Decizia nr. 4147/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4147/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 3037 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA B., reprezentată prin administrator judiciar B. B. R. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3037 din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, invocate de parata SC C. SA B.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratelor SC C. SA B., prin administrator judiciar B. B. R. S. și SC C. SA S. Z.
S-a respins în consecință acțiunea formulată de reclamantul R. V. având ca obiect constatarea faptul că activitatea desfășurată în perioada (...)-(...) se încadrează în condiții speciale de muncă și constatarea faptului că activitatea desfășurată de reclamant în perioada (...)-(...) este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă și să elibereze o adeverință în acest sens.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității nu este fondată, deoarece nu a existat un fine de neprimire care să facă că acțiunea reclamantei să devină inadmisibilă pentru acest motiv. Excepția lipsei de interes nu este fondată deoarece prin acțiunea promovată, reclamantul a urmărit un interes legitim, respectiv acela de asimilare a perioadei anterioare anului 2001 ca fiind desfășurată în condiții speciale.
S-a reținut că reclamantul a fost angajat SC E. SA, în perioada (...)-(...).
La data de 22 octombrie 2004, între SC E. SA și SC C. SA s-a încheiat protocolul înregistrat la D. pentru M., Familie și Solidaritate Socială S. sub nr.
97/(...) prin care părțile au convenit preluarea de către SC C. SA a salariaților SC E. SA.
Prin același protocol, SC C. SA s-a obligat să se substituie SC E. SA în toate drepturile și obligațiile față de angajații astfel preluați, așa cum acestea au fost asumate prin contractul colectiv de muncă nr. 9., precum și în contractul individual de muncă.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2588/(...) a T. S., irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr. 8. (...), SC E. SA a fost radiată din evidențele registrului comerțului, încetându-și astfel ființa ca persoană juridică.
Pârâtele nu sunt continuatoarele SC E. SA, însă acestea și-au asumat prin convenție drepturi și obligați care decurg din contractele de muncă (colectiv și individual) exclusiv în privința foștilor angajați ai societății radiate care au devenit angajații săi.
Activitatea desfășurată de reclamant în perioada (...)-(...) a fost încadrată în grupa I de muncă.
Reclamantul solicită încadrarea activității din această din urmă perioadă la condiții speciale.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, instanța a reținut următoarele:
S-a avut în vedere L. nr. 3/1977, Ordinul nr. 50/1990, art. 198 din L. nr.
19/(...), Hotărârea de G. nr. 261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
S-a reținut că în speță, partenerii sociali, împreună cu instituțiile statului sus arătate au efectuat în cadrul SC E. SA, inclusiv, la secția emailare, evaluări ale nivelului noxelor, zgomotului, determinări de microclimat etc. Față de aceste concluzii, sindicatul a avut o atitudine de acceptare și nu a înțeles să uzeze de prevederile L. nr.168/1999 și să declanșeze un conflict de interese. A. pârghii au fost la dispoziția reclamantului, reprezentat în condițiile L. nr. 54/2003, de sindicat.
Argumentul invocat cu privire la necunoașterea concretă a demersurilor efectuate de pârâtă în vederea încadrării locurilor de muncă nu poate subzista..
S-a avut în vedere H.G. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Sindicatul salariaților nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin.3 din H.G. nr. 1025/2003, mai sus citat, respectiv să solicite inspectoratului teritorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care se constituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Instanța a reținut că pârâta SC C. SA și S. Z. nu sunt succesoare în drepturi și obligații a SC E. SA deoarece au dobândit de la această societate, cu titlul particular și onest o serie de active și nu a intervenit o transmisiune de patrimoniu între cele două societăți. Mai mult decât atât pârâtele nu dețin arhive în baza în baza cărora să poată da curs solicitărilor reclamantului în cazul în care s-ar fi admis acțiunea.
În aceste circumstanțe acțiunea reclamantului apare ca fiind îndreptată împotriva unor pârâte fără calitate procesuală pasivă.
Față de cele ce preced, instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și a respins în consecință acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. V., solicitând în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, admiterea cererii de chemare în judecată.
Referitor la motivul de recurs de ordine publica prevăzut de art. 304 pct. 1
C.pr.civ., s-a arătat că lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese ca aceștia au participat la deliberare și achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni în legătura cu respectarea normei speciale privind compunerea specializata a completului, în etapa procesuala a deliberării .
