Decizia nr. 1396/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
DOSAR NR. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 1396/R/2012
Ședința publică din data de 20 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul C. R. împotriva sentinței civile nr. 4167 din 27 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată B. C. R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 martie 2012, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14 martie 2012, iar apoi pentru acest termen încheieri care fac parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4167 din 27 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată cererea formulată și precizată de reclamantul C. R. în contradictoriu cu pârâta B. B. privind anularea Deciziei nr.1484/(...), repunerea în situația anterioară, reintegrarea în muncă, plata despăgubirilor, a daunelor morale și a cheltuielilor de judecată
Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 241,32 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, că reclamantul a avut calitatea de angajat al BCR fiind director executiv la S. J. și că prin D. 1484/(...) s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă în conformitate cu art. 61 lit. a coroborat cu 264 alin.1 lit. f din Legea
5., reținându-se săvârșirea cu vinovăție a următoarelor fapte: 1. nerespectarea obligației de raportare imediate a suspiciunii de fraudă în ce privește activitatea consilierului client retail A. D., 2. efectuarea operațiunilor de validare în sistem a retragerilor de numerar în sumă de 42.650 RON din data de (...) (solicitant U. M.) și în sumă de 29.000 RON din data de (...) (solicitant Baban Ambrozie), fără a confirma valabilitatea operațiunii prin controlul cu documentele justificative care au stat la baza înregistrării în sistemul informatic a acestor operațiuni, conform declarației dată de către domnul C. R., director executiv BCR J., 3. neefectuarea niciunei verificări inopinate sau la sfârșitul zilei de lucru pentru valorile gestionate de A. D., consilier client retail, destinator cash-box, la sediul sucursalei BCR J. negăsindu-se dovezi ale acestor verificări.
Cu prilejul cercetării disciplinare, reclamantul a dat note explicative - în care și-a exprimat poziția în legătură cu incidentele apărute la sucursala pe care la acea dată o conducea.
S-a avut în vedere că reclamantul a solicitat în data de (...) de la consilierul său o notă explicativă în legătură cu o lipsă unui depozit bancar al unui client. Așa cum recunoaște și în nota explicativă, acesta personal s-a deplasat la domiciliul clientei de la care a solicitat diverse date, efectuând investigații pe cont propriu. Acesta cunoștea care sunt obligațiile directorului executiv în caz de fraudă și a recunoscut în final că nu a respectat procedura. Cu toate acestea nu a sesizat conducerea decât în (...). Dacă toate demersurile ar fi fost făcute la termen, s-ar fi putut evita prejudiciile create de angajatul sucursalei și care a depășit suma de 170.000 lei.
În al doilea rând, s-a reținut că reclamantul a efectuat operațiuni de validare în sistem a retragerilor de numerar fără a confirma valabilitatea operațiunii, prin control cu documente justificative.
Aspectele imputate au fost recunoscute de către reclamant în notele explicative.
Această abatere disciplinară a reclamantului a condus la posibilitatea operării în sistem a două operațiuni de ridicare numerar de către un consilier bancar, în absența solicitanților și prin falsificarea semnăturilor acestora. Se recunoaște de către reclamant că nu a verificat documentele solicitate (răspuns
12).
Măsura desfacerii contractului de muncă a fost luată și pentru că reclamantul nu a efectuat verificări inopinate sau la sfârșitul zilei pentru valorile gestionate în cash box, încălcându-se norma C(...) care menționează următoarele: „ Controlul lunar al valorilor se efectuează de către directorul executiv în timpul zilei, cel puțin odată pe lună inopinat, la cel puțin un ghișeu și prin rotație, urmărindu-se ca întregul personal, care desfășoară activități cu numerar să fie controlat.";
În cauză activitatea consilierului care a produs prejudiciul nu a fost niciodată verificată, dovadă fiind P. verbal depus chiar de petent.
S-a apreciat că desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului este pe deplin justificată având în vedere multiplele abateri de la regulile de disciplină precum și valoarea prejudiciului, care este una substanțială, motiv pentru care s-a respins cererea privind anularea Deciziei nr. 1484/(...), precum și celelalte capete accesorii.
S-a considerat că nu are relevanță faptul că prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. S. s- a dispus scoaterea de sub urmărire a reclamantului, atâta vreme cât din probele administrate reiese că a săvârșit abaterile disciplinare care au fost reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. R. solicitândcasarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea contestației.
În motivarea recursului s-a arătat că în hotărârea pronunțată au fost considerate abateri disciplinare fapte a căror cercetare nu s-a făcut prin examinarea întregului probatoriu din dosarul cauzei și au fost respinse nemotivat cererile în probațiune formulate.
