Decizia nr. 4096/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4096/R/2012
Ședința din 01 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare, după casarea cu reținere spre rejudecare, acțiunea formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. U. C. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului S. V., avocat O. N. Ana și reprezentanta pârâtei R. A. de T. U. de C.
C., consilier juridic B. M. L., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul S. V. a depus la dosar interogatoriul intimatei, care a fost comunicat reprezentantei pârâtei R. A. de T. U. de C. C., doamnei consilier juridic B. M. L. la data de 20 septembrie 2012.
De asemenea, se constată că la data de 26 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta R. A. de T. U. de C. C. a depus la dosar un script la care a fost anexat răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantul S. V. și prin care se arată că acesta a fost transmis pe adresa de e-mail reprezentantei reclamantului S. V., doamnei avocat O. N. A.
Reprezentanta reclamantului arată că i-a fost comunicat răspunsul la interogatoriu.
Atât reprezentanta reclamantului cât și reprezentanta pârâtei arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, respectiv admiterea cererii cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, atât la fond cât și în recurs.
Consideră că atât recursul, cât și fondul cauzei sunt admisibile și arată că relevant în această cauză este faptul că, comisia mixtă nu și-a îndeplinit atribuțiile.
Mai arată că din răspunsurile pârâtei la interogatoriu rezultă faptul că aceasta ar fi avut fondurile necesare pentru a plăti reclamantului plățile compensatorii pretinse. De asemenea, subliniază că reclamantul a fost angajatul societății, iar nu al Primăriei.
Susține că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de plăți compensatorii, în contextul în care acesta a fost concediat, iar măsura concedierii a fost determinată de refuzul acestuia de a se muta pe un post ce implica un salariu mai redus.
Reprezentanta pârâtei arată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, astfel că solicită respingerea acesteia.
Învederează că că prin precizarea de acțiune reclamantul a renunțat la petitul principal al acțiunii privind reîncadrarea în muncă.
De asemenea, subliniază că, C. mixtă a stabilit că prevederile art. 51 alin. 1 lit. a din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate pe anul 2011 nu sunt aplicabile, întrucât nu sunt prevăzute fonduri nici în bugetul Primăriei și nici în bugetul unității pârâte.
Așa cum reiese din răspunsul la interogatoriu, C. mixtă a căutat soluții și a insistat în menținerea personalului, astfel explicându-se menținerea acestuia în proporție 86 %.
Reprezentanta pârâtei mai susține că la stabilirea sumei de 19.608 lei, sumă ce reprezintă opt salarii compensatorii, reclamantul a avut în vedere câștigul mediu lunar în cuantum de 2451 lei, care cuprinde totalitatea drepturilor salariale conform Contractului Colectiv de M., în vreme ce salariul mediu pe unitate se raportează la suma salariilor de încadrare, împărțită la numărul de salariați, conform adresei depuse la dosar; în luna septembrie 2011, salariul mediu lunar a fost de 1.637 lei. Nu solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...), reclamantul S. V. a chemat în judecată pe pârâta R. A. DE T. U. C. C.-N., solicitând obligarea acesteia, în principal, să îl reîncadreze în muncă pe același post corelativ cu plata salariilor pe durata cuprinsă între desfacerea contractului de muncă si reîncadrarea sa iar, în subsidiar, să îi plătească salariile compensatorii conform dispozițiilor art. 51 alin.1 lit. a si b din contractul colectiv de muncă cu nr.26/(...), înregistrat la I. C., cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acțiune (f. 56 dosar fond), reclamantul și-a menținut pretențiile doar în ceea ce privește petitul subsidiar, respectiv cel referitor la cele
8 salarii compensatorii.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea, reținându-se următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 382/(...), reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art. 65 din Legea nr.53/2003, art. 14 din OUG nr. 15/1993 si art. 9 alin.3 din Regulamentul de organizare si funcționare a regiei.
Disponibilizarea acestuia s-a făcut cu acordarea unei indemnizații egale cu un salariu de bază brut negociat avut în luna anterioară concedierii.
Din prevederile Planului social înregistrat sub nr. 6632/(...), rezultă că, C. paritară a luat act de faptul că prevederile art. 51 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu pot fi aplicate, întrucât nu sunt prevăzute sume cu destinația „. socială"; în Proiectul de reabilitare a liniei de tramvai si nici în BVC al regiei (f.26-27).
Potrivit dispozițiilor art. 51 alin.1 din Contractul colectiv de muncă valabil începând cu data de (...), în caz de concediere din motive neimputabile salariaților, angajatorul va plăti salariatului o indemnizație de concediere în funcție de vechime doar în cazul în care, C. mixtă sindicate-angajator întocmește un plan social care se va ocupa și de identificarea resurselor comerciale care să permită acordarea plăților compensatorii (f.12 verso).
Nefiind vorba de o concediere colectivă, acest articol din contract nu poate fi aplicat în speță deoarece, așa cum s-a arătat, au avut loc mai multe concedieri individuale, iar reclamantul a primit salariul compensator prevăzut de art. 53 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În această situație instanța a considerat că salariile compensatorii pentru concediere nu pot fi acordate deoarece executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru toate părțile contractante, clauzele acestuia putând fi modificate pe parcursul executării lui doar în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.1270 alin.1 și 2 din Codul Civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ele putând fi revocate doar cu acordul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art.208 și urm. din Legea nr.
