Decizia nr. 3658/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3658/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B., S. N. DE T. F. DE C. „. C. - S. DE T. F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. împotriva sentinței civile nr. 3288 din 26 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. T. D. D. C. C.-N. și pe pârâtul intimat S. „. M. SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3288 din 26 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA față de membrii de sindicat B. A., H. A. si C. V.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S. N.
DE T. F. DE C. "C. C." SA față de membrii de sindicat L. N., B. I. si M. I.
S-au respins excepțiile autorități de lucru judecat si a prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA.
S-a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. T. D. D. C. C.-N. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA, S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA, R. DE T. F. C. - S. A., S. C. M. SA B. - S. T., și în consecință:
Au fost obligate pârâtele de rd.1-3 în solidar, să plătească membrilor de sindicat B. A., H. A. și C. V. și pârâtele de rd.2 și 4 în solidar să plătească membrilor de sindicat L. N., B. I. SI M. I. premiul pentru Z. F., ajutorul material de P., ambele la nivelul clasei I de salarizare actualizate cu rata inflației la data plății pentru anii 2008-2009 și 2010 și salariul suplimentar pentru anii (...).
Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de
3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
P. a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în art. 30, art. 64 și art. 69 din C. colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2007-2008 se prevede că membri de sindicat în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată, beneficiază de un premiu anual pentru Z. F. și un autor material de P., ambele acordate la nivelul clasei I de salarizare și de câte un salariu suplimentar acordat în anul următor. Membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea respectivelor drepturi bănești, însă pârâtele de rd.1 si rd.4 au refuzat plata acestora, încălcând astfel drepturile care decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil la respectiva epocă.
Drepturile solicitate de către reclamanți constituie drepturi salariale si cererea pentru acordarea acestora poate fi făcută în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, termen care în cazul de față nu s-a împlinit, astfel că excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtele de rd.1 si rd.2 va fi respinsă în temeiul art. 268 alin.1 lit.c din C. M. republicat.
Deoarece membrii de sindicat B. A., H. A. si C. V. nu au avut raporturi de muncă cu pârâta de rd. 2, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către aceasta a fost admisă.
Deoarece membrii de sindicat L. N., B. I. si M. I. nu au avut raporturi de muncă cu pârâta de rd.1, excepția lipsei calității procesuală invocată de către aceasta a fost admisă.
Excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta de rd. 2 a fost respinsă întrucât nu există identitate de părți, obiect si cauză.
Întrucât pârâtele de rd. 1-4 nu au respectat prevederile C.ui colectiv de muncă aplicabil pentru perioada 2008-2010, contract care constituie legea părților, cererea formulată de către reclamant împotriva acestora a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B.,
S. N. DE T. F. DE C. „. C. - S. DE T. F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B..
Pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. DE T. F. DE C. C. au solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, s-a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea reclamantului de a se acorda salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009 si 2010.
Solicitările reclamanților își au izvorul in contractul colectiv de munca, nefiind un drept prevăzut in contractul individual de munca.
Dreptul la acțiune in cazul nerespectării prevederilor art. 30 (1) din CCM s- a născut la data de (...), (...) respectiv (...), iar fata de data introducerii acțiunii, si raportat la prevederile art. 268 alin 1 lit. e din C. muncii republicat, solicita instanței admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009 si 2010.
Consideră ca in mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea reclamantului de a se acorda ajutorului material de P. pentru anii 2008, 2009 si 2010 si a premierii pentru Z. F. pentru anii 2008, 2009 si 2010.
Reclamanții solicita acordarea ajutorului material pentru P., si Z. feroviarului în temeiul prevederilor art. 69 din C. colectiv de munca la nivel de unitate cât și a art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Ajutorul de P., de C. si Z. F. se acorda cu o ocazie prestabilita, in temeiul unei prevederi a contractului colectiv de munca si nu se acorda lunar, in raport de munca prestata, așa cum se acorda drepturile salariale.
Având in vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale pe de o parte si a ajutoarelor materiale de P., C. si Z. F. pe de alta parte, acțiunea se prescrie, in raport de prevederile art. 268 alin 1 lit. e din C. muncii republicat, in termen de 6 luni.