În ceea ce privește neraportarea la 02.07 a suspiciunii de frauda săvârșită de A. D. fata de retragerea neautorizata din contul lui H. C. a sumei de 3400 lei, s-a arătat că în mod eronat s-a reținut faptul că D. Sucursalei
Județene nu a avut cunoștință despre cele întâmplate deoarece l-a contactat telefonic chiar în după masa zilei de (...) despre incident (nu era suspiciune) dar și după ședința de vânzări de la începutul lunii iulie. D. J. a cerut dovezi despre posibilitatea ca cele semnalate sa se constituie într-un act de fraudă. În perioada următoare doamna director s-a deplasat în trei rânduri la unitatea din J. unde a purtat discuții personal cu angajatul A. D.
Recurentul susține că au existat mai elemente care au condus la ideea că este vorba de un incident nedorit, și în nici un caz suspiciune de frauda, astfel: clienta a dorit să poarte o discuție exclusivă cu A. D. și faptul că întrucât acesta nu se afla în bancă în acel moment și-a exprimat ferm opțiuneasă revină mai târziu când acesta se va reîntoarce în bancă; deși a constatat că, suma despre care clienta H. A. afirma că o are în cont nu se regăsea în cont, în momentul în care a solicitat completarea unei sesizări (conform uzanțelor băncii), formular pe care personal l-a multiplicat la xerox-ul din incinta băncii, regăsind cu spatele la clientă, aceasta a dispăru; suma relativ mica (3.400.lei) și relația de rudenie dintre cei doi; vârsta înaintată dar și modul în care clienta s-a manifestat l-a făcut sa concluzioneze ca avea de a face cu o persoana care nu prezenta suficienta coerenta in exprimare si comportament pentru a-i induce o minima suspiciune cu privire la corectitudinea tranzacției; faptul că pe întreg parcursul celor 18 ani cât A. D. a lucrat în bancă nu s-au regăsit sesizări privind relațiile acestuia cu clienții; A. D. nu a dispus de bunuri de valori mari, nu avea probleme de familie legate de comportamentul copiilor, din cele cunoscute de reclamant nu avea probleme financiare și nici de sănătate in familie, avea credit la bancă iar la o anumita dată a vândut acțiunile pe care le achiziționase de la banca înainte de privatizare; A. D. avea surse de finanțare legale pentru toate acțiunile sau eventuale investiții avute în vedere de către acesta și a declarat în fața procurorului DIICOT că a sustras bani din bancă pentru a plăti ratele unor terțe persoane printre care numeroși polițiști; răspunsul dat de A. D. la nota explicativă ceruta în data de (...) a coincis cu declarația verbală dată de H. A. la (...).
Menționează faptul că de la data de (...) a dispus ca lui A. D. sa nu-i mai fie deschis cash-boxul. In urma edificării cazului de fraudă a fost cel care a întocmit Fișa ERO nr.3 și a pus la dispoziția DAF toate elementele constitutive privind activitatea infracțională a lui A. D.
Deși gravitatea actului infracțional a fost in mare explicata in acest document care ar fi trebuit sa duca la luarea unor masuri de urgenta. A. DAF au fost delegați de conducerea D. abia la sfârșitul lunii septembrie (mai exact (...)) sa cerceteze in teren cele semnalate de recurent si acest lucru urmare sumelor mici reclamate neexistând se pare o graba in a descoperi o frauda de dimensiuni pe care nici dânșii nu o bănuiau altfel cred ca timpii de reacție ar fi fost mult mai reduși.
In perioada scursa de la inițierea cercetărilor si pana la finalizarea acestora A. D. a mai sustras (exact in perioada cat membrii DAF efectuau cercetări la J.) suma de 64.000 lei de la SC U.
Având in vedere mărturiile tuturor celorlalți păgubiți se poate trage concluzia ca A. D. s-a bucurat de credibilitate dat fiind numărul mare de păgubiți atât din rândul celor care au depus Sesizări dar si al celor care au renunțat la acest demers nedorind a se expune în condițiile în care posibilitățile de recuperare a daunelor este nul. Având în vedere si caracterul de complicitate al unor clienți păgubiți dar și a modului de operare folosit și deconspirat ulterior urmare a cercetării penale, era practic imposibil de depistat un astfel de infractor.
Toate aceste elemente au fost pe larg susținute și probate în fața
Comisiei de D. dar că nu au fost reținute intr-un mod corespunzător in actul întocmit la (...), făcând posibilă o abordare nefondată și total ruptă din contextul realității.
Modul în care s-a desfășurat acțiunea de cercetare naște nu numai suspiciunea dar acest fapt poate fi dovedit că a avut un caracter vădit viciat și a avut ca scop nu atât rezolvarea corectă a cazului de fraudă cât găsirea de vinovați pentru a spăla imaginea băncii. Aceste fapte ar fi putut fi demontate daca s-ar fi aprobat cererile în probațiune solicitate de către reclamant.