62/2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței T.ui a declarat recurs reclamantul S. V., solicitândadmiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, se susține aplicabilitatea art.51 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și în cazul concedierilor individuale pentru motive ce nu țin de persoana salariatului. Se critică respingerea probei cu interogatoriul pârâtei și neverificarea îndeplinirii de către comisia paritară a obligației de identificare a resurselor financiare necesare acordării plăților compensatorii, arătându-se că pârâta trebuia să dovedească încercarea de executare a acestei obligații, iar nu să ia act că nu există resurse. În acest sens, reclamantul afirmă că au existat fonduri pentru plata unor premii de sărbători și că s-au efectuat achiziții din aceleași fonduri care s-au dovedit insuficiente pentru plățile compensatorii pentru cei cinci salariați, concediați cu aceeași ocazie. Pârâta R. A. de T. U. C. C.-N. (abreviată RATUC în continuare) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în bugetul de venituri și cheltuieli nu au fost prevăzute sume cu destinația de plăți compensatorii. Prin decizia civilă nr. 6/R/(...)(f.16), instanța de recurs a casat sentințaatacată și a reținut cauza spre rejudecare, stabilind termen de judecată în vederea completării probațiunii pentru (...). În esență, prin decizia de casare s-a reținut că reclamantul are în mod virtual îndreptățirea de a beneficia de plăți compensatorii, în limitele art. 51 al. 1 lit. a din CCM la nivel R. De asemenea, s-a avut în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu are suport probator, câră vreme la dosarul cauzei nu a fost depus proiectul de reabilitare a liniei de tramvai, pentru a se stabili dacă în cadrul acestuia au fost prevăzute sume având destinația de „. socială";, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul a susținut în mod constant că instituția pârâtă a efectuat o serie de cheltuieli - sponsorizări, achiziția unui autovehicul, prime și premii. S-a mai considerat că respingerea nemotivată a solicitării de administrare a interogatoriului, probă propusă de către reclamant, este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția europeană. În fine, s-a dispus suplimentarea probatoriului prin depunerea P. de reabilitare a liniei de tramvai, a bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011, a verificării achiziției autoturismului și a sponsorizării asumate și reanalizarea probei cu interogatoriul pârâtei. Analizând acțiunea formulată de către reclamant, prin prisma probațiunii șia prevederilor legale incidente, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, pentru cele ce urmează: Reclamantul este îndreptățit să beneficieze de salarii compensatorii, ca măsură de protecție socială, însă, așa cum s-a reținut în decizia de casare, acest drept se circumscrie limitelor stabilite prin art. 51 al. 1 lit. a din CCM la nivel R. Prin urmare, în concordanță cu prevederile evocate, acordarea beneficiului menționat este condiționată de identificarea resurselor financiare de către comisia mixtă. Probațiunea administrată confirmă imposibilitatea de identificare a resurselor financiare, imposibilitate având un caracter obiectiv, în contextul în care Bugetul de venituri și cheltuieli al RATUC pentru anul 2011 nu cuprinde sume cu destinația de protecție socială pentru cei disponibilizați de la A. T.(f. 28- 35 recurs). După cum rezultă din interogatoriul instituției pârâte(f.49-56), nici contractele colective de muncă din anii anteriori nu au cuprins astfel de prevederi. Acreditarea ideii că instituția pârâtă ar fi avut obligația de a prevedea măsuri de protecție socială prin bugetul propriu de venituri și cheltuieli pentru anul 2011, justificat de faptul că aceasta a cunoscut încă din anul 2010 indicatorii tehnico economici ai investiției, respectiv ai P. de reabilitare a liniei de tramvai, nu poate fi primită ca urmare a faptului că investiția nu s-a realizat de către această instituție, ci de către P. M. C. N., ca autoritate contractantă și de către M. D. R. și T.(f. 24-27) și, prin urmare, nu se justificau a fi prevăzute astfel de sume în bugetul propriu al instituției pârâte. De altfel, nici în bugetul proiectului de reabilitare nu au fost incluse sume pentru protecția socială a personalului disponibilizat din cadrul Autobazei T.. Vor fi înlăturate și criticile reclamantului privitoare la cheltuielile efectuate de către instituția pârâtă în anul 2011, constând în plata de premii și prime pentru sărbătorile legale, achiziția unui autoturism și o sponsorizare, motivat de faptul că toate aceste cheltuieli au fost incluse în proiectul de venituri și cheltuieli aferent anului 2011 ca având o destinație distinctă de cheltuielile cu personalul. În concret, potrivit BVC RATUC pentru 2011(f. 30 recurs), cheltuielile cu personalul au fost incluse la punctul II. 1 lit. b, iar cheltuielile social culturale(destinate plății de premii, cadouri, etc. - f. 35), respectiv de sponsorizare sunt prevăzute distinct, respectiv la pct. II. 1 lit. d, g. Contrar alegațiilor reclamantului, destinația acestor sume nu poate fi modificată, în caz contrar încălcându-se regulile privind disciplina financiară. Pentru același raționament sunt considerate nefondate și susținerile privitoare la fondul de salariu rămas ca urmare a concedierii, respectiv trecerii în șomaj a unor salariați. Ținând seama de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului S. V. în contradictoriu cu pârâta R. A. DE T. U. C. C. având ca obiect plata salariilor compensatorii. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. L. D. S. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 2343/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4567/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