Consideră ca în mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la solicitarea reclamantului de a se acorda ajutorul material de P. pentru anul 2008 și prima pentru Z. F. 2008, fiind depășit termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Fata de prevederile art. 268 al. 1 lit. c din C. muncii republicat si data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecata - 28.dec. 2011- dreptul la acțiune cu privire la ajutorul material de P. pentru anul 2008 ( care se acorda la
(...), data la care au avut P.le in anul 2008), si premierea pentru Z. F. pentru
2008 (care se acorda la data de (...)) este prescris, fiind depășit termenul de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Consideră ca in mod greșit instanța, prin sentința pronunțata, a obligat la plata ajutorului material de P. pentru anul 2008, deși prin probatoriul administrat a arătat ca aceste drepturi bănești au fost achitate.
În probațiune s-au depus fluturașii de salarii ai salariaților Costinas E.,
Sabo A. si B. A. din care rezulta ca in luna aprilie 2008 le-a fost acordata suma de 500 lei pe cardul de salariu al fiecărui salariat suma ce reprezintă ajutorul material de P. pentru anul 2008.
Consideră ca in mod greșit instanța de fond a acordat salariaților reclamanți salariile suplimentare pentru anii 2008 - 2010, ajutoarele materiale de P. si premierile de Z. F. pentru anii 2008 - 2010 fara a tine seama de situația financiara a societății si de modificările aduse contractului colectiv de munca la nivel de societate prin actele adiționale.
In ceea ce privește acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008, 2009 si 2010, considera a fi cereri nefondate, pentru următoarele motive:
Reclamanții solicita acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008 -
2010 in temeiul prevederilor art. 30 (1) din C. C. de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, conform căruia "pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Aceasta prevedere a fost reluata si la art. 32 alin 1 din C. C. de munca încheiat la nivel de societate, valabil pentru anul 2007 - 2008, modificat si completat prin actele adiționale înregistrate la D. B. sub nr. 1753/(...) valabil pana la data de (...), Act A. nr. 437/(...) valabil pana la (...), Act A. la CCM nr.
2450/(...) si Actul A. la CCM nr. 1708/(...), valabil pana la data de (...).
Invederează instanței ca salariul suplimentar pentru muncă ireproșabilă se acordă, sub condiția ca societatea să fi avut în anii 2008, 2009 si 2010 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Precizează că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinită de recurentă, deoarece, fiind o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați În baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2001 și prevederilor O.U.G. nr.
79/2008, aveam obligația respectării prevederilor din aceste acte normative conform cărora: " ... indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității ... ".
Prin urmare, raportat la aceste prevederi legale, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor (...), aprobate prin acte normative, iar fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Astfel, pentru anul 2008, indicele câștigului mediu a fost de 100,18%
(pct.115 din execuția bugetară), iar indicele de productivitate a fost de 100,72%
(pct.118 din execuția bugetară), rezultând o diferență de 0,54% insuficientă pentru a se constitui fondul necesar acordării salariului suplimentar.
Fata de situația financiara a societății, Sindicatele reprezentative si patronatul au renegociat clauza prevăzuta la art. 32 al. 1 din CCM la nivel de societate. P. A. A. nr. 1708/(...) la CCM încheiat la nivel de societate, "art. 32- (1) si (2) se modifica si va avea următorul conținut: pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. [ ... ] A. prevederi nu se aplica in anul 2010, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011".
Modificarea prevederilor art. 32 din CCM la nivel de societate este in concordanta cu prevederile art. 11 alin 3 din C. colectiv de munca la nivel de grup de unități din transporturi care precizează ca:
,,(3) Condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si perioada la care se acorda cota de profit a salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau, după caz, instituției."
