Decizia nr. 4196/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4196/R/2012
Ședința 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 7280 din 25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent B. I. personal și reprezentantul pârâtei intimate S. N. de T. F. de M. C.
M. SA, consilier juridic J. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de (...), prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reclamantului recurent.
Reclamantul recurent depune la dosar un set de acte (filele 17-33), un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei intimate.
Întrebat fiind, reprezentantul pârâtei intimate arată că pentru acordarea concediului de odihnă trebuia făcută o cerere care urma să fie aprobată de conducătorul unității. De asemenea, arată că efectuarea concediului de odihnă se realiza în baza unei programări, ce se întocmea la începutul anului. Nu poate preciza dacă reclamantul a formulat în scris o cerere pentru efectuarea concediului în luna iunie.
Reprezentantul pârâtei intimate mai arată că reclamantul și colegii săi lucrau în ture, iar șeful de tură întocmea un grafic. La momentul concedierii, reclamantul recurent nu se afla în concediu de odihnă, ci a beneficiat de o zi liberă în compensare pentru turele efectuate peste program în luna aprilie. M., de asemenea, că șeful de tură era persoana care stabilea zilele în compensare, în funcție de graficul de lucru și în urma discuțiilor purtate cu salariații beneficiari ai acestor zile libere.
La întrebarea instanței, reclamantul recurent învederează că era în concediu de odihnă la data emiterii deciziei de concediere, concediu ce i-a fost acordat în baza programării făcute la începutul anului și potrivit cererii formulate la finele lunii mai, respectiv în data de 30. De asemenea, subliniază că nu deține o copie a cererii de concediu, originalul fiind depus la societatea pârâtă. Mai arată că nu era în localitate în momentul emiterii deciziei contestate, fiind plecat la B. în vederea susținerii examenelor aferente cursului de master urmat în cadrul
Facultății de T. - U. P. B. M. că nu a făcut nici o înțelegere cu șeful de tură cu privire la acordarea zilelor libere în compensare.
Reclamantul recurent arată că prin întâmpinare pârâta intimată susține că prin actul adițional nr. 4A(...) a fost transferat la R. tehnică însă nu se menționează dată la acre s-a realizat acest transfer.
Întrebat fiind, reclamantul recurent arată că menționat instanței că ziua de recuperare nu a discutat-o cu șeful de tură, întrucât era la B. pentru examen.
Atât reclamantul recurent cât și reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate, iar rejudecând cauza , să se dispună admiterea contestației, anularea Deciziei de concediere nr. 3A(...) din data de (...), obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în temeiul art. 80 alin. 1 C. muncii, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, conform art. 80 alin. 2 C. muncii. Susține concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul B. I. a chemat în judecată pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și a solicitat anularea Deciziei de concediere nr.3A(...)/(...) ca fiind nelegală, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor dejudecată în principal, și in subsidiar, obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii în sumă de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni.
La data de (...), prin sentința civila nr. 7280/(...), pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
Pârâta a emis la data de (...) decizia de concediere nr.3A(...) prin care a decis că începând cu data de (...) contractul individual de muncă al reclamantului, care a avut funcția de RTV în cadrul punctului de revizie T., încetează din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective conform art.65 alin.1 C. muncii republicat. Perioada (...)-(...), respectiv 20 de zile lucrătoare, constituie preaviz acordat în conformitate cu prevederile art.75 din același cod.
După cum se poate observa, decizia a fost emisă la data de (...), termenul de preaviz a fost acordat începând cu data de (...), până la data de (...), respectiv
20 zile lucrătoare și a produs efecte începând cu data de (...).
Prin urmare, susținerile reclamantului că această decizie este nelegală sub aspectul nerespectării dreptului de preaviz și a nerespectării prevederilor legale cu privire la interzicerea concedierilor în perioada incapacității temporare de muncă sunt nefondate, deoarece această incapacitate a încetat la data acordării preavizului și la data producerii efectelor deciziei de concediere, fiind conformă cu prevederile art.76 și art.60 C. muncii republicat.
