Decizia nr. 3919/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3919/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâții S. N. DE T. F. DE C.
„. C. SA B. și S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 355 din 9 martie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat N. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 septembrie 2012, s-a depus din partea Sindicatului Libertatea „Căi Ferate"; C. în numele membrului de sindicat - reclamant intimat N. I. întâmpinare, prin care solicită judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererile de recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3. din 9 martie 2012 pronunțată de T. B.-N. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. S. B. și S. N. de T. F. de C. ,,C. C. "; SA - S. C.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul N. I., împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE C. ,,C. C. "; SA - S. C.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anul 2008, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor"; și P. pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
S-au respins restul cererilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii sunt aplicabile numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate, iar termenul de prescripție de 3 ani, nu era încă împlinit la momentul înregistrării acțiunii, (...) (data poștei (...)).
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009 s-a avut în vedere că potrivit art. 32 din C.C.M. 2005-2006, prelungit cu 8 acte adițional: „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv" A. prevedere se regăsește și în art. 32 din CCM
2008-2009 și CCM 2009-2010 (aceste contracte colective de muncă fiind depuse în copie la dosarul cauzei).
Excluderea de la beneficiul salariului suplimentar este prevăzută în situații expres și limitativ indicate în anexa IV. Reclamantul a fost sancționat disciplinar, astfel încât nu îndeplinea condițiile pentru acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009.
Cu privire la o eventuală sancțiune disciplinară în anul 2008 sau vreun alt motiv pentru neacordarea salariului suplimentar aferent acestui an, instanța a solicitat pârâtelor informații suplimentare prin adresa transmisă la data de (...), însă acestea au omis să răspundă solicitărilor instanței, motiv pentru care s-a reținut că pe parcursul anului 2008 reclamantul nu a fost sancționat disciplinar. Față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie pentru anul 2008.
Cu privire la acordarea ajutorului material pentru P. aferent anului
2009; a ajutorului material pentru C. aferent anului 2009 și a premiului pentru „. F."; pentru anul 2009, s-au reținut următoarele:
C. colectiv de muncă încheiat la nivelul S. „. C. pentru anii 2007- 2008 a fost înregistrat sub nr. 1625 din data de 29 martie 2007 și a fost prelungit prin actele adiționale nr.1753/26 martie 2008, nr.437/(...) (f.16), astfel că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată și în lipsa stipulării vreunui alt moment, dispozițiile sale se aplică de la data înregistrării contractului - 29 martie 2007 până la 28 februarie 2009. Ulterior s-a încheiat CCM la nivel de unitate S. C. C. pentru anul 2009-2010, înregistrat sub nr.1/2450/4 iunie 2009 în vigoare începând cu această dată, 4 iunie 2009, timp de un an.
Dispozițiilor art.69 din contractul colectiv de muncă pe anul 2009-2010 în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. de un ajutor material bănesc, iar pentru „. Ceferiștilor"; de o premiere, ambele stabilite cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Ajutorul material de P. și C. și premiul pentru „. ceferistului"; sunt conferite salariaților pârâtei și de C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008.
Analizând situația particulară a reclamantului N. I. prin raportare la aceste dispoziții legale, s-a reținut că acestuia i se cuvin sumele reprezentând ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de „. feroviarilor"; și P. pentru anul 2009, nu însă și prima de C. solicitată, întrucât la data de(...) raporturile de muncă cu pârâtele au încetat.
În ceea ce privește contravaloare tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2009 s-a reținut că în bugetul de venituri și cheltuieli al C. pe anul 2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă numai pentru lunile ianuarie-martie, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2010 (aprobat prin H. nr. 3.) nu s-au alocat sume pentru plata tichetelorde masă, astfel că pârâtele nu pot fi obligate la plata contravaloarea tichetelor de masă începând cu luna aprilie 2009 până la 31 decembrie 2009.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul N. I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele S. N. de T. F. de C. "C. C." SA B. și S. de T. F. de C. C. a S. N. de T. F. de C. "C. C." SA, prin care ausolicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că sentința, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției prescrierii dreptului material la acțiune, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2008 si 2009 arată că dreptul la acțiune în cazul nerespectării prevederilor art.32(1) din CCM s-a născut la datele de (...), (...) iar față de data introducerii acțiunii și raportat la prevederile art.268 alin.1 lit.e din C.muncii republicat solicită admiterea excepției.
În mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la salariul suplimentar aferent anului 2008 întemeiată pe prev. art. 268 alin.1 lit.c C.muncii. Dreptul la acțiune cu privire la salariul suplimentar s-a născut la data de (...), iar raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv (...), dreptul la acțiune este prescris.
În mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la acordarea ajutorului material de P. și a premiului pentru Z. F. pentru anul 2009. Dreptul de a cere acordarea ajutorului material de P. s-a născut la data de (...), pentru ajutorul material de Z. F. s-a născut la data de (...).
Consideră că și în ceea ce privește admiterea acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar pentru anul 2008, a ajutorului material de P. pentru anul 2009 și a Primei pentru Z. feroviarului pe anul 2009 este data cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 236 alin.(4) din C.muncii contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Din acest text rezultă că un contract colectiv de muncă poate fi izvor de drepturi și obligații numai dacă se înscrie în limitele legii, în caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice.
La nivel de societate în anul 2009 și 2010 s-au negociat clauzele prevăzute la art.32 alin.1 și art.69 din CCM în acest sens încheind Actul adițional nr. 2450/(...) și Actul adițional nr.1708/(...), valabil până la data de
(...).
Potrivit Actului adițional nr. 2450/(...), art. 69 din CCM s-a modificat în sensul că în anul 2009 nu se acordă salariaților ajutor material de P. și C. și nici premierea pentru Z. ceferiștilor, iar potrivit Actului Adițional nr.1708/(...) la CCM încheiat la nivel de societate, prevederile art.32 și 69 din CCM nu se aplică în anul 2010 respectiv nu se acordă salariul suplimentar, ajutorul material de P. și C. și nici premierea pentru Z. ceferiștilor.
Intimatul Sindicatul Libertatea „Căi ferate"; C. prin întâmpinare (f.15-16) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de recurente, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii (înreglementarea anterioară modificării prin L. nr. 4.) „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din L. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii, textele legale fiind cele în vigoare la data derulării raporturilor juridice deduse judecății.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentelor, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile pretinse de reclamant este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În concret, cu privire la plata premiului anual acordat cu ocazia Zilei F.
și P. pentru anul 2009 și a salariului suplimentar pentru anul 2008, Curtea reține că dreptul la acțiune s-a născut la data de (...), (...), și respectiv (...), iar întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...), se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției și a reținut că nu s-a împlinit termenul de prescripție aplicabil în cauză de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii.
Față de criticile pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod temeinic și legal a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamantului privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008 și a premiului anual acordat de Z. feroviarului și pentru P. pentru anul 2009.
Astfel, prin art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Z. F. și pentru P. al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare.
De asemenea, la art. 30 din același contract colectiv de muncă s-a stabilit că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anii 2008 - 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2007 - 2008 sau 2009-2010.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din C. colectiv la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și
„vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamanții erau îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Critica recurentelor în sensul că obligația lor de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, este nefondată și pentru că în
C. colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite, iar prin aceste contracte nu s-a derogat de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, susținerile recurentelor în acest sens fiind de asemenea nefondate.
Aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acestora în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantului, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În egală măsură, se reține că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din L. nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurente, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA B. și S. "C. C." - S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile numărul 3. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S. C. B. I. R. M.
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: B. I.S.
| ← Decizia nr. 2386/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3895/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
