Decizia nr. 4115/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)*
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.4115/R/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 8. din 27 aprilie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...)* privind și pe reclamanta intimată D. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat N. M. din cadrul Baroului B.-N., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 13 august
2012 reclamanta intimată a înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului precum și judecata în lipsă.
Reprezentanta recurentei arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta societății recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, cu cheltuieli de judecată în recurs. Depune factură și extras de conturi pentru justificarea cheltuielilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...)*, a fost respinsă, ca neîntemeiate, excepția necompetenței teritoriale a T.ui B. N., excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anilor 2006 și 2007 și ca fiind rămasă fără obiect excepția prescrierii dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anului 2005.
A fost admisă acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanta D. A. împotriva pârâtei SC O. P. SA (fosta SC P. SA) B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea ajutorului de 4.000 mc gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 17 aprilie 2007, în cuantum de 3.915 lei brut (2.730 lei, după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului) și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de (...) și până la data plății efective.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 556 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompete nței teritoriale a fost respinsă în temeiul art.284 alin.2
Codul muncii (art. 270 Codul muncii după republicare).
Nefondată apare și excepția lipsei calității procesuale a ctive a reclamantului/ei, întrucât acesta/aceasta având anterior calitatea de salariat al societății pârâte și invocând prevederile art.176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, tribunalul a statuat că acest drept aparține salariaților, iar nu sindicatului.
A fost respinsă și excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă pentru că, chiar dacă reclamantul/a nu a indicat valoarea obiectului cererii, prin modul de formulare a obiectului acțiunii, acesta este suficient de determinat.
T. a constatat că față de precizarea de acțiune în sensul că reclamanta/ul solicită drepturile bănești doar aferent anilor 2006 și 2007 excepția prescripție i
dreptului la acțiune privind drepturile bănești din anul 2005 apare ca fiind rămasăfără obiect.
Privind drepturile bănești invocate de reclamant/ă pentru anii 2006, 2007 tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii (art. 268 alin. 1 lit. c după republicare), care instituie un termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat și nu este aplicabil termenul de 6 luni invocat de către societatea pârâtă, deoarece obiectul pretențiilor deduse judecății trebuie asimilat drepturilor salariale.
În situația în care dispozițiile din contractele colective de muncă invocate nu indică o dată fixă din cursul anului în care ar fi trebuit achitat ajutorul material, înseamnă că trebuie luată în calcul pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, cel mai târziu ultima zi din anul respectiv.
Analizând pe fond acțiunea , instanța a reținut următoarele:
După cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă depus la dosar, între reclamant/ă și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă în perioada (...)-(...).
C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, stabilește că salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută și societatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior. Aceste dispoziții fiind reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007 s-a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
În sensul verificării dacă în cadrul salariului de bază a fost sau nu inclusă contravaloarea cotei de 4.000 mc de gaze naturale recunoscută în favoarea salariaților pârâtei, respectiv, în caz afirmativ, pentru a se cunoaște cuantumul sumei datorate reclamantei/. s-a administrat proba cu expertiza contabilă. Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză, care a avut la bază toate înscrisurile puse la dispoziție de societatea pârâtă și aflate la dosar, respectiv: state de plată, înscrieri din carnetul de muncă, decizii ale conducătorului sucursalei B. care au stat la baza modificărilor salariale pe perioada supusă expertizei, contractele colective de muncă, adresele P. nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr.