S-a susținut că d-na H. A. nu a depus o sesizare ci la solicitarea reclamantului insistentă la domiciliul acesteia, în data de (...) a acceptat săscrie o declarație ca urmare a edificării fata de cele întâmplate pe (...) cu motivațiile reținute și în acel material. La data de (...), în fapt H. A. a declarat verbal că "nu are de făcut nici o reclamație deoarece uitase despre suma de bani reclamată verbal la (...) si ca aceasta ar fi fost retrasa de dânsa împreuna cu un nepot al ei, fapt confirmat (ulterior) si de A. D. în data de (...), cu ocazia solicitării Notei explicative "nepotul" fiind semnatarul retragerii de pe O.".
Reclamantul susține că a procedat conform procedurii 98. Nu era necesara introducerea in USD a reclamației (in fapt nu exista) deoarece la confruntarea din 5 iulie clienta H. A. recunoaște ca a retras împreuna cu nepotul ei banii din cont si pe cale de consecința "a fost posibila consilierea la primul nivel" fara sa fie necesara escaladarea la al doilea nivel respectiv A. C. a BCR, care presupune înregistrarea prin aplicația USB (acest lucru a fost explicat Comisiei de D.).
Conform definițiilor din procedura administrării riscurilor operaționale nu rezultă că la acea dată și în contextul dat, A. D. ar fi fraudat banca.
Se raportează incidente care au cauzat pierderi/câștiguri operaționale necuvenite mai mari sau egale cu echivalentul a 3.500 Ron, iar in cazul clientei
H. A. a fost vorba de suma de 3.400 RON.
În ceea ce privește efectuarea operațiunilor de validare în sistem a retragerilor de numerar în suma de 42.650 RON din (...) (solicitant U. M.) și în sumă de 29.000 RON din data de (...) (solicitant Băban Ambrozie) s-a arătat că în dosarul penal instrumentat la nivelul DIICOT S. a fost dispusă o expertiza grafoscopică, iar în concluziile formulate se precizează cu certitudine ca semnătura aparține clientei U. M.. In aceste condiții operațiunea care i se impută că ar fi validat-o cu nerespectarea normelor interne a fost inițiată și finalizată la cererea clientei și în prezența acesteia - neexistând astfel nici un prejudiciu din partea băncii.
Băban Ambroziu, deși semnătura nu îi aparține, acesta se găsea în bancă la data desființării depozitului.
Conform actelor probatorii neadmise de instanța de fond (procesul verbal de confruntare a reclamantului cu A. D. - dosar DIICOT) rezultă ca acesta din urma a executat de pe calculatorul reclamantului operațiunile fictive privind clienții Iakab Nastasia si M.s V. (de care de asemenea C. O. avea cunoștința de cauza). A. D. a cunoscut și parola reclamantului din SKV2 sau dacă nu a cunoscut-o a folosit în mod fraudulos calculatorul acestuia și a efectuat validările pentru cei doi clienți.
In ceea ce privește modul efectiv de validare a operațiunilor au existat în permanență disfuncționalități care au apărut la nivel național.
La data intrării în vigoare a procedurii 17 reclamantul susține că a parametrizat (împreună cu unul dintre angajați) operațiunile conform machetei valori ce din procedura dar ca s-au confruntat in permanență cu imposibilitatea finalizării unor operațiuni deși unele erau în sume mult mai mici - în acest sens existând probe dar neacceptate de instanța de fond.
In această situație a parametrizat conform codurilor de operațiuni reclamate de sistem acele operațiuni așa fel încât să degreveze activitatea bancară de aglomerația produsa. Despre aceasta sincopa D. J. a avut cunoștința in plus a declarat verbal de fata fiind si d-lui.P. S. despre acest aspect care "in final a fost rezolvat iar parametrizarea a decurs cf. reglementarii".
F. de interpretarea angajaților și care corespunde si răspunsului dat in luna oct membrilor DAF a înmânat o adresa lui E. P. prin care și-au exprimat si dorința ca cele 2 OGS sa fie înlocuite pana la finalizarea cercetărilor întrucât acestea nu respectau reglementările privind eliberarea de numerar către cliențiexpunându-se unor riscuri de frauda la care reclamantul susține că nu era parte.
Urmare acestui pct. 3.2 din NM 17, dar si faptului ca era in imposibilitatea sa finalizeze operațiuni cu sume mult mai mici a făcut imposibila datorita numărului f. mare de operațiuni sa se efectueze "cu documentul" care nu era definit expres, dar nici al fluxurilor de urmat nici modalitatea de semnare/nesemnare a documentului, ce trebuie sa facă efectiv validatorul, unde se oprește activitatea acestuia datorita volumului f. mare de activitate.
P. nu specifică dacă trebuie verificat și actul de identitate și de ce.
În ceea ce privește plățile cu numerar. A. invocat nu exista decât o simplă cerere care în cazul fraudei poate fi sustrasă de la actele zilei, lucru care s-a și întâmplat. Reclamantul susține că a verificat existența sumei în cont și existența persoanei beneficiare cu cea reclamantă de OGB care avea obligația să o identifice și să înmâneze aceleiași persoane suma din cont.
Ca urmare declarației date in fata DIICOT de către A. D. acesta a fost cel care a inițiat de pe calculator cu parola reclamantului de acces operațiunile de deschidere/închidere fictive a operațiunilor si conturilor pentru clienții Iakab Nastasia si M.s V., operațiuni fictive ce au fost descoperite de reclamant si puse la dispoziția DAF însuși d-lui.S. P.. In plus el condus fraudulos ancheta sugerând răspunsuri celor doua OGB in acest sens s-au solicitat dovezi in probatoriu care insa nu au fost acceptate de instanța de fond.
In ceea ce privește validările recurentul susține că a arătat si in fata C.D. că au existat disfuncționalități in administrarea aplicației, totuși nu s-a pus problema operațiunilor cu numerar de mare valoare deoarece încă din 2009 a inițiat ample acțiuni pentru a depista scurgerile de disponibilități, a inițiat verificări pe actele de ghișeu pe un trimestru întreg pentru toți cei implicați fara sa se poată depista retrageri mari de numerar. F. de acest aspect atunci când au avut loc retrageri de numerar validare de către recurent a verificat daca persoana reclamata de OGB este si cea din grila de aprobare si pe camera de supraveghere daca persoana este la ghișeu.
A. D. a evitat sa fie depistat în acțiunile întreprinse astfel: (...) este zi de joi în care aglomerația este cu mult peste cea din celelalte zile (fiind zi de târg), in acea zi a executat eliberarea in complicitate cu C. O. eliberarea unei stări financiare pentru Iakab Nastasia si M.s V. prin deschiderea/închiderea frauduloasa a conturilor; (...). este zi de joi in care de asemenea profita de aglomerație si validează operațiunea de retragere de 42.650 lei U. M. ; (...). este zi de joi - in care de asemenea profita de aglomerație si validează operațiunea de retragere pentru suma de 29.000 lei Băban Ambrozie.
În ultimele dintre cele doua cazuri se poate de asemenea dovedi faptul că timpii dintre inițiere și executare a operațiunii sunt mari, așa fel încât să poată găsi momentul să acționeze. Acest mod de operare a fost explicat si Comisiei de D. care a si fost acceptat dar care nu a fost reținut în actul final.
Recurentul susține la finalul cercetărilor a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Astfel aprecieză că nici abaterea disciplinară de la punctul 2 din decizia de concediere nu mi se poate reține în sarcină.
In ceea ce privește neefectuarea nici unei verificări pentru valorile gestionate de A. D. consilier client retail, deținător cash-box, la sediul sucursalei BCR, recurentul arată că verificările au depășit cu mult numărul reclamat de procedura bancara, dar ca s-a întocmit un singur PV pentru toate casele deschise. Procedeul efectiv al verificării presupune verificarea scriptica cu cea faptica astfel se inițiază prin procedee informatice eliberarea unei stărifinanciare pentru fiecare casa "situație monetar casă" din care rezulta pe fiecare cupiură numărul din fiecare dintre acestea si suma totala. Un exemplar din documente se tine la casierie iar celalalt l-a ținut separat. La momentul când i s-au solicitat documentele privind verificările efectuate a prezentat exemplarul separat pe care îl deținea.
S. P. menționează la (...), existenta acelor bife de pe "situația monetar casa" care in fapt se găsesc atașate la P. exemplar existent în casierie la actele de casă. Nu se solicita semnătura pe PV decât a deținătorilor de chei, valabil si pentru declarații gestionar (anexa 5).
În declarația data în fața DIICOT A. D. deși in cele mai multe cazuri a indus în eroare prin declarații mincinoase, recunoaște ca a fost verificat "in august 2010".
Se poate demonstra (dovezi video/audio) ca A. D. a acționat in intervale de timp in care nu eram in banca iar sumele de bani care excedeau celor din sistemul informatic au fost păstrate în locuri ascunse (reconstituirea DIICOT).
F. de cele de mai sus, spre deosebire de cele doua OGB unde existau de fiecare data inadvertențe la nivel de cupiuri pe total suma rezultată în seif era cea corectă, recurentul arată că la A. D. nu a sesizat astfel de inadvertente.
In ceea ce îl privește pe A. D. s-a dispus deschiderea exclusiv ocazională a cash-boxului, respectiv în zilele de joi și eventual în zilele aglomerate și numai pentru deservirea clienților IMM, și fără să i se pună la dispoziție numerar în valută. Aceste verificări (intr-un număr chiar mai mare de cel invocat de NM 14) s-au făcut pentru toți deținătorii editându-și un singur P. La data la care s-au făcut verificări a prezentat un dosar cu P. dar ca in casierie la actele zilei se păstrează primul exemplar. Pentru 2010 s-au executat controalele inopinate cf. NM 14 dar nu i-au fost solicitate. Acest aspect poate fi demontat cu depoziție martorilor in condițiile in care cererea in probațiune ar fi fost acceptata de instanța de fond.