In concluzie, voința parților a fost ca aceste drepturi sa nu se acorde pentru anii 2010. Chiar daca in același timp existau in vigoare mai multe contracte colective de munca, cel la nivel de ramura si cel la nivel de societate, in care existau aceleași prevederi ce acordau salariul suplimentar, considera ca trebuie data eficienta contractului colectiv de munca la nivel de societate, deoarece reprezintă voința părților si, mai mult, renegocierea clauzelor si neacordarea salariilor suplimentare este in concordanta cu prevederile art. 11 alin. 3 din C. C. la nivel de grup de unități din transporturi care permite diminuarea sau neacordarea acestor drepturi bănești.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind acordarea ajutorului material de P. pentru anii 2008, 2009 si 2010 si a premierii pentru Z. F. pentru anii 2008, 2009 si 2010, întemeiată pe prevederile art. 69 lit a) si b) din CCM la nivel de societate, art. 71 din CCM la nivel de G. de U. F. o consideră neîntemeiată.
Învederează că în această perioadă, reclamanții beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă Î. la nivel de societate în data de (...), respectiv Act
A. la CCM nr. 2450/(...) si Actul A. la CCM nr. 1708/(...), valabil pana la data de
(...).
Precizează că recurenta, ca agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia P.lui, C.ului și a primei de "Z. C.", decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin.(1) din OUG nr.79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora si sa se încadreze in fondul de salarii.
Motivat de situația financiară dificilă, organizațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au fost de acord cu renegocierea clauzelor contractuale, Astfel, conform A. A. la CCM nr. 2450/(...) si a A. A. nr. 1708/(...) părțile semnatare au convenit ca in anul 2009 si respectiv in anul 2010 sa nu se mai aplice prevederile art. 69 din CCM, in sensul ca ajutorul material de P. si premierea pentru Z. ceferistului nu se mai acorda in anii 2009 respectiv 2010.
Consideră ca in mod greșit instanța de fond a acordat salariul suplimentar pentru anul 2008 salariatului B. A. având in vedere faptul ca acesta nu îndeplinește criteriile de acordare a salariului suplimentar prevăzute in Anexa 6 pct. 2 la CCM, fiind sancționat disciplinar in mod repetat in cursul anului 2008.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA a solicitat casarea sentinței, iar pe fondrespingerea cererii formulată de S. T. din D. C. C.-N. ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. Instanța nu a transmis și societății recurente împuternicirea depusă de către organizația sindicală, iar prin pronunțarea hotărârii a fost pusă în imposibilitatea de verifica înscrisurile depuse la acest termen - (...), de a-și formula și completa apărările, nerespectându-i-se principiului contradictorialității și al egalității de tratament.
În această situație fiind, recurenta a fost împiedicată în a-și pregăti apărarea, nu a putut face verificări, nu a putut depune înscrisuri și nici a combate susținerile și probele reclamantei.
Apreciază că necomunicarea tuturor înscrisurilor depuse de partea adversă, constituie încălcarea prevederilor art. 86 și 107 Cod Procedură Civilă, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii pronunțate, fiind în imposibilitate a se apăra, încălcându-i-se un drept fundamental și anume dreptul la apărare prevăzut de C.
R. și C. E. a D. O., din acest punct de vedere hotărârea pronunțată fiind nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin.1 Iit. c din C. M. republicat, asimilând plata unor ajutoare bănești ca fiind de natură salarială.
Drepturile solicitate sunt drepturi patrimoniale ce izvorăsc din clauze ale contractelor colective de muncă, iar incidente în această situație sunt prevederile art. 268 alin. (1) lit. e) din C. muncii republicat, în conformitate cu care, cererea de chemare în judecată trebuie introdusă "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia".
Pe considerentul că drepturile de natură salarială izvorăsc numai din contractele individuale de muncă, drepturile solicitate în prezenta cauză ce au ca temei contractului colectiv de muncă nu trebuie confundate cu drepturi de natură salarială, astfel încât să se aplice prescripția de 3 ani.
Drepturile salariale au la bază, exclusiv munca depusă de salariați, ori prin contractele colective de muncă se acordă drepturi bănești, dar nu în temeiul muncii prestate, ci doar exclusiv în baza altor drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Drepturile bănești pretinse de reclamanți nu au caracter salarial, întrucât nici bonusul (premiul) nici stimulentele nu se includ între elementele componente ale salariului prevăzute de art. 159 C. M. republicat, ele urmând a fi plătite nu ca o contra prestație a muncii depuse de angajat în baza contractului individual de muncă, ci în temeiul unor clauze din CCM la nivel de unitate. (Decizia civilă nr. 5. Curtea de A. B.).
