Decizia nr. 3733/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3733/R/2012
Ședința din 24 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC Y. S. R. S. împotriva sentinței civile nr. 5902 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată G. C., având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că la data de 21 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC Y. S. S. a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat copia chitanței justificative a cheltuielilor de judecată.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 septembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5902 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta S. Y. S. R. S. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, echivalentul în lei al sumei de 768 euro.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta SC Y. S. R. S., a solicitat obligarea pârâtei la plata în euro a zilelor libere neefectuate și lucrate pe teritoriul I., conform perioadei lucrate, respectiv (...)-(...) și conform salarizării de
1000 euro.
Potrivit susținerilor reclamantei, confirmate de pârâtă, salariul convenit pentru munca prestată în Italia, ca muncitor, ca urmare a contractului de muncă încheiat cu societatea pârâtă pe teritoriul R., era de 1000 de euro iar reclamanta trebuia să beneficieze de 2 zile libere pe săptămână.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, S. B. și S. L., reclamanta nu a avut mai mult de o zi liberă în perioada 13 mai - 31 septembrie 2011 cât a lucrat în Italia. Reclamanta a solicitat plata zilelor libere aferente perioadei (...)-(...).
Conform art. 137 al. 1 din Codul muncii, repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c) si lit. f) din Codul Muncii, forma în vigoare la data nașterii dreptului reclamantului, angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile cuvenite si să plătească toate contribuțiile si impozitele datorate.
Potrivit art. 287 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, sarcina probei revenind angajatorului.
Pârâta nu a făcut, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, dovada plății către reclamantă a muncii prestate în cele două zile de repaus săptămânal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 40 alin.2, art. 137, art. 287 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, echivalentul în lei al sumei de 768 euro.
Împotriva acestei sentințe, pârâta S. Y. S. S. a declarat recurs prin care asolicitat casarea sentinței atacate și, în consecință, respingerea acțiunii în pretenții formulată de către reclamanta G. C., ca fiind neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținere, societatea pârâtă învederează că hotărârea atacată încalcă legislația în vigoare câtă vreme între părți a existat un contract scris și însușit de părți, în care au fost stabilite condițiile de muncă, programul și remunerația lunară, fără a exista posibilitatea recunoașterii unor eventuale înțelegeri verbale care în realitate nu au existat.
Apreciază că trebuiau înlăturate ca subiective depozițiile martorului S. L., întrucât aceasta conviețuiește cu partea reclamantă urmând a se căsători, iar depoziția martorului S. B. este nerelevantă, întrucât acesta din urmă nu se afla în structura hotelieră în care reclamantul își desfășura activitatea.
Din actele depuse la dosar rezultă cu certitudine că reclamantei i-a fost făcută plata pentru zilele lucrate, iar zilele de repaus săptămânal i-au fost acordate si plătite cu diurnă externă conform legilor în vigoare în sumă 32 de euro/zi, perioadă în care reclamanta a beneficiat de zilele de sâmbătă și duminică libere conform statelor de plată anexate și care au fost verificate de către ITM C.
Actele depuse la dosar și prezentate la ITM C. fac dovada că reclamanții au lucrat legal 40 de ore pe săptămână, respectiv 5 zile pe săptămână a câte 8 ore.
Aceștia au beneficiat de cazare și 3 mese zilnice plătite de unitate chiar și în perioada în care lucrau doar 4 - maxim 6 ore/zi, aceasta fiind calculată în funcție de numărul de clienți aflați în hotel la aceea dată.
În drept, recursul se fundamentează pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta s-a opus admiterii recursului formulat de către societatea pârâtă, arătând că potrivit art. 137 alin. 1 Codul muncii, pârâta trebuie să o despăgubească cu suma de 768 E. corespunzătoare celor 24 de zileîn care nu a beneficiat de repaus săptămânal.
