Decizia nr. 3915/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 3915/R/2012

Ședința publică din data de 26 septembrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 665 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și C. J. DE P. M., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtului intimat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, consilier juridic M. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate C. J. de P. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 august

2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș întâmpinare.

Reclamantul recurent depune la dosar cererea de recurs redactată la calculator, precizând că are același conținut ca și cererea scrisă de mână. Arată că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentanta pârâtului intimat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în acțiunea introductivă, în precizarea formulată și în memoriul de recurs, pe care le susține și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtului intimat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, bazată pe o corectă aplicabilitate a legislației incidente în speță, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 665 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul

Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizatăformulată de reclamantul O. H. P. în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE

PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și C. J. DE P. M..

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin decizia nr.

2. din data de (...), emisă de pârâta C. J. de P. M., au fost stabilite drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în temeiul art. 82 alin. 2 din L. nr. 303/2004, începând cu data de (...).

În vederea stabilirii pensiei de serviciu, a fost emisă de către P. de pe lângă

Tribunalul Maramureș adeverința a cărei anulare se solită, cuprinzând veniturile realizate de reclamant în ultima lună de activitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 82 din L. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, pensia de serviciu este în cuantum de

80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Reclamantul a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionării prin D. nr.

923 din 6 decembrie 2011. Propunerea pentru pensionare a fost înaintată la (...), iar adeverința emisă de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, în scopul calculării pensiei de către C. J. de P. M., a fost întocmită avându-se în vedere indemnizația de încadrare brută lunară aferentă lunii anterioare, precum și sporurile avute în luna anterioară de activitate.

Întrucât dosarul de pensionare al reclamantului s-a întocmit în luna septembrie 2011, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nu era îndreptățit a emite o adeverință conținând salariul nediminuat de la nivelul lunii iunie 2010.

Curtea Constituțională a statuat că atât dispozițiile L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cât și dispozițiile L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale .

În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, în anul 1972, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deși art. 1 din Protocolul 1 garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.

Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.

Și în alte cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensiilor s-a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul „. de proprietate"; (hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupurua Ortiz împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor).

Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr. 1 (T. contra Suediei, Jankovic contra Croația - 12 oct. 2000, Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei - 18 iunie 2002).

Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu analizează situația reducerii pensiilor ca o „. de proprietate";, astfel încât lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce, eo ipso, la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.

În cauzele Wieczorek contra Poloniei - hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellacher contra Austriei - hotărârea din 19 decembrie 1989, Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.

Având în vedere că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.

Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această materie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.

Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că s-a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv, justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, măsura luată intrând în marja de apreciere lăsată statului în această materie.

Reclamantul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situație identică sau comparabilă, reducerile salariale aplicându-se tuturor salariaților din instituțiile și autoritățile publice, indiferent de regimul de finanțare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. O. H. solicitândmodificarea sentinței și rejudecând cauza admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a arătat că a fost încălcat art. 53 din L. fundamentală pentru că verificându-se constituționalitatea L. nr.1., Curtea

Constituțională a decis că măsura edictată are o durată limitată în timp și anume numai până la data de 31 decembrie 2010.

Curtea constituțională a constatat că începând cu 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul salariilor dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare astfel că se va menține plata dinaintea reducerilor aprobate prin L. nr.118/2009.

Aceasta este o obligație de rezultat. În caz contrar s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor.

La calculul pensiei trebuie incluse veniturile permanente, respectiv cele avute în anul 2010 înainte de diminuare, acesta fiind sensul și interpretarea dată de Curtea Constituțională prin D. nr. 8..

P.le de serviciu nu pot avea o bază diferită după indemnizația de încadrare stabilită în baza unei legi a salarizării neconstituțională, imprevizibilă și impredictibilă.

Hotărârea este nelegală întrucât, pe de o parte se încalcă prevederile art.53 din Constituția României, iar pe de altă parte aprecierea autorităților e vădit lipsită de orice temei.

Prin reducerile salariale și a bazei de calcul, G. nu a soluționat problema crizei economice.

Pârâtul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin P. de pe lângă Curtea de

A. C. a formulat întâmpinare (f.9-18) prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin demersul său juridic, reclamantul urmărește valorificarea prevederilor art. 82 alin. 1 din L. nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor cu privire acordarea drepturilor de pensie de serviciu, în sensul stabilirii acestora prin raportare la veniturile nediminuate încasate în luna iunie 2010.

Astfel, potrivit prevederilor art. 81 alin. 2 din L. nr. 303/2004, „Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de C., cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de C. se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării";.

Având în vedere prevederile legale exprese ale art. 82 alin. 1 din L. nr.

303/2004, potrivit cărora baza de calcul a pensiei de serviciu o reprezintă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, precum și faptul că recurentul a formulat cererea de acordare a pensiei de serviciu începând cu data de 1 octombrie 2011, Curtea reține că adeverința nr. 2694/VI/2011, a cărei anulare se solicită, a fost eliberată de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Curtea apreciază că într-o asemenea adeverință tip, conducătorul instituției în cadrul căreia recurentul și-a desfășurat activitatea nu putea să înscrie ca bază de calcul a pensiei doar veniturile prevăzute de lege, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data la care s-a solicitat pensionarea, în speță cele din luna septembrie 2011, astfel cum au fost stabilite prin L. nr. 2. privind salarizarea în

2011 a personalului plătit din fonduri publice, acest act neputând certifica altceva decât ceea ce a fost înscris în statul de plată pe acea lună.

Neputându-se reține săvârșirea unei erori de către intimat în ceea ce privește eliberarea adeverinței, acest act respectând toate dispozițiile legale în vigoare, nu există nici un temei legal al obligării fostului angajator de a menționa o altă bază de calcul a pensiei, respectiv a cuantumului indemnizației plătite recurentului în luna iunie 2010, respectiv anterior intrării în vigoare a L. nr. 1..

Textul legal incident în cauză folosește terminologia de indemnizație de încadrare brută lunară și sporuri avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, ceea ce nu poate însemna decât suma de bani ce a fost în mod efectiv plătită acestuia cu acest titlu în luna septembrie 2011.

Prin motivele de recurs pe care le formulează, recurentul consideră că a avut loc o încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, înțelegând să critice implicit măsurile de reducere salarială adoptate de legiuitor prin L. nr. 1..

Curtea reține că în prezentul cadru procesual instanța nu a fost investită cu o acțiune prin care să se verifice modul în care au fost diminuate drepturile salariale acordate reclamantului ulterior adoptării L. nr. 1., și respectiv a L. nr.

2., iar pe de altă parte se constată că prin D. nr. 1. prin care a fost soluționată obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională a reținut că „L. criticată nu aduce atingere substanței dreptului, din moment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție, analizate anterior, sunt respectate. De asemenea, măsura criticată are un caracter temporar, aplicându-se pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat";, concluzionând că "nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (3) și (5) sau art. 53 din Constituție și nici cele cuprinse în actele internaționale invocat";.

Se reține astfel că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare nu se putea constata, la data formulării cererii de pensionare, o altă bază de calcul a pensiei de serviciu.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 665 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.

G. G. C.

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: H. D.M.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 3915/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă