Decizia nr. 3910/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3910/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A.-T. N.
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T. D. - președintele Secției I-a civilă
GREFIER:
reclamanta U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., în numele și pentru cadrul didactic CUI S.-E., împotriva sentinței civile nr. 1. din 9 august 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr. (...), privind și pe pârâții C. Ș. PENTRU E. I. NR. 2 B., C. LOCAL AL M. B., P. M. B., având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 septembrie 2012, pârâții-intimați C. Local al M. B. și P. M. B., au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamanta- recurentă a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1. din 9 august 2012 a T.ui B.-N., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. și C. local al municipiului B.
S-a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta C. S.-E. reprezentantă prin U. J. a S. L. din Î. B., împotriva pârâților P. municipiului
B. și C. local al municipiului B., ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanta C. S.-E. reprezentată prin U. J. a S. L. din Î., împotriva pârâtei C. Ș. pentru E. I. nr. 2 B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B., nu au calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 106, art. 110 alin. (3) și art. 111 din Legea nr.
1/2012, potrivit cărora plata drepturilor salariale cuvenite personalului didactic din unitățile speciale, se asigură din sumele defalcate din unelevenituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene, nicidecum prin bugetul local.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în perioada 1 iulie 2010-1 septembrie 2010, reclamanta și-a desfășurat activitatea în calitate de institutor-. în cadrul unității școlare chemate în judecată.
În cursul anului școlar 2009-2010, reclamanta a intrat în concediul de odihnă la data de 18 iunie 2010, în perioada iulie-august indemnizația de concediu cuvenită fiindu-i diminuată cu 25%, în temeiul prevederilor Legii nr.
118/2010, cu începere din data de 3 iulie 2010.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 118/2010, măsura diminuării drepturilor salariale ale personalului bugetar are caracter temporar, fiind aplicabilă în intervalul 3 iulie - 31 decembrie 2010.
Prin decizia nr. 20 din (...) pronunțată de C. competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Î. C. de C. și Justiție, s-a decis că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010, raportat la art. 150 din Codul muncii și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr.
118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Decizia instanței supreme este obligatorie pentru instanțele de judecată, conform art. 3307 alin. (4) C.pr.civ.
Acțiunea nu este întemeiată din perspectiva C.i Europene a D. O., respectiv a art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la C., deoarece reclamanta nu a avut un „. în înțelesul normelor europene, iar ingerința statului a fost justificată, în acest sens fiind și C. F. M. și A.-G. S. împotriva României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. J. a S. L. din Î. B., în numele și pentru membrul de sindicat C. S.-E. solicitând admiterea recursului, constatarea că sentința recurată nu este legală și modificarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului, s-a susținut că potrivit art. 103 lit. a) din
Legea nr.128/1997, cadrele didactice beneficiază de un concediu anual cu plata în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, iar conform art. 145 alin.(3) din Codul muncii, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, în același sens fiind și dispozițiile art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992.
Întrucât reclamanta-recurentă a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, în mod abuziv și nelegal pârâții au procedat la diminuarea indemnizației cuvenite pentru concediul de odihnă, aplicând retroactiv dispozițiile Legii nr. 118/2010, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora legea se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 nu sunt aplicabile indemnizațiilor pentru concediile de odihnă în sensul diminuării lor cu 25%, întrucât conform art. 48 alin. (2) din Legea nr. 33/2009, prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare.
Prin sentința atacată, au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., întrucât noțiunea de „. îmbracă în situația de față,natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică (C. Buchen contra Cehiei).
Intimatul P. municipiului B. prin întâmpinare depusă la dosar f.13, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Prin decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011 a C.ui competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Î. C. de C. și Justiție, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 raportat la art. 150 din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 și art. 7 din Hotărârea G. nr.
250/1992, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-
2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
Conform art. 3307 alin. (4) C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Așa fiind, în situația în care se soluționează o acțiune în care sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr.118/2010, instanța de judecată este obligată să țină seama de dezlegarea dată problemei prin decizia nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție, în sensul că plata cuvenită pentru indemnizațiile de concediu de odihnă ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, se diminuează cu 25 % pentru zilele efectuate în perioada 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010.
Dispozițiile art. 145 alin. (3) din Codul muncii privind plata indemnizației de concediu de odihnă cu cel puțin 5 zile lucrătoare înaintea plecării în concediu, sau ale art. 7 alin. 5 din Hotărârea G. nr. 250/1992 cu același conținut, nu pot fi interpretate contrar prevederilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, conform cărora toate salariile, indemnizațiile, inclusiv cele pentru concediile de odihnă cuvenite și plătite pentru perioada 3 iulie 2010-
31 decembrie 2010, se diminuează cu 25%.
Întrucât această diminuare se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, rezultă că nu se încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Nu corespunde realității că indemnizațiile de concediu de odihnă nu ar intra sub incidența Legii nr. 118/2010, față de prevederile art. 48 alin. (2) din
Legea nr. 330/2009.
Soluția primei instanțe este legală și din perspectiva dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., deoarece reclamanta nu a avut un „. și nici măcar o „speranță legitimă"; în sensul normei comunitare, astfel că nu poate fi vorba despre o ingerință a statului asupra unui „. pe care reclamanta nu l-a avut.
În perioade de criză economică, așa cum a fost cea din anul 2010, statul are posibilitatea ca înăuntrul unei marje de apreciere, să legifereze măsurile juridice necesare prin care să preîntâmpine colapsul economiei naționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. J. a S. L. din Î. B.-N., în numele și pentru cadrul didactic C. S.-E., împotriva sentinței civile nr. 1. din 09 august 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2012.
Președinte Judecători
A.-T. N. M.-C. V. T. D.
Grefier
M.-L. Ta
Red.TD:(...) Dact.CC:(...)-2 ex. Jud.fond: I. C.
| ← Decizia nr. 1966/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2836/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