Pârâta a depus concluzii scrise prin care și-a exprimat poziția procesualăsimilară cu cea susținută prin memoriile de recurs. De asemenea, societatea pârâtă a solicitat obligarea reclamantului la plata de daune materiale în cuantum de 5000 euro, respectiv de daune morale pentru prejudiciile produse societății.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Reclamanta s-a adresat instanței de judecată în vederea obligării societății pârâte la plata unei „diurne"; cuvenite ca urmare a faptului că în perioada de referință acesta și-a desfășurat activitatea fără a beneficia de două zile libere pe săptămână.
Prima instanță a apreciat că în perioada de referință reclamanta nu a beneficiat de zile libere, astfel că a obligat societatea pârâtă să îi plătească acesteia, cu titlu de despăgubiri echivalentul în lei al sumei de 768 euro.
Curtea opinează că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât aceasta se întemeiază pe un raționament eronat.
Astfel, s-a reținut că în perioada 14 mai-31 august 2011, reclamanta a lucrat în Italia, fără a beneficia însă de repausul săptămânal prevăzut de art. 137 al. 1 din Codul Munci, iar cum societatea pârâtă nu a făcut dovada plății către reclamant a muncii prestate în cele două zile de repaus săptămânal, acțiunea a fost admisă, fiind acordată, cu titlu de despăgubiri, suma de 768 euro.
Este adevărat că părțile au negociat odată cu încheierea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată (f. 97-99 dosar fond) acordarea lunară a unui salariu de 670 lei, precum și a unei sume de bani cu titlu de diurnă lit. J pct. 2 lit. c din CIM), al cărei cuantum nu a fost însă individualizat.
Însă ceea ce trebuie avut în vedere este că diurna ( 32 euro /zi) este destinată să acopere cheltuielile de cazare și masă, iar nu contravaloarea muncii prestate în zilele în care reclamanta trebuia să beneficieze de repaus săptămânal, asupra celui din urmă aspect părțile convenind că „orele suplimentare prestate în afara programului de lucru sau în zile în care nu se lucrează ori în zile de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătește un spor, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii(lit. J pct. 3).
Cum nu s-a dovedit că în perioada de referință la nivelul societății nu era încheiat nici un contract colectiv de muncă, iar la nivel național nu era încheiat un astfel de contract, rămân aplicabile prevederile din Codul Muncii.
Conform art. 137 al 1-3 din Codul Muncii, „repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta sau duminica.
În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
În situația prevăzută la al. 2 salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.";
Coroborând prevederile menționate cu cele ale art. 137 al. 5 și art. 123 al. 2 din Codul muncii, se constată că sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal se stabilea în lei, în raport de salariul de bază ( neputând fi mai mic de 75% din acesta) și nicidecum în raport de diurnă, al cărei cuantum a fost convenit în euro.
Cum pretențiile reclamantului privesc acordarea a unui spor pentru zilele de repaus săptămânal, exprimat în E., respectiv în raport de diurna convenită cu societatea pârâtă, Curtea concluzionează că acestea nu au un suport legal.
În măsura în care s-ar acredita susținerile reclamantei, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia, deoarece i s-a achitat diurna pe toată perioada de referință, conform convenției părților, (inclusiv pentru zilele de repaus săptămânal), iar acordarea unor noi sume de bani în euro cu titlul ";spor pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal„ (deși acordarea acestui spor este supusă unui regim juridic diferit), ar echivala cu o plată dublă pentru aceeași perioadă.
În privința cererii formulate de către societatea pârâtă referitor la daunele materiale și morale, Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi primită ca urmare a faptului că a fost formulată pentru prima dată în recurs, odată cu concluziile scrise, fiind incident art. 294 coroborat cu art. 316 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1, 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei, va modifica sentința atacată pe care o va modifica în întregime, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Y. S. R. S. împotriva sentinței civile nr. 5902 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei G. C. în contradictoriu cu SC Y. S. R. S.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
Plecată la seminar
Semnează președintele instanței
V. M.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 4077/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4504/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