1818/(...), rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale anual nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantei/. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs începând cu anul 1999 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
Pârâta, susținând includerea ajutorului în cadrul salariului de bază, se prevalează de adresele IP nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818 din 4 august
1997 , atașate întâmpinării formulate. Însă, deși adresa nr. 1721/1997 face referire la un protocol încheiat la 16 iunie 1997 prin care s-a convenit majorarea salariilor cu 1,27 în medie pe regie cu începere din 1 iulie 1997, coeficient de majorare aplicabil după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducerea regiei pentru fiecare sucursală (adresa IP nr. 1738/1997), la dosarul cauzei pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantei/. (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat, nu a prezentat niciun document ce atestă fondul de salarii aprobat de conducerea regiei conform adresei nr. 1738/1997. Totodată adresa nr. 1818/1997 privește exclusiv S. P. T. și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte, S. B. nu i-a fost comunicată o asemenea adresă, care nu există în evidențele pârâtei, aspect constatat de expertul desemnat în cauză. Chiar dacă la dosarul cauzei pârâta a depus în apărare extrase din carnetele de muncă ale diferiților angajați ale diverselor sucursale din țară, din care rezultă că la data de 1 iulie 1997 s-a procedat la o indexare a salariului conform adreselor nr.
1738/1997 și nr. 1818/1997, tribunalul nu a putut reține că o asemenea indexare a avut loc și la nivelul salariilor angajaților sucursalei din B. a pârâtei, atât timp cât din evidențele pârâtei, analizate de expert, nu rezultă acest aspect, cât timp nu s-a depus la dosarul cauzei copia vreunui carnet de muncă al unui salariat al sucursalei din B. care să cuprindă mențiuni similare celor din carnetele de muncă ale salariaților din Craiova, Moinești, Videle (prezentate în cuprinsul opiniei expertului asistent). Din aceste considerente tribunalul nu poate reține ca pertinente nici concluziile expertului asistent, desemnat de pârâtă, ale cărui concluzii pornesc tot de la adresele mai sus menționate, de la diferitele decizii de reașezare a salariului emise de alte sucursale decât cea din B..
Chiar dacă la data de 1 iulie 1997 reclamanta/ul nu era angajat/ă a societății pârâte, de la momentul angajării acesteia îi sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus decizia conducerii sucursalei B. care să constituie suportul legal de majorare efectivă a salariului de bază al angajaților cu începere din 1 iulie 1997 prin includerea în acesta a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, cât o adresă similară celei cu nr. 1818/1997 nu a fost emisă și pentru sucursala B., cât în carnetele de muncă ale persoanelor angajate la data de 1 iulie 1997 în cadrul sucursalei B. nu apar mențiuni privitoare la reașezarea salariului la 1 iulie 1997, așa cum apar încarnetele de muncă ale angajaților altor sucursale, concluziile expertului asistent întemeiate pe adrese ce nu privesc sucursala B., pe înscrieri în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale nu pot fi luate în considerare.
Solicitarea de examinare profesională a documentelor puse la dispoziție de pârâtă nu reprezintă o obiecție concretă la expertiza efectuată și nici nu justifică efectuarea unei contraexpertize, atâta timp cât nu s-a contestat de pârâtă că nu s- ar fi avut în vedere de expert toate documentele prezentate, cât din compararea lucrării de expertiză întocmită cu opinia expertului asistent rezultă cu certitudine că ambii experți au avut în vedere aceleași documente aflate în posesia pârâtei, diferența constând doar în interpretarea documentelor. Cererea de verificare a încadrării salariului reclamantei/. în grila de salarizare a P. SA nu este concludentă atât timp cât pârâta nu a probat (cu înscrisuri justificative, mențiuni în carnetul de muncă) includerea efectivă a ajutorului material solicitat în salariul de bază al angajaților în funcție la data de 1 iulie 1997. Prin urmare, chiar dacă s- ar stabili că salariul reclamantei/. se încadrează în grila de salarizare la nivelul societății pârâte, aceasta nu înseamnă că ajutorul solicitat s-a inclus în salariu de bază cât timp nu s-a dovedit cert, cu documente justificative (ce privesc direct pârâta și angajații acesteia de la nivelul sucursalei B.) o asemenea operațiune.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestui adaos, obligativitatea acordării lui a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații (…) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaz";. Potrivit art. 39 alin.1 lit. a Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar conform art. 40 alin.
