Decizia nr. 93/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 93/R/2012
Ședința publică din 13 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A.-A. P. JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B., împotriva sentinței civile nr. 2./(...), pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. M., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., precum și pe pârâta intimată G. CU P. P. "A. CA Z." B., având ca obiect calcul drepturi salariale în baza L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin încheierea ședinței publice din data de (...), prezenta cauză a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, iar de la această dată și până în prezent niciuna dintre părți nu a efectuat niciun act de procedură și, totodată, constată că la data de (...), cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către Curte, pentru a se constata că sunt îndeplinite condițiile privind perimarea recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.316 C.pr.civ. raportat la art.137 alin.
1 C.pr.civ. coroborat cu art. 252 alin. 2 C.pr.civ. și art. 248 alin. 1 C.pr.civ., invocă excepția perimării recursului care formează obiectul prezentului dosar, având în vedere împrejurarea că prezentul recurs a fost suspendat la data de (...), iar de la această dată și până în prezent niciuna dintre părți nu a efectuat nici un act de procedură.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția perimării recursului.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2. din 08 aprilie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. LOCAL B. și P. O. B.
S-a admis ca fiind întemeiată în parte acțiunea civilă așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta P. M., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva GRĂDINIȚEI CU P. P. "A. CA Z. B., P.UI O. B. și C.UI LOCAL AL
O. B. și în consecință:
- a fost obligată pârâta G. CU P. P. "A. CA Z. B. să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., cu începere din data de 01ianuarie 2009 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indiceleinflației la data plății efective;
- au fost obligați pârâții P. O. B. și C. LOCAL AL O. B. să aloce pârâtei
G. CU P. P. "A. CA Z. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea pentru perioada (...)-(...) și pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009.
Pârâta G. CU P. P. "A. CA Z. B. a fost obligată să plătească reclamantei/. 10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că rclamanta face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 ianuarie 2009 - la zi a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin O. de urgență a G. nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 a crescut de la 291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie- decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Așa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și
41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu a putut fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr. 31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr. 1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...)
și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin. 3 din L. 47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că le-a admis în parte, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009 pretențiile au fost respinse, având în vedere că prin L. 3., în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010, prevederile OUG nr. 1., cu tot cu modificările aduse prin L.
2., referitoare la salarizarea personalului din învățământ au fost abrogate, iar acordarea unor drepturi salariale în temeiul acestora nu mai este posibilă.
S-a respins acțiunea și pentru perioada (...)-(...), în care între reclamantă și pârâtă nu au existat raporturi de muncă, așa cum rezultă din actele justificative depuse la dosar.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fiactualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic.
În baza art.274 C.pr.civ. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cota parte plătită de aceasta cu titlu de onorariu avocațial încasat în comun pentru toți reclamanții de la această unitate, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în copie în dosar.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâții au arătat că potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Din interpretarea art. 40 alin. 2 din H.G. nr. 2192/2004, rezultă că banii pentru plata cheltuielilor de personal pentru angajații din unitățile de învățământ se suportă din bugetul de stat și nu din bugetul local.
În acest moment, pârâții se află în imposibilitatea alocării sumelor de bani solicitate de reclamanți deoarece acestea nu au fost primite de la bugetul de stat, ele neputând fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ-teritoriale, motiv pentru care consideră că Ministerul
Finanțelor Publice, respectiv C. J. B.-N. ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor în cauză.
Reclamanta intimată P. M. și pârâta intimată G. CU P. P. „A. CA Z. B.,deși legal citate, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
În ședința publică din 13 ianuarie 2012, Curtea, în temeiul art.316
C.pr.civ. raportat la art.137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 252 alin. 2
C.pr.civ. și art. 248 alin. 1 C.pr.civ. a invocat excepția perimării recursului.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției perimării recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
A., art. 248 alin. 1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin încheierea civilă din data de (...) Curtea a dispus, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., suspendarea judecării recursului și trimiterea dosarului spre păstrare la arhivă, până la o nouă stăruință a părții interesate având în vedere lipsa nejustificată a părților de la dezbateri și faptul că nici una dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 C.pr.civ. (f. 9).
Având în vedere că prezentul recurs a rămas în nelucrare din culpa părții timp de peste un an de zile, perioadă de timp în care nici una dintre părți nu a efectuat nici un act de procedură Curtea, în temeiul art.137 alin.1 coroborat cu art.248 alin.1 C.pr.civ. va admite excepâia invocată din oficiu, iar în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 248 alin. 1 C.pr.civ., va constata perimarearecursului declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din 08 aprilie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E:
Constată perimat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 2. din 08 aprilie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
A.-A. M.
GREFIER,
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: I. S..
| ← Decizia nr. 1896/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4070/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
