Decizia nr. 4128/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4128/R/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta
S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 5526 din 24 mai
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. G. L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.8734/117 din (...), reclamantul C. G. L. a chemat în judecată pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. M." - SA - S. T. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea deciziei nr.3CZ2.(...)/2011, prin care s-a dispus desfacerea contractului său individual de muncă , în temeiul art. 65 alin.1 si art. 66 din Codul muncii. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să îl reîncadreze pe postul deținut la momentul concedierii și să îi plătească despăgubiri echivalente cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii și până la reîncadrarea pe post.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei începând cu anul 1986, în funcția de revizor tehnic vagoane, la P. de revizie C.- N. Est, iar motivele de concediere sunt cu totul altele decât cele relatate în decizia de încetare a raporturilor de muncă.
Reclamantul mai susține că nu a lucrat nicio zi la R. T., ci și-a desfășurat activitatea în mod permanent într-un post din cadrul R. de vagoane C.-N. Est, încă din anul 2004.
Mai mult, nu au fost desființate toate posturile de revizor tehnic de vagoane
II, funcție pe care a îndeplinit-o și el.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației formulate, pentru următoarele motive:
Concedierea contestatorului a avut la bază P. de restructurare economico- financiară a S.N.T.F.C. „. M. SA nr. 1/137/(...), aprobat prin H. A. nr. 1/(...).
S-a mai arătat că la sfârșitul anului 2010, pierderile financiare înregistrate se ridicau la suma de 354.000.000 lei și, ca atare, a fost nevoită să adopte un program de restructurare prin care s-au desființat aproximativ 3.000 de posturi.
Pârâta precizează că reclamantul a fost reintegrat în urma sentinței civile nr.3479/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) a T. C., însă întrucât postul a fost desființat efectiv în anul 2011, a fost reintegrat pentru o zi, pentru a i se putea plăti drepturile, și i s-a desfăcut din nou contractul individual de muncă prin decizia pe care contestată în prezenta cauză.
La judecarea fondului cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5526/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admisacțiunea formulată de către reclamantul C. G. L. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE „. S. T. și, în consecință, a fost anulată decizia de concediere nr.3CZ(...)/(...) emisă de către pârâtă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția si postul deținut anterior respectiv revizor tehnic vagoane II în cadrul P.ui de revizie C.-N. Est și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire reprezentând drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin decizia nr. 3CZ(...)/(...), s-a dispus concedierea reclamantului de pe postul de revizor tehnic de vagoane din cadrul R. V. Dej T.-P. R. T., acordându-i- se acestuia un preaviz de 20 zile lucrătoare în perioada 30.08-(...).
Conform art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul muncii.
T. a reținut prin urmare, faptul că acele criterii prevăzute de art. 69 alin.2 lit. d Codul Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță. Este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță.
De altfel, s-a mai reținut că, din cuprinsul C.ui colectiv de muncă aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective și ca atare pârâta nu își poate invoca propria culpă în acest sens deoarece, prevederile art. 69 alin.3 din Codul muncii stabilesc dreptul salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor sale.
Astfel, prima instanță a reținut că luarea în considerare a criteriilor indicate în art.4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
S-a mai constatat că, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei si din declarațiile contestatorului, acesta nu a lucrat niciodată în cadrul punctului R. V. T.
Prin urmare, încălcându-se prev art. 69 alin. 3 Codul Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
T. a mai reținut că motivele disciplinare invocate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării nu pot fi luate în considerare, acestea nefiind enumerateîn cadrul deciziei de concediere și, mai mult, existența unor sancțiuni în sarcina reclamantului nu a fost dovedită de pârâtă.
S-a mai constatat că aspectele invocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii introductive de instanță trebuiau contracarate prin probe de către angajator, conform prevederilor art.272 din Codul muncii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Curtea E. a D. O., prin hotărârea din (...) în Cauza Ștefănescu vs. România, a arătat că garanțiile prevăzute de art.6 alin.1 din Convenție se aplică și conflictelor de muncă, în măsura în care obiectul litigiului nu este legat de exercitarea autorității de stat.
Neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a dispus reîncadrarea în postul deținut anterior și plata despăgubirilor constituie o încălcare a art.6 alin.1 din Convenție. O hotărâre prin care se constată o încălcare atrage după sine pentru pârâtă obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a-i înlătura consecințele astfel încât să restabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
Reintegrarea reclamantului într-un post echivalent celui deținut înainte de concedierea sa, plata sumelor cu titlu de drepturi salariale cuvenite și a daunelor morale și materiale constituie modalități de înlăturare a încălcării dispozițiilor legale.
Instanța de fond a apreciat că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico-financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Pentru aceste considerente, în baza art.208 și următoarele din Legea nt.62/2011, coroborate cu prevederile art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C."
M. S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta arată că intimatul a fost reintegrat scriptic la data de (...), fiindu- i plătite toate drepturile bănești prevăzute în sentința și a fost concediat individual la data de (...), întrucât R. V. T., al cărei angajat era intimatul a fost desființata la data de (...), astfel cum rezulta din statele de funcții anterioare si ulterioare acestei date, devenind Punct R. V. T., desființat la data de (...).
Se mai invocă faptul că susținerile intimatului în sensul ca nu a fost angajatul R. de V. T. sunt infirmate de contractul individual de munca si actele adiționale ale acestuia. P. de revizie C.-N. Est la care si-a desfășurat efectiv activitatea intimatul era un punct de lucru al R. de V. T.
Recurenta arată că funcția de revizor tehnic vagoane II nu se mai regăsește nici in structura P.ui de revizie C.-N. Est, care, începând cu data de (...), aparține de R. de V. Dej T., astfel cum rezultă din statele de funcții anterioare si ulterioare datei de (...)(data la care a avut loc o noua reorganizare si restructurare a societății), neexistând posturi vacante potrivit pregătirii intimatului.
Se mai critică soluția instanței, întrucât atât din considerentele, cât si din dispozitivul sentinței atacate, se desprinde concluzia ca ar fi vorba de o concediere colectiva, ori caracterul individual al acestei măsuri rezulta chiar din cuprinsul deciziei de concediere nr. 3CZ (...)/(...).
Astfel, se arată că dispozițiile prevăzute de art.69 alin.2 lit. d din C. colectiv de munca, invocate de către intimat, nu au relevanta in cauza, in primul rând pentru ca în cauză măsura constituie o concediere individuală, nefiind luată în cadrul unei concedieri colective și, în consecință, nu era necesară aplicarea unor anumite criterii pentru departajarea salariaților.
In concluzie, s-a arătat că din probatoriului administrat in cauza rezulta caracterul întemeiat si serios al cauzelor ce au dus la concedierea intimatului, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului și desființarea sentinței atacate ca fiind nelegala si netemeinica, cu menținerea deciziei de concediere.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S., în temeiul disp.art.3041Cod.proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului este fondată.
Prin decizia nr.3CZ 2.(...)/2011, angajatorul a dispus reintegrarea reclamantului, începând cu data de (...), în funcția de RTV II la R. Dej-P. R. T., în temeiul sentinței civile nr.3479/(...) a T. C..
Prin această sentință civilă, nr.3479 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă contestația formulată de contestatorul C. G. L. în contradictoriu cu intimata S. N. DE T. F. DE M. „. M. „ SA C.-N. și s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 4A(...) emisă de intimata la data de (...) , cu
obligarea intimatei să îl reintegreze pe contestator pe postul dețin ut anterior și să plătească acestuia despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin decizia contestată, reclamantului i-a încetat contractul de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, în temeiul P.ui de
restructurare și reor ganizare al SN TFM CFR M. SA, respecti v a P. de concediere colectiva aprobate prin H. A. G. E. a A. nr.1/(...).
T. a mai reținut prin această hotărâre că nu se poate reține susținerea
intimatei potrivit căreia P. de R. V. T. a fost desființat în întregime, în condițiile în
care în cuprinsul Statului de funcții cu aplicare din data de (...), depus în
probațiune chiar de către intimata rezultă că în urma concedierilor colective în
cadrul Punctului R. V. T. au rămas un n umăr de 8 angajați din care 6 pe postul
de „. tehnic vagoane II ";, post ocupat de contestator anterior disponibilizării.