2 lit. c din același cod, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 alin. 1, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Față de aceste dispoziții legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanta/ul în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit/ă să primească un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru anii 2006, 2007 adică în intervalul (...) - (...). De altfel în acest sens sunt și pretențiile reclamantei/., exprimate în acțiunea precizatoare. Pentru perioada
1 ianuarie 2006 - 17 aprilie 2007 reclamantei/. i se cuvine o sumă brută de 3.915lei cu titlu de ajutor material, ceea ce înseamnă o sumă netă de 2.730 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză.
În baza considerentelor exprimate, reținându-se că pârâta nu a reușit să probeze că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiză, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază, tribunalul în baza dispozițiilor legale mai sus amintite a admis acțiunea precizată conform dispozitivului.
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit ca urmare a neachitării în anul 2006 a ajutorului material cuvenit, suma va fi actualizată cu indicele de inflație de la data (...) și până la data plății efective.
În baza art. 276 și 274 C.proc.civ. instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 556 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
În acest sens este de reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta/ul a solicitat drepturi bănești aferente perioadei 2005-2007, cu mențiunea că raporturile de muncă au încetat la (...), rezultând astfel o perioadă de 28 luni pentru care s-au formulat pretenții. În cursul rejudecării reclamantul/a și-a redus pretențiile doar la drepturile bănești aferente integral anului 2006 și a perioadei de în care reclamanta și a desfășurat activitatea în anul 2007, dar această precizare de acțiune (intervenită la sfârșitul rejudecării) nu poate avea efecte cu privire la cheltuielile de judecată, probele administrate în cauză vizând întreaga perioadă solicitată inițial, pârâta formulându-și apărări raportat la acțiunea introductivă în întregul ei.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta/ul a depus chitanțe privind onorariu de avocat în sumă totală de 2405 lei, iar pârâta pentru suma totală de 1.893 lei. Având în vedere că pretențiile au fost admise doar pentru
16 luni din cele 28 solicitate, tribunalul a constatat că reclamantei/. i se cuvin cheltuieli de judecată în valoare de 1370 lei (2405 x 57%), iar pârâtei suma de
813,99 lei, iar prin compensarea acestor sume rezultă că pârâta trebuie să plătească reclamantei suma de 556 lei reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. O. P. S. B., solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, din ansamblul probațiunii administrate rezultând în mod cert ca ajutorul constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Prin art.176 din CCM la nivel de unitate P. se prevede că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința sucursalelor P. prin adresa nr. IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de
1,27, iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere.
Prin adresa nr. 1818/(...) alin. 2 semnata de reprezentantul P. SA și reprezentantul F.S.L.I. P. se comunica S. P. următoarele: „calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde și prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca în vigoare";.
Din aceasta probațiune rezulta în mod evident faptul ca începând cu data de
(...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. P. semnatare ale contractului colectiv de munca au agreat majorarea salariilor brute de baza individuale cu un coeficient de 1,27 în medie, creșterea având ca și componenta contravaloarea cotei de gaze. La nivelul anilor 1998 și următorii, suma aferenta ajutorului privind cota de gaze a fost majorata implicit ori de câte ori au fost majorate salariile S. P. S..
Aceasta împrejurare rezulta în mod expres din conținutul art.176 alin.1 din
CCM la nivel de P. în care s-a stipulat ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C., aspect reținut și de instanța de fond. A. formulare a art.176 se regăsește și în CCM la nivel de P. pentru anii 2006, 2007, iar în anul 2008 alin. 1 al art.176 se completează cu precizarea expresa ca „. cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus în salariul salariaților și va rămâne așa până când P. FSLJ vor conveni altfel";. Mențiunile din at1.176 alin.1 din CCM la nivel de P. din anul 2008, reprezintă voința părților și ele vin sa lămurească situația de fapt invocata, respectiv includerea în salariul de baza a primei de aprovizionare începând cu (...). D. prin reglementarea din acest articol părțile au înțeles sa lămurească o situație de fapt, respectiv includerea în salariul de baza a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale ea nu retroactivează, ci doar explica conținutul unei clauze din CCM din anii anteriori.