Deoarece această decizie de concediere este legală, instanța nu poate repune părțile în situația anterioară emiterii deciziei de concediere și nici nu poate obliga pârâta la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, așa cum prevede art.80 alin.1 și 2 C. muncii republicat.
Potrivit statului de funcții existent anterior și ulterior datei emiterii deciziei de concediere și a programului de restructurare și reorganizare la nivelul pârâtei, punctul de revizie vagoane T. în care reclamantul și-a desfășurat activitatea a fost desființat și tot personalul acestui punct de revizie a fost concediat.
Fiind vorba despre o concediere colectivă, instanța a constatat că pârâta și- a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește informarea, consultarea și notificarea acestei măsuri atât organizațiilor sindicale, cât și A.J.O.F.M. C. și nu a mai fost cazul să precizeze și să respecte niște criterii de prioritate la disponibilizare.
D. contestată prevede acordarea salariilor compensatorii în sumă de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni și nu există dovada refuzului acordării acestora de către pârâtă, astfel că cererea subsidiară a reclamantului urmează să fie respinsă.
De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.274 C., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul B. I., solicitând admitereacontestației, anularea deciziei de concediere nr. 3A(...) din data de (...), obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul, în temeiul art. 80 alin. 1 C. muncii, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurentul reclamant că în cuprinsul deciziei de concediere nr. 3.,despre care a luat cunoștința la data de (...), s-a reținut în mod eronat că în calitate de revizor tehnic vagoane și-a desfășurat activitatea in cadrul P.ui de lucru T., deși din condica de prezență, foaia colectivă de prezență, graficul programărilor pentru concediul de odihnă, condica trenuri revizuite rezultă că și- a desfășurat activitatea în P. de lucru C. T.
M. că nu a beneficiat de perioada de preaviz, întrucât i-a fost comunicata decizia privind desfacerea contractului de munca la data de (...), prin fax , la sediul unității, astfel că aceasta este lovită de nulitate, ca urmare a faptului că încalcă prevederile art. 75 al. 1 din C. M.
În art. 1 din decizia contestata nr. 3./(...) se prevede ca "perioada (...)-(...), respectiv 20 de zile lucrătoare, constituie preaviz acordat in conformitate cu prevederile art. 75 C. muncii", cu toate că în data de (...) era în concediu legal de odihnă, aflându-se la B., în vederea susținerii unor examene în cadrul unor cursuri postuniversitare, astfel că termenul de preaviz nu putea să curgă din (...).
Conform graficului privind programarea concediului de odihna aferent anului 2011, luna iunie, reclamantul recurent era programat de către seful din punctul de lucru C. T., sa efectueze 21 de zile de concediu odihna in perioada
(...)- (...).
Apreciază ca fiind de rea credință conduita societății pârâte care a menționat în condica de prezență că în data de (...) se afla în tură liberă(compensare), deși nu a avut loc nici o înțelegere în acest sens cu șeful de tură, cu atât mai mult cu cât aceasta cunoștea că se afla in efectuarea concediului de odihna programat.
Nereale sunt și afirmațiile societății pârâte privitor la refuzul de a primi o copie a deciziei de concediere, în contextul în care aceasta i-a fost comunicata prin fax, la unitate, la data de (...), iar nu anterior. Invocă, de asemenea, o serie de inadvertențe privitoare la comunicarea deciziei contestate, subliniind totodatăcă nu exista posibilitatea de a refuza primirea deciziei in mod personal deoarece se afla in efectuarea concediului de odihna, iar pe condica de prezenta intimata a consemnat ca se afla in tura libera de serviciu (compensare).
În mod greșit a reținut prima instanță că la data emiterii deciziei de concediere se afla în concediu de boală, deși acest aspect nu a fost invocat niciodată, pe parcursul procesului reclamantul recurent susținând în mod constant că se afla în concediu de odihnă.
Nu subzistă temeiul concedierii, respectiv desființarea postului ocupat ca urmare a desființării unității din T., câtă vreme reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru din C. T., unde continuă să se desfășoare activitate de revizie tehnica.