O astfel de cerința nu poate fi suplinita prin semnăturile olografe ale asistenților judiciari din cadrul sentinței, aspect ce rezulta din iconomia art. 55 alin. 2 care-i obliga deopotrivă și la consemnarea opiniei.
În cauza de fata, sentința nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar, ceea ce atrage nulitatea necondiționata de producerea unei vătămări procesuale a hotărârii recurate, deoarece face imposibila exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecata în etapa deliberării.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., s-a arătata că din considerentele sentinței recurate pag. 2 și 3 rezultă că la soluționarea excepției a avut în vedere că „la data de 22 octombrie 2004, între SC E. SA și SC C. SA s-a încheiat protocolul înregistrat la D. pentru M. și Solidaritate Socială S. sub nr. 97/(...), prin care părțile au convenit preluarea de la SC C. SA a salariaților SC E. SA. Prin acest protocol SC C. SA s-a obligat să se substituie în toate drepturile și obligațiile față de angajați astfel preluați așa cum acestea au fost preluate prin C. C. de M. nr. 9., precum și C. Individual de M..";
Prin urmare , așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, deși SC E. SA și-a încetat activitatea fiind radiată din evidențele Registrului Comerțului pârâtele și-au asumat prin C. drepturi care decurg din contractele de muncă (colectiv și individual) exclusiv privința foștilor angajați ai societății radiate care au devenit angajații săi.
Potrivit art. 169 din Codul M. protecția drepturilor salariaților este garantată și în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, drepturile și obligațiile cedentului fiind transferate integral cesionarului,acest articol fiind o transpunere în legislația națională a Directivei 2001/2003 a Consiliului Europei.
În conformitate cu normele tehnice de aplicare a L. nr. 2., angajatorul sau deținătorul arhivei este obligat să elibereze o adeverință cu drepturile salariale și în condițiile în care în urma reorganizării, a avut loc doar o preluare parțială a patrimoniului.
Obligația legală a intimatelor-pârâte de a emite adeverința la solicitarea angajaților sau a foștilor angajați rezultă și din dispozițiile legale imperative, respectiv art. 34 alin. 5 din Codul M..
Potrivit, HG nr. 257/2011-aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
Potrivit alin. 3 din OUG nr.4/2005, „(3) sporurile, îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin.2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora";
Potrivit normelor tehnice de aplicare a L. 2., angajatorul sau deținătorul arhivei este obligat să elibereze o adeverință cu drepturile salariale și în condițiile în care în urma reorganizării, a avut loc doar o preluare parțială a patrimoniului.
Mai mult decât atât împrejurarea că SC C. SA se obliga să preia drepturile și obligațiile foștilor angajați ai SC E. SA și că este actualul deținător al arhivei rezultă și din: raportul final de radiere a SC E. SA, publicat în M.O. nr.5529/(...), partea IV, protocolul încheiat între SC E. SA și SC C. SA, litigiile aflate pe rolul C. de A. C. având ca obiect, obligația de a face, respectiv obligarea pârâtelor SC C. SA și S. Z., la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte veniturile brute lunare pentru care s-a plătit contribuția la asigurări sociale pentru perioada în care reclamanții și-au desfășurat activitatea la SC E. SA (dosar nr. (...); (...); (...)) prin care s-a admis acțiunea reclamanților, litigiile aflate pe rolul T. S., soluționate cu admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la emiterea adeverințelor solicitate (dosar. nr. (...), (...), (...), (...) etc) și adeverințele emise de S. Z.,deținătoarea arhivei ca urmare a punerii în executare a sentințelor definitive și irevocabile.
A., se solicită să se constate că pârâtele au calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză și în consecință a solicitat să fie respinsă excepția lipsei calității.
Pe fond s-a arătat că la dosarul cauzei există probe care atesta faptul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative în vigoare pentru încadrarea activității desfășurate de recurent în condiții speciale.