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri între P. și sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează cu prisosință faptul că acesta a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Statuările instanței fondului în sensul ca parata nu a făcut dovada ca a inclus în salariul de baza acest ajutor sunt nefondate și sunt contrazise de probele administrate în cauza.
Din adresele depuse la dosarul de fond rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale. Aceste majorări salariale au fost posibile ca urmare a includerii în salariul de baza a ajutorului reprezentând c/valoarea a
4.000 m.c. gaze naturale. Prin adresa nr. 1818/(...) S. P. S. a precizat în mod expres ca fondul de salarii cuprinde și prevederile art.176(1) din CCM pe unitate.
D. instanța de fond retine faptul ca reclamanta nu era angajata a SNP P. la data de 1 iulie 1997 și nu era parte a CCM, ca au avut loc majorări salariale potrivit carnetului de munca depus la dosarul cauzei, totuși, apreciază ca nu s-a făcut dovada includerii acestui ajutor, câtă vreme S. B. nu i-a fost comunicata o adresa identica cu adresa nr. 1818/1997 și nu exista mențiuni în carnetul de munca al reclamantei în luna iulie 1997 cu privire la aceasta includere.
Este evident ca din moment ce Peco B. nu era parte a SNP P. și reclamanta nu era angajata a paratei, nu puteau exista asemenea mențiuni în carnetul de munca al acesteia în iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați Peco B. care să conțină asemenea mențiuni.
Apreciază că nelegala înlăturarea concluziilor expertului asistent Geta
Teodorescu. În opinia recurentei, este relevanta referirea la alte sucursale care erau membre SNP P. la acea data, aceste mențiuni făcând dovada faptului ca salariații P. de la acea data au beneficiat de o majorare a salariului de bazadatorita includerii a 4000 mc gaze naturale și datorita aplicării prevederilor art. 176 CCM.
Din motivarea hotărârii rezulta în mod evident faptul ca instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de către pârâta și actele doveditoare.
Concluziile expertului asistent sunt utile cauzei și edificatoare, fiind susținute de înscrisurile existente la dosar. I. de fond nu a avut în vedere faptul ca în ceea ce privește sucursala P. B., situația este una speciala, deoarece la momentul încheierii și aplicării C. aceasta sucursala nu era membra a SNP P. SA. Prin urmare, reclamanta nu era angajata a P. RA la data negocierii și aplicării C.ui Colectiv de M. pe anul 1997, aceasta angajându-se la S. B. a P. la data de 16 august 1999. Nefiind angajată a societății P. R. în anul 1997 ți nici membră a FSLI P., reclamanta nu a putut beneficia de prevederile 176 alin (1) al acestui contract odată cu angajații P. RA.
Cu toate acestea, angajarea reclamantei s-a făcut cu respectarea grilei de salarizare a P., influențată de negocierea acestei includeri. Deci aceasta a beneficiat de această includere în perioadele la care se face referire în acțiune. Prin urmare, este evident ca nu pot exista mențiuni în carnetul de munca al reclamantei cu privire la aceasta includere, câta vreme aceasta nu era angajata a societății parate în anul 1997. Mențiunile privind majorarea salariului ca urmare a includerii cotei de gaze naturale apar doar în cărțile de munca ale angajaților de la acea data.
Câtă vreme potrivit clauzelor CCM pe anii 2006 și 2007 nu se mai puteau acorda aceste ajutoare separat, ele fiind incluse în salariul de baza din anul 1997, este evident ca nici reclamanta nu putea beneficia separat de aceste sume.