De asemenea, este criticabilă soluția instanței de fond care constatând că prezentei cauze îi este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 (l), lit. c din C. M. republicat, admite cererea organizației sindicale și pentru capetele de cerere ce privesc acordarea ajutoarelor materiale de Z. F. și P. pe anul 2008
(devenite scadente 5 la data de 23 M., respectiv 27 A.), deși dreptul la acțiune al reclamanților este stins prin prescripție, dosarul fiind înregistrat pe rolul T. C. la data de (...).
Instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat motivată fiind de faptul că nu există identitate de părți, obiect și cauză.
Învederează că B. I. este parte în dosarul nr. (...)*, soluționat la data de (...) de Tribunalul Cluj, are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Z. F. 2007, 2008 și 2009, precum și a ajutorului material de P. pe anul 2009, fiind reprezentat de S. M. de L. din D. C..
P. M. este parte în dosarele: nr. (...)*, soluționat la data de (...) de Tribunalul Cluj, având ca obiect litigiul de muncă privind acordarea premierii de Z. F. 2007, 2008 și 2009, precum și a ajutorului material de P. pe anul 2009,fiind reprezentat de S. M. de L. din D. C. (SC nr. 3663/2011); nr. (...), soluționat de Tribunalul Cluj prin SC nr. 3., are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea retroactivă a S.ui Suplimentar pe anii 2006-2008, fiind reprezentat de S. M. de L. din D. C.; nr. (...), soluționat de Tribunalul Cluj prin SC nr. 2., are ca obiect litigiul de muncă privind acordarea retroactivă a S.ui Suplimentar pe anul
2009, ajutorul material de C. pe anul 2009 și ajutorul material de P. pe anul
2010 fiind reprezentat de S. M. de L. din D. C..
Față de cele mai sus arătate, este criticabilă soluția instanței de fond care a respins în mod eronat excepția invocată de societatea noastră, deși este evident că între dosarele mai sus menționate și prezenta cauză există tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. vechi (obiect, părți, cauză).
Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a Organizației sindicale, deoarece la dosar au fost depuse doar tabele nominale cu membrii de sindicat ce cuprind datele de identificare ale acestora și nu o împuternicire scrisă din parte membrilor de sindicat, așa cum prevede art. 28, alin.2 din Legea nr. 62/2011, în baza căreia organizația sindicală să poată formula o acțiune în justiție în numele lor.
De asemenea, având în vedere data introducerii acțiunii ((...)), precum și dispozițiile art. 28 din Legea 62/2011, S. T. din D. C. C.-N. nu mai poate reprezenta în judecată pe domnul M. I. care nu mai avea calitate de membru de sindicat și salariat al C. M. din data (...).
Astfel, după data de (...) o eventuală pretenție a acestuia, privind nerespectarea prevederilor CCM, după încetarea calității de salariat și membru de sindicat, putând fi formulată doar în nume propriu.
Mai mult, având în vedere că o parte din salariații C. M., reclamanți în prezenta cauză, sunt reprezentați în alte dosare de un alt sindicat, în speță de S. M. de L. din D. C., consideră că era necesar ca instanța de fond solicite S. T. din D. C. C.-N. să facă dovada privind calitatea de membri de sindicat a persoanelor pe care înțelege să le reprezinte în prezenta cauză.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile.
Conform dispozițiilor art. 229 alin. 4 din C. M. republicat, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Astfel, dacă CCM aplicabile constituie legea părților, trebuia avut în vedere că obligația sesizării comisiei mixte patronat - sindicate, ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, este prevăzută atât în CCM la nivel de unitate (art. 107), cât și în CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010 (art. 117).
Fiind o procedură specială si expres prevăzută de C. C. de M., trebuie respectată și pusă în practică înaintea introducerii cererii, după principiul de drept pacta sunt servanda în temeiul art. 969 Cod civil, având avantajul soluționării pe cale amiabila și în același timp duce la degrevarea instanțelor de judecată cu cereri inutile.
Excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la acordarea ajutoarelor de P. și
Z. F. pentru anii 2009 și 2010, precum și a S.ui suplimentar pe anul 2010.
Referitor la capetele de cerere ce privesc ajutoarele materiale de P. și Z. F. pentru anii 2009 și 2010, învederează instanței că potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din C. C. de M. pe anul 2. drepturile pe care le solicită S. T. din D. C.-N. - nu se acordă pentru anii menționați.
Părțile au convenit ca pentru anul 2009 aceste ajutoare să nu se acorde, menționând la art. 64, alin 1 și 2 din CCM la nivel de unitate că "A. prevederi se aplică cu 01 ianuarie 2010".
Că aceasta a fost voința părților arată că părțile au încheiat actul adițional la CCM nr. 1713/(...), prin care stabilesc ca aceste ajutoare materiale prevăzute prin art. 64 CCM să nu se acorde nici în anul 2010.
Cu privire la S. suplimentar pentru anul 2010, precizează că prin actul adițional la CCM, înregistrat la A. N. P. P. S. - A. pentru P. S. a Municipiului B. cu nr. 1713/(...), părțile au convenit ca S. suplimentar să nu se acorde pe anul
2010. A. modificări nu au un caracter unilateral, ci reprezintă voința părților.
Ajutoarele materiale prevăzute de art. 64, alin. 1 și 2 din C. C. de M., potrivit căruia: (1 )"cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; " (2) "pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ", sunt condiționate de conduita reclamanților, dar și de existenta unei hotărâri a C.ui de A., care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestuia.
Față de prevederile art. 64 din contract, acordarea ajutoarelor materiale pretinse prin acțiune nu se face în mod direct și imediat ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza și aprobarea C.ui de A. al societății.
Deci, aceste ajutoare urma să se acorde, doar în baza unei hotărâri a C.ui de A., în cazul în care situația financiara a societății permitea acest lucru.
De ajutorul material de P. pe anul 2008, reclamanții salariați ai C. M. au beneficiat pentru anul menționat. P. anii 2008, 2009 și 2010 datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, înregistrând o scădere masivă și progresivă a prestațiilor de transport, pentru echilibrarea situației economice a societății și a încadrării în limitele stabilite de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de guvern, subscrisa nu a hotărât acordarea acestor ajutoare în C. de A. (cu excepția ajutorului material de P. pe anul 2008), fiind interesată în susținerea salariilor angajaților săi și evitarea concedierilor colective.
S. Suplimentar pe anii 2008 - 2010. Prin CCM la nivelul C. M. pe anul 2., este prevăzut la art. 30 posibilitatea acordării unui salariu suplimentar, astfel: (1) P. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. (2) S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii C.ui de administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. (3) D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Învederează că în conformitate cu art. 229 alin (4) din C. M. republicat contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar referindu-se la prevederile art. 30 din CCM la nivel de unitate pe anii 2008 - 2009, este evident că textul menționează doar caracterul facultativ în ceea ce privește acordarea, de către C. M., a salariului suplimentar.
Astfel, contractul colectiv de muncă indiferent de nivelul la care este încheiat are forța unei legi între părțile contractante și este important ca acest act să fie interpretat prin prisma termenilor în care a fost redactat, deoarece aceștia sunt cei care pun în evidență voința reală a părților.
Or, după cum rezultă din cuprinsul textelor expuse mai sus, convenția dintre părți a prevăzut posibilitatea (și nu obligativitatea) acordării unui salariu suplimentar (alin. 1, la alin. 3), specificându-se una dintre condițiile în careposibilitatea primirii salariului suplimentar devine drept efectiv, respectiv obținerea unor venituri și constituirea din acestea a unui procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
În lipsa posibilităților financiare societatea nu poate să asigure sprijinul suplimentar al veniturilor salariaților în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.
Învederează că S. N. de T. F. de M. "C. M." - S. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico- financiare și alte dispoziții cu caracter financiar.
De asemenea critică soluția instanței de fond care obligă C. M. la plata în solidar către organizația sindicală a sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, deși a admis excepția lipsei calității procesuale pasive atât pentru pârâta de rd.1 cât și pentru recurentă.