S-a mai reținut că, pentru a stabili care dintre angajați vor fi afectați de programul de restructurare, intimata era ținută de obligația de a aplica criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin 2 lit.d, criterii stabilite prin P. de restructurare și reorganizare și consemnate în cuprinsul deciziei de concediere, ori niciuna dintre probele administrate în cauza nu releva faptul ca ordinea de priorități stabilita de intimata în vederea disponibilizării ar fi fost respectată.
În soluționarea recursului formulat de către S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S. împotriva acestei hotărâri, Curtea de A. C. a pronunțat decizia civilă nr.1267/R/(...), prin care a constatat nulitatea absolută a acestei decizii de concediere, conform art. 78 din Codul muncii, constatând că din cuprinsul deciziei de concediere contestată nu rezultă considerentele pentru care reclamantul a fost concediat, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin raportare la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate și la alți salariați.
Curtea reține, în speță, că în temeiul art.78 din Codul muncii aplicabil laacea dată, art.80 din Codul muncii republicat, angajatorul trebuia să repună efectiv intimatul în situația anterioară emiterii actului de concediere, reintegrându-l pe acesta pe postul deținut anterior începând cu data când acesta a fost concediat, respectiv (...), c a ș i c ând r apor tur ile de munc ă nu ar f i
f ost n ic iod ată în trer up te, astfel cum s-a stabilit în doctrina de dreptul muncii ș i
practica judiciară în domeniu .
Dispunând scriptic reintegrarea reclamantului-intimat doar începând cu data de (...), se cons tată că recurenta a lăsat descoperită perioada (...) -(...)- o perioadă însemnată, de aproape un an și jumătate- în care, urmare a anulării deciziei de concediere nr. 4A(...)/2010, raporturile de muncă dintre părți nu au fost de fapt întrerupte.
Prin deciziile nr.193/2001 și nr.269 /2005, Curtea Constituțională a decis că repunerea părților în situația anterioară nu lezează în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept ce trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. F. posibilitatea repunerii părților în
situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă nu s -ar
repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
Curtea a mai reținut că reintegrarea este o consecință firească, un efect al constatării nulității actului, renunțarea la această măsură putând-o face numai cel în favoarea căruia s-ar impune.
Practic, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, reglementată de disp. art. 78 alin.2 din Codul muncii (art.80 din
Codul muncii republicat), constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o
adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul
deținut anterior, ci repunerea în situ ația anterioară, ca și cum rapor tul de
muncă nu ar fi fost nici un moment întrerupt.
Prin decizia nr. 1101/2009, Curtea Constituțională a mai reținut că nu se poate susține că, în materie de muncă, anularea unei măsuri să nu repună părțile în situația inițială. Î n caz contrar, nulitatea măsurii concedierii ar
îndreptăți salariatu l numai la plata unor sume de ba ni și s -ar deschide posibilitatea angajatorului de a concedia oricând o persoan ă, fără ca aceasta s ă
aibă posibilitatea de a reveni pe postul anterior ocupat.
Curtea mai consideră că trebuiau avute în vedere în acest sens ș i ho tăr âr ile
pronunț ate de Cur te a E. a D. O. î mpo tr iv a Ro mân ie i în cauzele privind executareahotărârilor judecătorești de reintegrare pe postul deținut anterior concedieriinelegale.
Astfel, în cauza Gh ibuș i împotriva României - H. d in (...), Cur te a a reț inu t
ur măto arele:
Executarea unei sen tințe sau a unei hot ărâri pronunțate de orice instanță trebuie considerată ca făcând parte din „proces";, în sensul art.6 din Convenție.
Dreptul de acces la j ustiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridic ă internă a unui stat
contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să
rămână neexecutată în detrimentul unei părți.
În cauza Teodorescu împotriva României- H. d in (...), Cur te a a reț inu t
ur măto arele:
Curtea a observat c ă prin hotărârea def initivă din data de 5 martie 2001,
Judecătoria Bistrița a dispus ca prefectura să îl reintegreze pe reclamant într-un post de consilier-expert de gradul I A și să îi plătească anumite sume cu titlu de salarii.
Cu privire la obligați a de reintegrare, s -a constatat că aceasta nu a fost încă
executată, prefectura indicându -i reclamantului lipsa de posturi vacante. În
măsura în care Guvernul a văzut în această situație o imposibilitate obiectivă de
executare, Curtea a reamintit că judecătoria, prin hotărârea menționată, a reținut
că postul respectiv exista în statul de funcții al prefecturii.