A., la răspunsul la întrebarea nr. 13 din interogatoriu, intimata recunoaște ca la punctual de lucru din C. T. se desfășoară activitate de revizie tehnica, astfel ca reintegrarea reclamantului in postul deținut anterior disponibilizării este posibila.
Totodată, in răspunsul dat de intimata la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, aceasta recunoaște ca foaia de prezenta (pontaj), se completează de către conducătorul locului de munca (sef de tura) de unde iși desfășura reclamantul recurent activitatea, in tura respectiva. Din foile de prezenta (pontaj), pe care intimata le-a înaintat la dosar (voI. II), rezulta ca acesta a desfășurat activitate in punctul de lucru din C. T. si niciodată in punctul de lucru din T.
Intimata nu si-a îndeplinit obligațiile in ceea ce privește informarea, consultarea si notificarea disponibilizării atât organizațiilor sindicale, cat si A.J.O.F.M. C..
A., notificarea prevăzuta de textul art. 72 alin. 1 C. muncii a fost înregistrata la ITM la data de (...), așa cum rezulta din înscrisul depus de intimate. D. de concediere atacata a fost emisa la data de (...), cu nerespectarea termenului imperativ de minim 30 de zile.
Intre data înregistrării notificării prevăzuta de art. 72 alin. 1 din C. muncii republicat si data emiterii deciziei de concediere au trecut doar 28 de zile si nu minim 30 de zile, ceea ce justifică anularea deciziei de concediere emisa de intimată.
Prin întâmpinarea formulată, S. N. de T. F. de M. "C. M." SA a solicitatrespingerea recursului formulat, ca fiind temeinica și legală.
Consideră că în mod just instanța de fond a reținut ca societatea si-a îndeplinit obligațiile in ceea ce privește informarea, consultarea si notificarea măsurii de concediere colectiva atât organizațiilor sindicale, cat si AJOFM in termenul legal,precum si inutilitatea aplicării criteriilor de departajare, in condițiile in care tot personalul subunității a fost concediat.
Reclamantul a fost angajat la R. de V. T. și își desfășura activitatea pe raza de competență a acesteia, revizia de vagoane C. T. aparținând de T.
Reclamantul este în eroare în ceea ce privește respectarea termenului de preaviz de 20 de zile, prevăzut de art.75 C. M. A. cum rezultă din decizia de concediere, aceasta își produce efecte începând cu data de (...), iar data de comunicare a deciziei de concediere este data de (...), dată la care contestatorul a refuzat primirea deciziei de concediere, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr.(...), întocmit de șeful R. de V. T. P. verbal încheiat ca urmare a refuzului contestatorului de a primi decizia de concediere a fost întocmit în prezența a 2 martori de către șeful de revizie. In urma refuzului de primire, decizia de concediere a fost comunicată și prin poștă, tot la data de (...), iar după avizare și reavizare, aceasta a fost restituită societății la data de (...), astfel că au fost respectate prevederile art.252 din C. Muncii, privind comunicarea deciziei.
În data de (...) reclamantul recurent nu se afla în concediu de odihnă, fapt dovedit cu condica de prezență și cu pontajele anexate la dosarul cauzei.
Prin adeverința dată de instituția de Î. se adeverește eventual că reclamantul a urmat cursurile Universității Politehnice B. și nicidecum că în data de (...) contestatorul se afla în B.
Motivul care a stat la baza concedierii reclamantului este real și serios.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este fondat.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză este cel referitor la determinarea locului de muncă în care era încadrat reclamantul la data la care acesta a fost concediat.
Contrar alegațiilor reclamantului recurent, Curtea constată că acesta a fost angajat la R. de V. T., devenită în urma reorganizării societății P. R. V. T. arondat R. de V. Dej T. și își desfășura activitatea pe raza de competență a acesteia(f. 40 fond, vol. I).