Intimatul S. TRANȚI.IȘTILOR D. D. DE C. C. N. prin întâmpinare (f.28-30) asolicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtele S. N. de T. F. de C. „. C. SA B. și S. de T. F. de
C. C. este fondat în parte.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de cele două recurente,
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din C. muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea 130/1996 (în vigoare pentru perioada în litigiu) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C. muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
P. aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile pretinse de reclamanți este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C. muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune).
În concret, cu privire la plata premiului anual acordat cu ocazia Zilei F. aferent anului 2008 și a ajutorului material de P. aferent anului 2008, Curteareține că dreptul la acțiune s-a născut la data de (...), și respectiv (...), iar întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată doar la data de (...), se constată că aceste pretenții sunt prescrise ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de
3 ani, sub acest aspect criticile din recurs fiind fondate, motiv pentru care nu se mai impune analiza pe fond a temeiniciei acestor pretenții.
În ceea ce privește celelalte pretenții din acțiune, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției și a reținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție aplicabil în cauză de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii, raportat la data introducerii acțiunii și a nașterii dreptului la acțiune pentru fiecare pretenție în parte.
Față de criticile pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod temeinic și legal a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamanților B. A., H. A.
și C. V. privind acordarea premiului anual acordat de Z. feroviarului pentru anii
2009 - 2010 și a ajutoarelor materiale de P. pe anii 2009 - 2010.
Astfel, prin art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unităților pârâte, invocat în mod expres în cererea de chemare în judecată ca și temei al pretențiilor reclamanților, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia zilelor de P. și de o premiere pentru Z. F. al căror cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...).
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2007 - 2008 sau
2009-2010.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din C. colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și „vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
In ceea ce privește salariul suplimentar, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta se cuvine reclamanților H. A. și C. V. pentru anii 2008 - 2010, iar reclamantului B. A. pentru anii 2009 - 2010.
Astfel, la art. 30 din același contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități s-a stabilit că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, potrivit art. 32 alin.l din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivelul de unitate si valabil inclusiv în anii 2008-2010, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Este real că la data de (...) s-a înregistrat actul adițional la C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prin care părțile au convenit modificarea art.
32 (prin care s-a instituit dreptul la salariul suplimentar) introducându-se un nou alineat potrivit căruia „aceste prevederi nu se aplică în anul 2010, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011";.
Însă, această completare a contractului colectiv de muncă nu este de natură a înlătura dreptul reclamanților la salariul suplimentar aferent anului
2010, întrucât cu privire la acesta dreptul la acțiune s-a născut doar la data de 1 ianuarie 2011, astfel încât obligarea pârâtelor recurente la plata salariului suplimentar aferent anului 2010 se constată a fi în deplină concordanță cu prevederile din actul adițional mai sus indicat.
P. art. 40 alin. 2 lit. c din C. muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din C. muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamanții erau îndreptățiti la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
P. art. 33 alin. 1 din contractul colectiv de muncă criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din anexa nr. 6, respectiv neaplicarea sancțiunii retrogradării în funcție, desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, trecerii în altă muncă, inexistența unor absente nemotivate mai mult de o zi, respectiv o tură, neaplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor, neaplicarea reducerii salariului de bază si sau a indemnizației de conducere, neaplicarea reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni.
Pârâtele recurente au făcut dovada că reclamantul B. A. este exceptat de la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 pentru neîndeplinirea criteriilor menționate, întrucât acesta a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază de două ori în anul 2008, potrivit celor două decizii depuse la filele 9 - 10 din dosarul de recurs, motiv pentru care se constată a fi fondate criticile formulate de recurente sub acest punct de vedere.
Aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acestora în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
De asemenea, se apreciază ca fiind nefondate motivele din recursul pârâtelor ce vizează calitatea acesteia de societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T.urilor și Infrastructurii și de agent economic monitorizat în baza prevederilor OUG nr. 79/2008. Faptul monitorizării recurentei nu este de natură a le exonera de obligațiile pe care și le-au asumat prin încheierea unor contracte colective de muncă valabile, neputându-se reține în temeiul actului normativ invocat existența unei situații de exonerare de răspundere contractuală a angajatorului.