Toate aceste înscrisuri au fost verificate și avizate de I. de S. P. - Secția de
M. a M. C.-N. A., din buletinele de analiza rezultata ca la locul de munca exista noxe care depășesc limita maxima admisa, Evaluarea stării de sănătate a muncitorilor: Tabel Nominal cu Bolile Profesionale, Acte Medicale care atesta existenta bolilor profesionale și buletine și instrucțiuni determinări toxicologice și avertizări în legătura cu substanțele utilizate în procesul tehnologice solvenți, emulsii etc.). Aceasta stare de fapt, ce privește condițiile de munca și riscurile la care se supun angajații, a fost defavorabila angajatorului, motiv pentru care a fost ținuta secret.
Chiar dacă parata angajatoare a demarat în buna parte procedura nu a finalizat-o din motive necunoscute și neimputabile salariaților, în cauză instanța este competentă să se pronunțe fie și în legătură cu încadrarea în grupe de muncă competența rezultată din normele constituționale ce reglementează drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, deoarece activitatea concretă fiind o stare de fapt poate fi dovedita cu orice mijloc de probă-carnet de muncă, expertiză tehnică, martori, prezumții etc.
Activitatea desfășurata de subsemnatul cat și unitatea parata SC C. SA, este înscrisa în anexele la L. nr. 2..
S-a mai arătat că instanța de fond, a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, fără a o pune în discuția părților și fără a cerceta fondul cauzei, fiind astfel pus în imposibilitatea probării dreptului pretins.
Pârâta SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului și menținerea sentințe atacate ca legală și temeinică.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Din verificarea dosarului de fond rezultă că criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. sunt nefondate, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată de faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004 stabilesc că „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";.
Din conținutul acestei prevederi rezultă că atunci când opinia asistenților judiciari coincide cu aceea a judecătorului cauzei, nu este necesară menționarea distinctă în minută și, apoi, în dispozitivul sentinței a opiniei acestora, fiind evident că semnarea minutei ce cuprinde soluția fără opinie separată de către aceștia alături de judecător, demonstrează că soluția reflectă și propria lor opinie.
În speță, într-adevăr minuta ce cuprinde soluția recurată a fost semnată alături de judecător și de către cei doi asistenți judiciari, fără a se menționa și existența unei opinii, ceea ce înseamnă că nu au existat, între aceștia, diferențe de opinie care să impună menționarea distinctă a opiniei asistenților judiciari.
Indicarea distinctă a opiniei, urmată de motivarea acesteia, este necesară numai atunci când opinia asistenților judiciari nu ar coincide, în totul sau în parte, cu aceea a judecătorului. Într-o asemenea situație, menționarea separată a opiniei și apoi motivarea acesteia reprezintă modalități procedurale ce permit a se cunoaște că între opinia judecătorului și aceea a unuia sau a ambilor asistenți judiciari, au existat diferențe, precum și justificarea legală a opiniei asistenților judiciari.
Curtea apreciază că nu se poate reține în sensul celor pretinse de recurent, și anume că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, astfel încât nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., căruia i se subsumează criticile din cererea de recurs.
În ce privește susținerile din recurs referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, Curtea, față de modul de redactare a cererii de chemare în judecată, reține că reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada (...) - (...) a desfășurat activitate la locul de muncă ce se încadrează în condiții speciale, precum și eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale perioada (...) - (...) în care a fost încadrat în grupa I de muncă.
Din mențiunile efectuate în carnetul de muncă reiese faptul că începând cu data de (...) și până la data de (...), când raporturile de muncă au încetat în temeiul art. 55 lit. b din C.muncii, reclamantul a fost angajat al SC E. SA, societate care a fost dizolvată și radiată anterior promovării acțiunii.
În perioadele (...) - (...) și (...) - (...) locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul în cadrul fostei SC E. SA a fost încadrat în grupa I de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990, iar în perioada (...) - (...) locul de muncă al reclamantului la aceeași societate a fost încadrat în condiții deosebite în temeiul HG nr. 261/2001.
În speță, cererile de eliberare a adeverințelor au un caracter accesoriu, fiind grefate pe cererile principale prin care reclamantul solicită: să se constate că în perioada (...) - (...) a desfășurat activitate la locul de muncă ce se încadrează în condiții speciale și să se asimileze stagiului de cotizare în condiții speciale a perioadei (...) - (...) în care a fost încadrat în grupa I de muncă.
Or, una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului
și persoana care este titulară al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății.