Aceste aspecte privind verificarea inopinată a deținători lor de numerar au fost atent verificate si consemnare in raportul de audit, unde a dezbătut si corectitudinea ca acele PV sa se facă simultan si pentru toți deținătorii de numerar fapt care nu a fost infirmat nici de D. J. ci din contra.
Controlul verificarea si inventarierea se efectuează in prezenta Dch. care poarta răspunderea materiala a păstrării acestor valori, luându-se înainte de începerea acestor operațiuni o declarație și persoanei Dch care desfășoară activități cu numerar (Anexa 5).
A. D. pe lângă celelalte motive invocate in plus, nu era DCh si pe cale de consecința nu trebuia sa semneze PV si nici sa semneze Anexa 5 acestea trebuind sa fie semnat de DEx si DCh, lucru care s-a întâmplat.
Consideră că admiterea cererii in probațiune ar fi adus mai multe dovezi atât prin proba cu martori, cât și prin înscrisuri din arhiva caseriei dar și declarația data in fata procurorului de către A. D.
Consideră că aprecierea inexistenței vreunei verificări inopinate pentru valorile gestionate de A. D. este neîntemeiată, cel mult se poate discuta sub aspectul materializării actului de control sub aspect formal. Lucrătorul din cadrul DAF a menționat existența unor procese verbale de control pe care se observă bife realizate de reclamant la momentul controlului. Acest fapt atestă efectuarea verificărilor, astfel că nu poate fi reținută abaterea disciplinară prevăzută la punctual 3 din decizia de concediere.
Recurentul susține că banca s-a grăbit sa se pronunțe cu privire la activitatea sa, astfel după ce la data de (...) a fost pus sub învinuire alături de A. D., la (...) angajatorul a transmis parchetului o plângere penala împotriva acestuia și a dispus suspendarea contractului individual de muncă. La data de
(...) prin decizia 1484 i-a fost desfăcut contractul individual de muncă. Acest fapt denota o atitudine pripită a băncii care în încercarea de spălare a imaginii a înțeles să se delimiteze de mine tocmai persoana care a sesizat frauda comisă la unitatea pe care o conducea.
Intimata pârâtă B. C. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Curtea are în vedere că prin C. muncii adoptat prin nr. 5., se instituie cadrul si condițiile în ceea ce privește inițierea, executarea si încetarea raporturilor juridice de muncă, soluționarea conflictelor de muncă, precum si antrenarea răspunderii juridice a salariaților, inclusiv a răspunderii disciplinare, cum este cazul în speță.
Răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care o persoana încadrată în muncă într-o unitate sau într-o instituție săvârșește, cu vinovăție, o abatere de la obligațiile de serviciu, inclusiv de la normele de comportare.
Angajatorul dispune potrivit dispozițiilor art. 247 alin. 1 din C. muncii de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de cate ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În speță, prin decizia nr. 1484 emisă la data de 15 decembrie 2010 de pârâta intimată B. C. R. SA s-a aplicat reclamantului recurent C. R. sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă în temeiul prevederilor art. 61 lit. a și art. 264 alin. 1 lit. f din C.muncii, pentru săvârșirea a trei abateri disciplinare.
Potrivit art. 247 alin. 2 din C. muncii, abaterea disciplinara este o fapta în legătură cu munca si care constă intr-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Curtea reține că reclamantul nu a formulat critici în ceea ce privește aspectul legalității măsurii concedierii disciplinare, ci doar din punct de vedere al temeiniciei acesteia, apreciind ca nici una dintre cele 3 abateri disciplinare nu poate fi reținută în sarcina sa.
Sub aspectul temeiniciei, Curtea apreciază că în mod just prima instanță a apreciat că nu se susțin apărările salariatului cu privire la abaterile săvârșite, astfel că, în mod corect, le-a înlăturat ca nefondate, aceasta întrucât, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, decizia de sancționare disciplinară fiind emisă de către pârâtă ca urmare a săvârșirii de către reclamant în calitate de salariat - D. E. la S. J. a B. C. R. SA, a unor fapte de natură a avea efecte negative în ceea ce privește activitatea societății angajatoare.
Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă - fapta, obiectul abaterii disciplinare - aceasta a fost dovedită, în mod indubitabil, de angajator, căruia, în temeiul dispozițiilor art. 272 C.muncii îi revine sarcina probei în prezentul conflict de muncă. În speță, obiectul abaterii disciplinare este reprezentat de valoarea socială lezată (activitatea defectuoasă în cadrul societății bancare angajatoare și posibile efecte negative asupra patrimoniului acesteia), ca urmare a încălcării disciplinei la locul de muncă, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor curente de serviciu, de unde rezultă caracterul ilicit al faptei salariatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită sirezultatul dăunător, precum și gradul de periculozitate al abaterilor disciplinare.