În egală măsură, se reține că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Recursul declarat de pârâtele S. N. de T. F. de M. „. M. SA B. este fondat înparte.
În privința criticilor privitoare la încălcarea contradictorialității și dreptului la apărare, prin necomunicarea de către prima instanță a"; împuternicirii dată de membrii de sindicat";, se constată că acestea sunt nefondate, deoarece prin aceste înscrisuri, reclamanții nu și-au modificat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât nu există motive care să conducă la nulitatea hotărârii pronunțate de către tribunal.
Așadar, chiar dacă pe parcursul judecății a fost depus și un tabel nominal cu privire la salariații care împuternicesc sindicatul pentru reprezentare, instanța nu era obligată să amâne judecarea cauzei, nefiind întrunite condițiile unei atare amânări, deoarece dispozițiile procedurale nu impun comunicarea unor asemenea înscrisuri, motiv pentru care criticile recurentei cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil conform primului paragraf din art. 6 din C. europeană a drepturilor omului se constată a fi lipsite de temei, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Este de asemenea de menționat, că potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, astfel că în contextul în care pârâta recurentă deși legal citată pentru termenul de judecată din data de 26 martie 2012, aceasta nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a lua cunoștință de eventualele înscrisuri depuse de partea adversă, nu se poate susține încălcarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește criticile formulate de către recurentă privind modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
Drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. suplimentar";, „ajutor"; sau „primă"; sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă din caracterul periodic al acordării acestora, reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâta.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din C. muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c C. M. (în forma în vigoare pe perioada în litigiu), motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e C. muncii care instituie un termen de 6 luni „în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
În concret, cu privire la plata premiului anual acordat cu ocazia Zilei F. aferent anului 2008 și a ajutorului material de P. aferent anului 2008, Curtea reține că dreptul la acțiune s-a născut la data de (...), și respectiv (...), iar întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată doar la data de (...), se constată că aceste pretenții sunt prescrise ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de
3 ani, sub acest aspect criticile din recurs fiind fondate, motiv pentru care nu se mai impune analiza pe fond a temeiniciei acestor pretenții.
În ceea ce privește celelalte pretenții din acțiune, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției și a reținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție aplicabil în cauză de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii,raportat la data introducerii acțiunii și a nașterii dreptului la acțiune pentru fiecare pretenție în parte.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, sesizarea comisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nefiind o condiție obligatorie a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea sau prematuritatea cererii, ci o procedură facultativă, motiv pentru care excepția inadmisibilității se constată a fi nefondată.
În ceea ce privește criticile formulate de către recurentă privind modul de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant a S. T. din D. C. C.-N. pentru reclamantul M. I., acestea se constată a fi fondată și în consecință se impune anularea cererea de chemare în judecată formulată de sindicat în numele acestui reclamant.
Astfel, având în vedere data introducerii acțiunii - (...), precum și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 62/2011 potrivit cărora doar persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultorii încadrați în muncă au dreptul a adera la un sindicat, Curtea reține că S. T. din D. C. C.-N. nu mai putea reprezenta în judecată pe M. I. care nu mai avea calitatea salariat al C. M. încă din data (...), iar după această dată o eventuală pretenție putea fi formulată doar în nume propriu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Organizației sindicale, Curtea reține că potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011
„organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora";.
Contrar susținerilor recurentei la dosarul de fond au fost depuse tabele cu membrii de sindicat, ce cuprind pe lângă datele de identificare, și o împuternicire scrisă și semnată din parte acestora, așa cum prevede art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, în baza căreia organizația sindicală să poată susține o acțiune în justiție în numele lor, motiv pentru care această excepție se constată a fi nefondată.
Recurenta a învederat faptul că membrul de sindicat B. I. a fost parte în dosarul nr. (...), soluționat irevocabil de Tribunalul Cluj, ce a avut ca obiect acordarea premierii de Z. F. 2007, 2008 și 2009, precum și a ajutorului material de P. pe anul 2009, fiind reprezentat de S. M. de L. din D. C..