Curtea a mai ar ătat că un ul dintre elementele fundamentale ale
supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care
prevede, printre altele, ca soluția dată î n mod definitiv oricărui litigiu de către
instanțele judecătorești să nu mai poată fi repusă în di scuție, deoarece
securitatea juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru
judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești.
S-a constatat că astfel a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.
Prin aceeași hotărâ re, Curtea a rețin ut că, o hotărâre ce constată o
încălcare atrage pentru statul pârât obligația juridică, față de convenție, de a
pune capăt încălcării și de a -i înlătura consecințele, astfel încât să restabilească
pe cât posibil situația ant erioară acesteia.
De asemenea, în c auz a Ș tef ănescu î mpo tr iv a Ro mân ie i - H. din (...), Curtea a
reț inu t ur măto arele :
Î n cauză, deși reclamantul a obținut la data de 1 februarie 1999 o decizie
irevocabilă ce disp unea ca M. T. să îl reintegreze pe po st și să î i plăteasc ă
anumite sume de bani și cu toate că ulterior a făcut demersuri în vederea
executării, această decizie nu a fost nici executată, nici anulată sau modificată în
urma exercitării unei căi de atac prevăzute de lege.
Mai mult, nicio autoritate internă n u a constatat în mod definitiv
imposibilitatea reintegrării reclamantului pe postul său.
Î n sfârșit, Curtea a reamintit că, dacă a r accepta argument ul Guvernului
conform căruia exec utarea nu mai este posibilă dată fiind d esființarea direcției î n care lucra reclamantul și a fostului minister, ar însemna să se admită că, în
cazul de față, admi nistrația s -ar fi putut sustrage de la executarea unei decizii
judecătorești invocând pur și simplu desființarea ulterioară a postului ocupat de
partea interesată înaintea concedierii sale ilegale.
A fost constatată astfel încălcarea art.6 alin.1 din Convenție.
Pe lângă nelegalitatea reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, sub aspectul datei de la care s-a dispus repunerea acestuia în situația anterioară, Curtea constată că, prin decizia nr.3CZ 2.(...) din (...), cu
corectarea ulterioară de către angajato r a erorii privind d ata emiterii , potrivit adresei nr.3CZ2.(...)/2011, stabilindu-se că trebuia tre cută data de (...),intimatul C. G. a fost concediat din nou începând cu (...)(data expirăriitermenului de preaviz).
În speță, se constată că, astfel cum rezultă din înscrisurile anterior menționate, angajatorul a realizat d oar o ex ecutare formală a hotărâri i
judecătorești irevocabile de repunere a intimatului în situația anterioară emiterii primului act de concediere, în acest sens chiar recurenta arătând prin motivele de recurs că: „…. intimatul a fost reintegrat scriptic la data de (...), fiindu-i plătite toate drepturile bănești prevăzute în sentința și a fost concediat individual la data de (...), întrucât R. V. T., al cărei angajat era intimatul a fost desființata la data de (...)….";
Astfel, după numai o zi de la data reintegrării, recurenta a dispus din nou concedierea intimatului pentru desființarea locului său de muncă.
Prin această decizie de încetare a contractului de muncă, contestată în prezenta cauză, s-a menționat, la punctul 2, că reclamantul a fost concediat în temeiul art.65 din Codul muncii, pentru următorul motiv: „…desființarea postului ocupat ca urmare a reorganizării activității…"; De asemenea, s-a mai arătat, la punctul 4 din decizie, că motivele de fapt ale concedierii individuale sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și veniturilor,
,, …măsuri concretizate prin P. de R. și R. a cărei aplicare are drept consecință desființarea subunității R. de V. T..
În preambulul deciziei se menționează că aceasta a avut în vedere P. de R. și R. aprobat prin hotărârea A. nr.8/(...), program care nu a fost depus la dosar de către recurenta-pârâtă.