Chiar dacă prin rechizitoriul din data de 25 martie 2011 întocmit de
DIICOT S., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a numitului A. D., s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2151 alin. 1, 2 C. penal, art. 290 alin. 1 C. penal și art. 48 din Legea nr. 161/2003, întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale acestor infracțiuni, respectiv vinovăția, această împrejurare nu este de natură să înlăture conduita culpabilă a contestatorului ce a dus la vătămarea relațiilor de muncă și nici nu este de natură a conduce la exonerarea de răspundere disciplinară, mai ales că și în finalul rechizitoriului s-a reținut că faptele comise de către reclamant sunt de natură disciplinară și nu penală. Curtea reține că între cele două forme ale răspunderii juridice, respectiv penală și disciplinară, există o deosebire esențială, determinată de izvorul lor diferit, răspunderea penală găsindu-și izvorul în lege, fiind de natură legală, iar răspunderea disciplinară își are izvorul în contractul încheiat între părți, fiind de natură contractuală. În speță, faptele pentru care reclamantul a fost cercetat în cadrul procesului penal, nu au aceeași natură în materialitatea lor cu faptele care constituie obiectul material al abaterilor disciplinare. Chiar și în situația în care sub aspectul laturii obiective faptele ar fi fost identice, în situația în care intervine încetarea procesului penal, aceleași fapte pot constitui obiectul răspunderii disciplinare. Recurentul a invocat efectuarea în mod superficial a controlului ce a avut loc anterior sancționării sale și că angajatorul s-a pripit prin aplicarea sancțiunii, însă se constată că față de probele administrate în cauză nu se poate reține o atare critică care prezintă un caracter pur subiectiv. Susținerile formulate de către recurent prin cererea de recurs, în sensul că nu i-au fost încuviințate toate probele, au un caracter general și nu sunt de natură să conducă la modificarea soluției recurate, aceasta fiind susținută de probele cu înscrisuri administrate atât în fața primei instanțe cât și în recurs, condiții în care nu se impune administrarea probei testimoniale, nefiind demonstrată utilitatea unei asemenea probe. În ceea ce privește prima abatere disciplinară, prin decizia contestată s-areținut faptul că reclamantul nu a respectat obligația de a raporta managerului direct, imediat în data de 2 iulie 2010, suspiciunea de fraudă în ce privește activitatea consilierului client retail A. D., în legătură cu operațiunile neautorizate efectuate de către acesta în conturile clientei H. A., deși la data respectivă clienta i-a sesizat reclamantului C. R. operațiunile neautorizate, suspiciunea fiind raportată abia în data de 6 septembrie. De asemenea, s-a reținut că ulterior datei de (...), consilierul client A. D. a mai ridicat neautorizat din conturile unor clienți BCR J. sume totale în valoare de 176.780 Ron și 10.000 Eur. Contrar susținerilor recurentului, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că neraportarea suspiciunii de fraudă către managerul direct, a condus la încălcarea reglementării interne P. managementul fraudelor nr. 230/2009. În speță s-a dovedit cu certitudine faptul că reclamantul a luat lacunoștință de sesizarea formulată de numita H. A., în legătură cu lipsa unei sume de bani din depozitul constituit anterior, încă din data de 2 iulie 2010, aspecte ce reies din cuprinsul Solicitării de notă explicativă întocmită de reclamant la data de 5 iulie 2010 și adresată numitului A. D. (fila 33 dosar fond). Potrivit prevederilor inserate la pct. 3.4.2. din P. managementul fraudelor nr. 230/2009 (f. 35 și urm. dosar fond), „managerii BCR, la toate nivelurile, sunt responsabili de a întreprinde toate acțiunile necesare pentru prevenirea/împiedicarea, identificarea și raportarea fraudelor. (…) managerii au responsabilitatea de a se asigura că orice suspiciune de fraudă sau comportament nepotrivit vor fi raportate imediat";, la pct. 3.1.2. fiind stabilit că „în momentul apariției unei suspiciuni de fraudă sau practică interzisă în relația cu clienții băncii, cu angajații sau cu terțe persoane, suspiciunea trebuie raportată imediat managerului direct al persoanei care deține informația";. Pentru raportarea suspiciunii de fraudă nu era necesară o edificare asupra comiterii unei fraude, așa cum în mod eronat se susține în cererea de recurs, ci era suficientă completarea unui formular potrivit anexei 4 din respectiva procedură și înaintarea acesteia către D. Antifraudă din cadrul BCR (care urma să efectueze verificările și investigațiile necesare), conform pct. 3.4.3., însă cu toate acestea, reclamantul a efectuat raportarea doar după trecerea unui termen de aproximativ 2 luni de la data la care a deținut