Ținând cont de metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum a fost redată în art. 3 și urm. din HG nr. 1025/2003, Curtea apreciază că pretențiile salariaților cu privire la procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, nu puteau fi formulate decât împotriva angajatorului de la aceea dată, respectiv SC E. SA, iar nu în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA, reclamantul fiind angajat al Sucursalei C. din Z. doar începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Așadar, Curtea reține că în raport de cererea principală societatea C. nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, câtă vreme încadrarea în condiții speciale pentru perioada (...) - (...), putea fi făcută de angajatorul de la acea dată, respectiv SC E. SA, iar reclamantul nu a solicitat constatarea condițiilor speciale pentru perioada în care a fost angajat al C., perioadă cu privire la care nu au fost formulate critici în recurs.
Îndr-adevăr, societatea intimată C. a dobândit doar o serie de active ale fostului angajator E. în cadrul procedurii de lichidare judiciară, însă nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate asupra acțiunilor, context în care nu se poate reține că societatea pârâtă C. ar fi succesoarea sau continuatoarea fostului angajator SC E. SA Z.
Cum obiectul litigiului nu constă doar într-o obligație de a face, respectiv eliberarea de adeverințe, față de care pârâtele ar fi justificat calitatea procesuală prin simplul fapt al deținerii arhivei fostei societăți E., Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul principal al acțiunii, intimata pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății.
Așadar, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că nu poate fi primită o cerere de constatare a desfășurării activității într-un interval de timp determinat la un loc de muncă în condiții speciale, îndreptată împotriva unei persoane care nu a avut calitatea de angajator pentru perioada respectivă, iar soluția astfel pronunțată este la adăpost de orice critici, nefiind incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Curtea constată a fi legală soluția tribunalului și în ceea ce privește respingerea prin analiza excepției lipsei calității procesuale pasive a cererii de obligare a pârâtelor la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care activitatea reclamantului în cadrul fostei SC E. SA a fost încadrată în grupa I de muncă.
A., reclamantul și-a întemeiat această pretenție pe dispozițiile L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, care într-adevăr în cuprinsul art. 30 alin. 4, prevede că „Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din L. nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă";, iar la art. 123 alin. 1 din HG nr. 257/2011 privind normele de aplicare a L. nr. 2. s-a menționat că „Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă";.
Însă, Curtea reține că această asimilare nu se poate efectua de către angajatori, sau de către deținătorii arhivelor foștilor angajatori, cum este cazul pârâtelor, ci doar ca urmare a formulării unei cereri de pensionare întemeiată pe dispozițiile L. nr. 2., atribuția angajatorilor fiind doar aceea de a elibera adeverința tip cuprinsă în anexa nr. 12 din HG nr. 257/2011 în care se menționează perioada desfășurată în grupa I de muncă.
Ca atare, se constată că în condițiile date, asimilarea este realizată doar de casele județene de pensii, odată cu emiterea deciziilor de pensionare, în măsura în care condițiile acestei asimilări ar fi îndeplinite.
Recurentul a mai invocat faptul că instanța de fond, a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, fără a o pune în discuția părților și fără a cerceta fondul cauzei, fiind astfel pus în imposibilitatea probării dreptului pretins.
Față de aceste critici Curtea reține că pentru o bună administrare a justiției, este firesc ca instanțele, în virtutea prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să soluționeze cu prioritate acele excepții pentru a cărorsoluționare nu este necesară administrarea altor probe, regula principală constituind-o soluționarea separată a excepțiilor, întrucât dispozițiile art. 137 alin. 2 din codul de procedură civilă instituie o derogare, care este de strictă interpretare și aplicare.
Prin modul în care a procedat instanța de fond, s-a răspuns astfel apărărilor invocate de pârâte prin întâmpinare, cu referire la pretențiile reclamantului din cererea de chemare în judecată, nefiind constatată o încălcare a dreptului la apărare al părților.
Prevederea legală care conferă posibilitatea soluționării cauzei în temeiul unei excepții, întrucât nu este necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, dă expresie tocmai exigențelor constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil și oferă premisa soluționării cu celeritate a procesului, așa încât, nici critica formulată sub acest aspect, nu este întemeiată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 3037 din 14 mai 2012 a T. S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Red. SCB
Dact. V.R./2ex. (...)
Jud.fond: C. N.C.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 1/2226, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2417/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
