorii de personal din sistemul judiciar, o altă soluție adoptată încălcând principiile statuate în lege.
În susținerea criticilor întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurentul învederează că prima instanță a considerat, pe de o parte, că fiind un drept de natură salarială, premiul anual intră sub sfera de protecție a art. 1 din primul Protocol la C., el constituind un "bun" în sensul acestui text, astfel cum a fost interpretat de organele de aplicare a C., iar pe de altă parte a ignorat faptul că L. nr. 3. - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost abrogată expres la data de (...) prin L. nr. 2., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, considerând în mod netemeinic și nelegal că premiul anual aferent anului 2010 este un drept câștigat.
Momentul plății premiului anual aferent anului 2010, în sensul art. 25 din
L. - cadru nr. 3., se află sub imperiul prevederilor L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.
878/(...): "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."
După data de 31 decembrie 2010, dată la care și-a încetat aplicabilitatea L. nr. 3., au intrat în vigoare noile politici salariale, stabilite prin L. nr. 2. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Ținând cont de faptul că legiuitorul stabilește expres că acest premiu anual pentru anul 2010 nu se acordă, precum și modalitatea de "compensare" a acestui neajuns, pretențiile intimatei - reclamante privind plata acestui premiu în temeiul unei legi abrogate, sunt nefondate.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și, în acest sens, au fost elaborate noile politici salariale, stabilite prin L. nr. 28412010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Statul are deplină legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. L. este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (D. Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 212 din 8 martie
2006). A se vedea în acest sens și D. Curții Constituționale nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 764 din 16 noiembrie 2010.
După cum rezultă expres din textul art. 8 al L. nr. 2., este evident că premiul aferent anului 2010 nu se plătește în anul 2011, sumele corespunzătoare plății acestuia fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
În aceste condiții, în speța dedusă judecății, faptul că L. nr. 2. prevede că în 2011 nu se realizează plata premiului anual aferent anului 2010 nu poate fi considerată o afectare a dreptul câștigat, însă modifică momentul în care respectivul drept poate fi plătit.
L. nr. 3., abrogată expres la data de (...) prin L. nr. 2. - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ ce prevedea acordarea premiului anual, stabilea momentul plății acestui drept pentru întregul personal salarizat din fonduri publice, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
În condițiile în care legea nouă stabilește că premiul anual nu se plătește este evident că, fără a avea caracter retroactiv, plata drepturilor respective nu mai poate fi făcută în anul 2011.
Mai mult doctrina relevantă în materie, stabilește că unul din principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp este cel conform căruia legea nouă se aplică în principiu tuturor situațiilor juridice născute, modificate sau stinse după intrarea în vigoare, a situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum și efectelor juridice ale situațiilor juridice anterior născute, modificate sau stinse.
Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, aceasta trebuie să se aplice tuturor faptelor pendinte și celor viitoare, căci tot ce se petrece sub legea nouă trebuie să i se supună.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut că aplicarea legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice este imediată -
1 ianuarie 2011.
În consecință noțiunea de retroactivitate a L. nr. 2., ar trebui raportată la momentul plății drepturilor salariale corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010, care potrivit legii se situează în cursul anului următor celui pentru care se acordă premiul.
Apreciază, de asemenea, recurentul că măsurile adoptate prin L. nr. 2. nuîncalcă prevederile C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, expunând amplu practica C. în materie.
Face trimiteri la hotărâri pronunțate de alte instanțe în cauze similare.
În drept, recursul se întemeiază pe prevederile art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă.
Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursurile formulate în raport de probațiunea administrată și deprevederile legale în materie, C. a avut în vedere următoarele:
Referitor la încălcarea prevederilor art.304 pct.4 C.pr.civ., C. reține că potrivit art.266 Codul muncii, „ jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă";.
Potrivit art.160 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. De asemenea, art. 166 din Codul Muncii stabilește că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În același sens, capitolul VI al titlului VIII din L. nr.61/2012 reglementează procedura de soluționare a conflictelor de drepturi, prevăzând expres prin art.208 soluționarea conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești.
Așadar, prin soluționarea unui conflict de drepturi privitor la executarea contractului de muncă, referitor la acordarea unui drept salarial, respectiv al 13 lea salariu, instanța de judecată își exercită prerogativele legale în acest sens, fără a se putea considera că intervine în atribuțiile recunoscute în favoarea altei puteri.
Pornind de la obiectul speței deduse judecății - conflict de drepturi, C. opinează că în raport de prevederile art. 269 al. 1 din Codul muncii și art. 2 al. 1 lit. c din Codul Muncii, competența de soluționare a cauzei aparține T.ui C.
Nu prezintă relevanță în cauză aspectul legat de parcurgerea procedurii prealabile instituite prin art. 30 din L. nr. 2., întrucât prin deciziile de reîncadrare s-a stabilit un salariu, care nu include și componenta premială, cel din urmă aspect fiind un drept de opțiune al angajatorilor, a cărui materializare este strâns legată de respectarea prevederilor legale incidente. Prin urmare, nici excepția inadmisibilității nu poate fi primită.
Referitor la fondul cauzei, C. reține că potrivit art. 25 din L. nr. 3. pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din L. nr. 2. a fost abrogată în mod expres L. nr. 3..
Prin art. 8 din L. nr. 2., s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din L. nr. 3., respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din L. nr. 2..
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr. 2., lege în vigoare la acea dată.
Prin decizia nr. 115/(...) a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2., reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un dreptfundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
De asemenea, prin nr. 257 din 20 martie 2012 (publicată în Monitorul
Oficial al R., Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012), C. a statuat că dispozițiile art. 8 din legea nr. 2. se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin 8 din L. nr. 2., a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, C. a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.
În speță, reclamanții sunt procurori la P. de pe lângă J. C. N., audesfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul
2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din L. nr. 2. s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la C., deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, se reține că reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2.. De asemenea, C. constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul
2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile L. nr. 2. s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din C. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului deproprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de
15% acordată în anul 2011.
Sunt lipsite de relevanță și trimiterile formulate cu privire la hotărârile pronunțate de către alte instanțe, câtă vreme, în actuala reglementare, acestea nu constituie izvor de drept.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, C. va admite recursurile și va modifica sentința atacată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ și P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.
1781 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții C. M., M. S., C. P., L. M., M. T., E. R., S. - Z. K. B., L. A., F. T., E. C., O. S., ANA M. P., O. C., D. G., A. M., R. R., C. N., A. S., F. T., T. P., R. C., B. M. C., în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Tribunalul Cluj, P. de pe lângă C. de A. C. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./ (...)
Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia nr. 5001/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3546/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