Curtea apreciază, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impunea constarea existenței autorității de lucru judecat cu privire la acordarea premierii de Z. F. pe anul 2009, precum și a ajutorului material de P. pe anul 2009, având în vedere sentința civilă nr. 3. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., prin care au fost acordate aceste drepturi.
Prin formularea acestor pretenții în actualul litigiu, reclamantul tinde, așa cum s-a arătat mai sus, a repune în discuție problema întinderii drepturilor sale cuvenite ce i-au fost acordate în procesul anterior, aspecte care deja au intrat în puterea lucrului judecat.
Deși s-a susținut de către recurentă incidența autorității de lucru judecat în privința numitului P. M., Curtea constată că acesta nu a avut calitatea de reclamant în prezenta cauză, nefiind cuprins în ultimele tabele depuse în fața instanței de fond (f. 130 și urm.), și nici nu a fost menționat ca reclamant în sentința recurată.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod legal a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamantului L. N. privind acordarea premiului anual de Z. feroviarului pentru anii 2009, 2010, a ajutoarelor materiale de P. peanii 2009, 2010 și a salariilor suplimentare pentru anii (...), precum și a reclamantului B. I. privind acordarea premiului anual de Z. feroviarului pentru anul 2010, a ajutorului material de P. pe anul 2010 și a salariilor suplimentare pentru anii (...).
Considerentele redate mai sus pentru care au fost înlăturate criticile recurentelor S. C. C. SA față de modul de soluționare pe fond a acțiunii promovată de sindicat, sunt deplin aplicabile și în cazul criticilor pe fond cuprinse în recursul declarat de C. M., astfel încât nu se mai impune reluarea acestora.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite în parte recursurile declarate de pârâte împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele S. N. de T. F. de C. „. C. SA și S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. în ceea ce privește acordarea premiului pentru Z. feroviarului aferent anului
2008 și a ajutorului material de P. pentru anul 2008, și în consecință va respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamanți cu privire la aceste pretenții.
Va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. N. de
T. F. de M. „. M. SA B., în ceea de privește acordarea premiului pentru Z. feroviarului aferent anului 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2009 pentru reclamantul B. I., și în consecință va respinge cererea formulată de reclamant cu privire la aceste pretenții.
Va admite excepția invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. Sa B. privind lipsa calității de reprezentant a S. T. din D. C. C.-N. pentru reclamantul
M. I., și în consecință va anula cererea de chemare în judecată formulată în numele acestui reclamant.
Va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. A. având ca obiect acordarea salariului suplimentar aferent anului 2008.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obligă pârâtele să plătească reclamanților
B. A., H. A., C. V., L. N. și B. I. doar suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, având în vedere că pretențiile acestora au fost admise în parte.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Ținând cont de culpa procesuală a părților, va obliga recurentele să plătească intimaților B. A., H. A., C. V., L. N. și B. I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând o parte din onorariul avocațial.
Vor fi menține restul dispozițiilor din sentință.
P. A. MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C.
SA B., S. DE T. F. DE C. C. și de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. împotriva sentinței civile nr. 3288 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. în ceea ce privește acordarea premiului pentru Z. feroviarului aferent anului 2008 și a ajutorului material de P. pentru anul 2008, și în consecință respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamanți cu privire la aceste pretenții.
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. N. DE T.
F. DE M. „. M. SA B., în ceea de privește acordarea premiului pentru Z.feroviarului aferent anului 2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2009 pentru reclamantul B. I., și în consecință respinge cererea formulată de reclamant cu privire la aceste pretenții.
Admite excepția invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. privind lipsa calității de reprezentant a S. T. D. D. C. C.-N. pentru reclamantul M. I., și în consecință anulează cererea de chemare în judecată formulată în numele acestui reclamant.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B. A. având ca obiect acordarea salariului suplimentar aferent anului 2008.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților B. A., H. A., C. V., L. N. și B. I. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurentele să plătească intimaților B. A., H. A., C. V., L. N. și B. I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P. U.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 3574/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2218, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