O alta critica vizează modul de soluționare a precizării de acțiune depusa de reclamanta la termenul de judecata din (...), precizare prin care reclamanta a solicitat ajutorul constând în contravaloare a 4000 mc gaze naturale doar pentru anii 2006 și 2007. Aceasta precizare reprezintă în realitate o modificare de acțiune sau chiar o renunțare parțiala la judecată, făcuta prin mandatar și nu personal de parte. Ca atare, aceasta modificare este tardiv formulata, având în vedere ca dosarul se afla în rejudecare. În mod nelegal instanța a avut în vedere la pronunțare precizarea de acțiune depusa la ultimul termen de judecata, după administrarea tuturor probelor.
Este contradictorie și soluția data de instanța cu privire la cheltuielile de judecata. D. în mod legal a dispus compensarea cheltuielilor efectuate de părți, totuși a avut în vedere faptul ca prin acțiunea introductiva s-au formulat pretenții pentru o perioada de 28 de luni, respectiv pentru anii 2005-2007. I. s-a aflat în eroare, deoarece prin acțiunea introductiva s-au solicitat drepturile bănești pentru o perioada de 3 ani, respectiv 36 de luni. D. instanța a admis acțiunea doar pentru perioada (...) - (...), adică 16 luni, și cheltuielile de judecata trebuiau raportate la pretențiile admise.
În final, se arată ca prin decizia de încetare a contractului de munca s-au stabilit și drepturile salariale de care a beneficiat reclamanta în momentul disponibilizării. Reclamanta nu a contestat aceasta dispoziție. Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de munca în partea privitoare la despăgubirile acordate. O asemenea soluție este profund nelegala.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 august 2012 reclamanta a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecata la fond și recurs.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pe anii 2006, 2007, la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Chestiunea esențială se conturează a fi stabilirea dacă acest adaos a fost inclus în salariul de bază în anul 1997, dat fiind că, așa cum arată recurenta, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate de anul 1997 a stipulat că începând cu 0(...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, iar în contractul similar din anul 1998, s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale a fost compensat prin C..
Pârâta recurentă nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997.
Se constată însă că referirile pe care recurenta le face la diverse acte interne care ar dovedi includerea adaosului în salariul de bază nu sunt convingătoare: se face trimitere la adresa IP nr. 1721 din (...) prin care sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de
1.27 și la adresa IP nr. 1738 din (...) prin care s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1.27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere. Se constată că aceste adrese nu cuprind nici o raportare a majorării veniturilor salariale la includerea cotei de gaz în salariul de bază.
Apoi, se face trimitere la adresa nr. 1818 din 0(...) alin. 2, semnată de reprezentantul P. (Directorul General Ion P.a) și reprezentantul FSLI P. (Președinte
L. Luca), prin care se comunică sucursalelor P. că în fapt, calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. R., comunicat prin telexul IP/(...), care cuprinde și prevederile art. 176(1) din CCM în vigoare.
Această adresă este însă înregistrată la S. T. și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte.
În plus, telexul în sine nu probează includerea efectivă a acestui adaos în salariile angajaților de la acea vreme, proba pertinentă putând fi făcută doar printr-o expertiză care să ateste creșterea efectivă a salariilor prin includerea adaosului în salariul de bază.
Or, susținerile recurentei sunt contrazise și de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio proba aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Se constată că opinia expertului asistent al O. P. S. nu se întemeiază pe o constatare a creșterii efective a fondului de salarii cu coeficientul indicat de recurenta pârâtă, la nivelul regiei autonome, ci pe prezentarea a patru exemple de salariați în carnetele de muncă ale cărora apare mențiunea reașezării salariului conform adresei nr. 1818/1997 a P. R. B..
Or, recurenta își întemeiază poziția procesuală pe afirmarea unei creșteri a salariilor de bază brute individuale cu un coeficient de 1,27, situație în care această creștere ar fi putut fi probată cu certitudine prin date concrete referitoare la fondul de salarii (fiind probabil împovărătoare sarcina probei cu privire la toate salariile individuale de la momentul afirmatei includeri a beneficiului în salariul de bază al angajaților), cu ocazia efectuării expertizei, mai cu seamă că pârâta și-a desemnat un expert asistent.