Curtea constată că, la data de (...), dat ă de la care intima tul trebuia să fie reintegrat, astfel cum rezultă din organigrama valabilă î ncepând cu data de (...), depusă la fila nr.17 dosar de fond, R. de vagoane T. devenise Punct R. vagoane T.-în cadrul R. de vagoane Dej-T. și, din statele de funcții cu aplicare de la data de (...) (filele nr.7-9 dosar recurs) și de la data de (...) (filele nr.18 dosar de fond), rezultă că în cadrul Punctului de revizie vagoane T. mai
ex istau încă 6 posturi de revizor tehnic vagoane II.
Mai mult decât atât, recurenta a recunoscut că, în fapt, intimatul a lucrat efectiv, cea mai mare parte din perioada în care a prestat munca, pe postul de revizor tehnic vagoane II la R. de V. C.-N. E.
Ori, astfel cum rez ultă din organigram a și statele de func ții menționate anterior, R. de vagoane C.-N. Est a devenit P. de revizie C.-N. Est, iar la datele de
(...) și (.. .) mai existau în cadrul acestei structuri încă 2 posturi de revizor tehnic vagoane II.
Î n consecință, se reține că în cauză nu au fost probate susținerile
recurentei privind desființarea efectivă a postului intimatului la data de (...),respectiv (...), și po rnind de la această precizare pe care re curenta a formulat -o
chiar prin cererea de recurs, Curtea constată că nu întâmplător prima instanță a
analizat în cauză și respectarea de către angajator, la acea dată, a procedurii d e
concediere colectivă , ce implica chiar o selecție a salariaților, conform criteriilor de prioritate stabilite, deși aceasta a făcut trimitere în mod greșit la dispozițiile art.69 alin. alin.21 din Codul muncii, care nu erau aplicabile la acea dată.
Curtea mai reține că esențial în cauză este faptul că, din situația posturilor ex istentă la data de (...), prezentată anterior, rezultă că
angajatorul nu a acționat în cauză cu respectarea art.8 din Codul muncii privind buna-credință în raporturile de muncă , întrucât reclamantul avea deja pronunțată încă de la data de (... ), în favoarea sa, o hotărâre definitivă
și ex ecutorie, respectiv sentința civilă nr.3479, prin care s -a dispus reintegrarea acestuia pe postul de revizor tehnic vagoane II în cadrul
Punctui R. vagoane T.-R. de vagoane Dej-T., angajatorul nereușind, cu probe le
administrate în cauză să dovedească o imposibilitate obiectivă de executare a
acestei hotărâri judecătorești.
Având în vedere nerespectarea de către angajator a acestor îndatoriri legale, Curtea constată ca fiind fără relevanță în cauză faptul că ulterior, respectiv la data de (...), s-ar fi desființat efectiv postul reclamantului-intimat, cu atât mai mult cu cât recurenta are în acest sens o poziție contradictorie în ceea ce privește data la care s-ar fi luat această măsură, menționând, astfel cum am argumentat anterior, chiar prin cererea de recurs, că locul de muncă al acestuia a fost desființat în urma desființării R. V. T., la data de (...) și a Punctului R. vagoane T., la data de (...).
Având în vedere toate aceste argumente, precum și faptul că, potrivit disp.art.6 și art.39 alin.1 lit.j din Codul muncii, salariatul are dreptul la protecțieîmpotriva concedierilor nelegale, Curtea reține că în mod corect prima instanță a anulat decizia de concediere contestată în cauză..
Î n speță, se reține că ang ajatorul, nere spec tând d ispoz iț iile une i ho tăr âr i
judec ătoreș ti irevoc ab ile de repunere ef ec tiv ă a in timatu lu i î n s itu aț ia an ter io ar ă
e miter ii ac tulu i de conced iere ș i înc ălc ân d pr in ace as ta în mo d f lagr an t d ispoz iț iil eart. 3711 alin.1 d in Codul de procedur ă c iv il ă, precu m ș i cele ale ar t. 8 d in Codul muncii, privind buna-cred inț ă în r apor tur ile de munc ă , nu a p rob at în c auz ă c ă a
ex is tat o impos ib il itate re al ă, ob iec tiv ă, de continu are a r apor tur ilor de munc ă dintre părț i, condițiile prevăzute de disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, privind cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă, nefiind în niciun mod dovedite, ci doar susținute în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S. împotriva sentinței civile nr. 5526 din 24 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.: C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...)
Jud.fond:Tribunalul Cluj: E.B.
| ← Decizia nr. 2607/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 515/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