A., potrivit contractului individual de muncă nr. 168/410/(...) (f. 34 fond, vol. I )reclamantul recurent a fost angajat de S. "C. M." S. B., iar în cursul anului
2008 s-a transferat de la S. B. la R. de V. T., potrivit actului adițional la contractul de muncă nr. I.B/592/(...). În anul 2010, s-a întocmit un nou act adițional nr.4A1/8292/(...) (f. 35 fond, vol. I) prin care a fost modificat salariul de încadrare al reclamantului recurent și denumirea subunității în urma reorganizării societății. A. ca „. al muncii"; s-a indicat SNTFM ";C. M. „ SA, S. Transilvania - subunitatea R. de V. Dej T. - P. R. V. T. În urma reorganizării societății, P. R. V. T. a fost desființat(f. 38 fond, vol. I).
Este adevărat că mențiunile din condica de prezență, respectiv foaia colectivă de prezență, graficul programărilor pentru concediul de odihnă conduc la ideea că reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea la P. de lucru C. T. din cadrul R. de V. Dej, însă aceste aspecte nu sunt de natură să confere instanței o altă perspectivă asupra cauzei, în lipsa unui act adițional la contractul individual de muncă. Aceasta cu atât mai mult, cu cât din răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu(f. 128, fond, vol. I), necontestat, rezultă că foaia de colectivă de prezență (pontajul) se completa de către conducătorul locului de muncă(șeful de tură) de unde se desfășura activitatea în tura respectivă.
În măsura în care s-ar valida raționamentul reclamantului recurent, s-ar ajunge la situația în care locul de muncă al acestuia să sufere modificări permanente, în funcție de locația în care acesta își desfășura activitatea în mod efectiv într-o anumită tură, ceea ce ar contraveni principiilor care guvernează modificarea contractului individual de muncă.
De altfel, documentația de la dosar confirmă faptul că în perioada de referință reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea pe raza de competență a R. de V. Dej, ca unitate gestionară(f. 131-151, fond, vol. I ) fie pentru Postul R. V. C. Napoca Est, pentru turele din (...), (...), (...), (...), 10/(...), (...), 13/(...), (...) etc, fie Stația Poieni pentru turele din (...), (...), (...) etc..
În ceea ce privește decizia contestată nr. 3A(...)/(...), Curtea opinează că aceasta este lovită de nulitate absolută, câtă vreme aceasta nu corespunde cerințelor impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 75 coroborate cu art. 60 al. 1 lit. h din C. muncii.
A., observă că decizia de concediere a fost emisă la data de (...), zi în care, conform condicii de prezență (f. 48, fond, vol. II), reclamantul recurent era în concediu de odihnă. Or, prin dispozițiile art. 60 al. 1 lit. h din C. Muncii, legiuitorul a instituit interdicția potrivit căreia concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Nu prezintă nicio relevanță data la care decizia de concediere a fost adusă la cunoștința salariatului, în contextul în care validitatea emiterii unui act juridic, deci, inclusiv a deciziei de concediere se analizează în raport de condiții anterioare sau concomitente încheierii acesteia, iar nu ulterioare.
Cu alte cuvinte, validitatea măsurii desfacerii contractului de munca se analizează în raport cu data la care s-a dispus, în cauza de fata, (...), dată la care reclamantul se afla în concediu de odihna, chiar dacă, față de salariat, efectele ei se produc, prin voința legiuitorului, numai de la data comunicării, așa cum statuează art. 77 din C. muncii.
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere din perspectiva expusă,
Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în totalitate sentința atacată, în sensul că va dispune anularea Deciziei de concediere nr. 3A(...)/(...) și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
În baza art. 80 al. 1 din C. muncii va obliga societatea pârâtă la plata în favoarea reclamantului de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii până la data reintegrării efective.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă societatea pârâtă va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de
4873,36 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea transportului la instanță(f. 152-157).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr.
7280 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime și, în consecință, dispune anularea Deciziei de concediere nr.
3A(...)/(...), dispune reintegrarea reclamantului B. I. pe postul deținut anterior, obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii până la data reintegrării efective.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4873,36 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 244/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3719/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