informația, deși ar fi avut suficiente elemente care să genereze o îndoială în legătură cu corectitudinea sau legalitatea activității angajatului din subordine. Contrar susținerilor recurentului, pentru a raporta suspiciunea de fraudă, nu era necesară efectuarea unor investigații pe cont propriu în vederea obținerii unor dovezi și nici depunerea unei sesizări în formă scrisă din partea clientului care a reclamant lipsa depozitului, întrucât în cuprinsul Procedurii managementul fraudelor nr. 230/2009, nu erau prevăzute atare atribuții în sarcina persoanei căreia îi revenea obligația de raportare, astfel încât faptul că reclamantul s-a deplasat la domiciliul numitei H. A. sau că aceasta nu a formulat o sesizare scrisă decât în data de 6 septembrie 2010, nu sunt de natură să conducă la înlăturarea vinovăției ca și condiție esențială în stabilirea răspunderii disciplinare. De asemenea, nici celelalte aspectele invocate în cererea de recurs, și anume: suma mică cu privire la care s-a făcut sesizarea verbală de către H. A. - 3.400 lei, anumite relații de rudenie ale acesteia cu angajatul băncii, vârsta înaintată și modul de exprimare al acesteia, aspectele de ordin profesional și financiar privitoare la angajatul A. D., nu reprezentau o cauza reală care să constituie o piedică în calea îndeplinirii de către reclamant, în calitate de D. executiv, a obligațiilor impuse de P. managementul fraudelor nr. 230/2009, a cărei cunoaștere nu a fost negată de către acesta pe parcursul cercetării judecătorești. Susținerile din cererea de recurs cu privire la momentul și modalitatea în care au fost efectuate verificările de către reprezentanții societății pârâte, în urma notificării de fraudă întocmită de reclamant în data de 6 septembrie 2010, nu au nici o relevanță cu privire abaterea disciplinară comisă anterior de către acesta. Recurentul a mai arătat faptul că a respectat întocmai P. administrarea riscurilor operaționale nr. 98 (f. 94 și urm. dosar recurs) și P. managementul sesizărilor și reclamațiilor nr. 128 (f. 114 și urm. dosar recurs), însă Curtea reține că acesta nu a fost sancționat disciplinar pentru nerespectarea acestor reglementări interne, ci pentru nerespectarea Procedurii managementul fraudelor nr. 230/2009, astfel încât invocarea pentru prima dată în recurs a unor reglementări interne care nu au legătură cu abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, nu este de natură să conducă la modificarea soluției adoptată de instanța de fond. Este real că în cuprinsul Procedurii administrarea riscurilor operaționale nr. 98, este specificată o limită minimă a pierderii/câștigului de 3.500 lei pentru raportarea unor evenimente de risc operațional (ERO), însă acestea vizează pierderile suportate de bancă, iar nu cele cauzate clienților, astfel încât chiar dacă sesizarea din partea numitei H. A. a vizat o sumă mai mică, nu sunt aplicabile dispozițiile de mai sus, ci cele din P. managementul fraudelor nr. 230/2009, prevederi care nu condiționează efectuarea notificării de suspiciunede fraudă de un anumit cuantum. O altă abatere disciplinară reținută de către pârâtă în cuprinsul decizieide sancționare constă în efectuarea operațiunilor de validare în sistem a retragerilor de numerar în sumă de 42.650 RON din data de (...), solicitant U. M., și în sumă de 29.000 RON din data de (...), solicitant Baban Ambrozie, fără a confirma valabilitatea operațiunii prin controlul cu documentele justificative care au stat la baza înregistrării în sistemul informatic a acestor operațiuni, fiind încălcate astfel prevederile din Norma privind controlul dual (f. 52 și urm. dosar fond) indicată ca atare în cuprinsul deciziei contestate. Din cuprinsul declarației nr. 1923/(...) (f. 140 și urm. dosar fond) și a notei explicative din (...) (f. 142 și urm. dosar fond) date în fața comisiei de cercetare disciplinară, reiese faptul că reclamantul a cunoscut care îi sunt obligațiile ce îi revin cu ocazia validării operațiunilor de retrageri cu numerar, însă nu a susținut faptul că ar fi verificat actele justificative cu ocazia validării în programul informatic a celor două operațiuni mai sus amintite. Într-adevăr, prin rechizitoriul din data de 25 martie 2011 întocmit de DIICOT S., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a numitului A. D. și scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, s-a reținut pe baza raportului de expertiză criminalistică, că suma de bani nu a fost sustrasă de numitul A. D., ci a fost ridicată de numita U. M., însă este de reținut faptul ceea ce i se reproșează reclamantului nu este producerea unui prejudiciu direct în patrimoniul angajatorului, ci exercitarea necorespunzătoare în calitate de director a atribuțiilor care îi reveneau privind validarea anumitor operațiuni, astfel