De asemenea, recurenta afirmă o creștere medie cu 1,27 a salariilor individuale, prin includerea cotei de gaz în salariul de bază, or raportat la prevederile art. 187 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, pe care se întemeiază reclamanta, se constată un drept cert al fiecărui angajat la contravaloarea unei cote de gaze naturale, care în mod evident trebuie să îmbrace forma unei sume precise, egale pentru toți salariații și nedepinzând de salariul de bază diferit al fiecărui angajat. Or, creșterile pe care expertul asistent desemnat de pârâtă le constată în cele câteva cazuri pe care le-a analizat sunt diferite ca și cuantum și nu sunt corelate cu contravaloarea unei cote de gaz de la acel moment, opinia separată a expertului asistent necuprinzând indicarea valorii acesteia la acel moment.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților pârâtei au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără o mai clară verificare simpla sa afirmație că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin prezenta acțiune.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta invocă faptul că aceste creșteri salariale au corespuns unor majorări, indexări făcute conform indicelui de inflație în baza unor acte normative cu aplicabilitate generală. Față de inflația ce a caracterizat economia în acea perioadă și de constantele creșteri salariale prin care s-a încercat menținerea semnificației economice a salariului, susținerile reclamantei apar ca pertinente, fiind deci în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației 176 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Având în vedere dispozițiile art. 272 (fost art. 287) din Codul Muncii, care prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, la care pârâta recurentă a fost obligată la fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a procedat în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C.pr.civ., pârâta fiind partea căzută în parte în pretenții, raportat la care situație, tribunalul a efectuat o precisă stabilire proporțională a măsurii în care trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată, anume doar pentru numărul de luni din întregul perioadei vizate prin acțiune, în raport de care a fost admisă acțiunea.
Curtea constată că interesul recurentei, în ce privește critica hotărârii sub aspectul modului de soluționare a precizării de acțiune (pe care o califică drept o renunțare parțială, fără mandat, la judecată), subzistă doar din perspectiva modului de stabilire a cheltuielilor de judecată la fond. Or, sub acest aspect, tribunalul a apreciat corect faptul că acțiunea a fost câștigată de către reclamantă doar în parte, imputând corect acea parte din cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă, corespunzătoare numărului de luni, din cel inițial vizat prin acțiune, pentru care au fost acordate drepturile litigioase.
De asemenea, corect a statuat tribunalul că numărul de luni vizate inițial prin acțiune a fost de 28, prin raportare nu doar la anii indicați prin acțiune, ci și la precizarea, tot prin acțiune, a datei încetării calității de salariat, astfel încât perioada vizată prin acțiune trebuie interpretată ca oprindu-se la data încetării raporturilor de muncă.
Este cu totul neîntemeiat motivul de recurs prin care se invocă nelegalitatea soluției raportat la modificarea indirectă a dispoziției de încetare a contractului individual de muncă, sub raportul despăgubirilor acordate prin aceasta, în lipsa unei contestări explicite a acestei dispoziții. În mod evident, nu se poate impune o formalitatea de acest gen salariatului care consideră că nu a beneficiat de toate drepturile sale aferente perioadei lucrate, atâta timp cât acesta inițiază acțiunea în pretenții în instanță în cadrul termenului de prescripție. C. pe care o propune recurenta pârâtă (de a nu putea cere drepturi salariale decât cu condiția să fi contestat dispoziția de încetare a contractului individual de muncă sub acest aspect, eventual în cadrul unui alt termen de prescripție decât cel indicat de art. 268 lit. c Codul muncii) este nelegală, neavând nici un temei în legislația în vigoare.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în favoarea intimatei reclamante, în cuantum de
500 lei, reprezentând jumătate din onorariul avocațial, cuantum apreciat de către
Curte ca fiind corespunzător valorii pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei D. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. B. I. S.
| ← Decizia nr. 2366/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4584/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