încât în cauză nu se poate susține că nu ar subzista răspunderea disciplinară. Deși recurentul a susținut că instanța de fond nu a încuviințat proba cu procesul verbal de confruntare aflat în dosarul DIICOT, soluția pronunțată nu criticabilă, deoarece, înscrisurile depuse la dosar sunt edificatoare pentru lămurirea stării de fapt a cauzei. Și în ceea ce privește operațiunea din data de 1 iulie 2010, s-a reținut în rechizitoriul din data de 25 martie 2011 întocmit de DIICOT S., că numitul A. D. a inițiat operațiunea de retragere numerar a sumei de 29.000 lei din contul clientului Băban Ambrozie, operațiunea fiind validată de către reclamant, iar ulterior numitul A. D. și-a însușit suma de bani. Intimata a depus la dosar fișele generate în sistemul informatic prin care au fost validate cele două operațiuni de către recurent (f. 44 - 45 vol. II dosar recurs), astfel încât susținerea acestuia în sensul că ar fi fost plecat din localitate în data de 23 iunie 2010 și că nu ar fi validat operațiunea de retragere a numeralului pe numele U. M., se dovedește a fi nefondată. În ceea ce privește ultima abatere disciplinară, în decizia de concediere s-a reținut în sarcina reclamantului neefectuarea niciunei verificări inopinate sau la sfârșitul zilei de lucru pentru valorile gestionate de A. D., consilier client retail, deținător de cash-box, la sediul sucursalei BCR J. neregăsindu-se dovezi ale acestor verificări. Curea apreciază că în mod just s-a statuat de către prima instanță asupra temeiniciei deciziei de sancționare disciplinară și sub acest aspect. Astfel, potrivit pct. 8.2. din Norma Activitățile cu numerar în unitățile BCR nr. C(...) (f. 64 și urm. dosar fond), „controlul lunar al valorilor, se efectuează de către DEx - director executiv - în timpul zilei, cel puțin o dată pe lună inopinat, la cel puțin un ghișeu și prin rotație, urmărindu-se ca întreg personalul care desfășoară activități cu numerar să fie controlat";. Deși în cuprinsul pct. 8.7. din normă s-a prevăzut că persoana care a efectuat controlul întocmește un proces-verbal, un exemplar din acesta urmând a se atașa și arhiva la actele de casă din ziua efectuării controlului și a se înregistra în Registrul de control intern, nu a fost identificat nici un act de control întocmit de reclamant care să vizeze activitatea numitului A. D., context în care nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară susținerile recurentului cu privire la faptul că numitului A. D. i se deschidea ocazional cash-boxul, doar pentru anumiți clienți și fără să i se pună la dispoziție valută. Împrejurarea că aceste deficiențe nu au fost sesizate de angajator în urma unui control de audit nu este de natură a înlătura răspunderea disciplinară. De asemenea, din răspunsurile oferite de către reclamant prin D. nr. 1923/(...) (f. 140 și urm. dosar fond), la întrebările de la pct. 12. și 13. reiese cu certitudine că acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin reglementarea internă de a efectua controlul inopinat pentru sumele de bani gestionate de numitul A. D. Într-adevăr, la dosar s-au depus mai multe procese-verbale (f. 212 - 231 dosar fond și f. 214, 240 - 255 vol. I dosar recurs), însă nici unul dintre acestea, chiar dacă pe unele dintre ele se regăsesc anumite „., nu îl vizează pe numitul A. D., neavând relevanță faptul că acesta nu era obligat să semneze procesele-verbale de control, așa cum se susține în cererea de recurs. Prin aprecierile cu privire la modul în care instanța de fond a reținut inexistența verificărilor inopinate, recurentul a arătat că „cel mult se poate discuta sub aspectul materializării actului de control sub aspect formal";, acesta recunoscând practic nerespectarea obligațiilor de serviciu în ceea ce privește încheierea proceselor verbale de control, întrucât doar prin redactarea, semnarea și arhivarea acestora puteau fi împlinite obligațiile ce îi reveneau în temeiul Normei Activitățile cu numerar în unitățile BCR nr. C(...). Recurentul a mai susținut faptul că el a fost cel care a sesizat frauda comisă în unitatea bancară și că a documentat activitatea ilicită a salariatului vinovat, precum și faptul că alți salariați din bancă care l-au sprijinit și-au păstrat funcțiile, însă Curtea constată că existența abaterii disciplinare nu este apreciată și nici înlăturată în funcție de conduita salariatului ulterior comiterii respectivei abateri și nu este condiționată de sancționarea altor salariați. Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. R. împotriva sentinței civile nr. 4167 din 27 iunie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. G. C. GREFIER Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...) Jud. fond: P. R.M.
| ← Decizia nr. 273/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
