Decizia nr. 4228/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4228 /R/2012
Ședința publică din data de 9 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. L. A. împotriva sentinței civile nr. 7490 din 28 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimatele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. C. M. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat A. M. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul intimatelor..
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimatele au formulat întâmpinare depusă la dosar la data de 23 august 2012. I se comunică reprezentantei recurentului un exemplar al întâmpinării iar aceasta arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închise dezbaterile
și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele expuse în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7490 din 28 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția autorității de lucru judecat pentru drepturile bănești aferente anilor 2008-2009 invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. L.- A. , în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. ". M. S. și S. N. DE T. F. DE M. ". M. S. - S. T.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, fiindu-i aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Potrivit prevederilor art. 236 al. 4 din Codul muncii aplicabil, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Cu privire la drepturile solicitate, în primul rând instanța a admis excepția autorității de lucru judecat pentru drepturile bănești aferente anilor 2008-2009 invocată de pârâtă, reținând că în temeiul Sentinței civile nr. 3. (f.29-32) reclamantului i s-a respins acordarea salariului suplimentar ca urmare a sancțiunii disciplinare primite de reclamant. Cu privire la ajutorul de C. pe anul 2008, pârâta a depus fluturașul de salariu care dovedește plata acestuia(f.33).
Din analiza A. adițional la C. C. de M. pe anul 2., înregistrat la D. a municipiului B., sub nr. 2584/(...), a rezultat că părțile semnatare au convenit ca art. 30 din C. C. de M. pe anul 2. să se modifice în sensul că salariul suplimentar să nu se acorde pe anul 2. prin același act adițional, art. 64 din C. C., a fost modificat în sensul că ajutoarele menționate nu se acordă pe anul 2010 și nici premiul de Z. F. pe acest an(f.77).
Având în vedere prevederile A. adițional la C. C. de M. pe anul 2. instanța , în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamantul C. L. A. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. ". M. S. și S. N. DE T. F. DE M. ". M. S. - S. T.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. L. A. prin care a solicitat casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii introductive precizată prin concluziile scrise depuse pentru amânarea de pronunțare pentru data de (...) astfel cum aceasta a fost formulata.
În motivarea recursului a arătat că, în fapt, recurentul a fost angajat al societății pârâte în baza unui contract individual de munca pe perioada nedeterminată până în luna iunie 2010, când a fost disponibilizat ca urmare a unor masuri de concediere colective, determinate de situația economica financiară a societății angajatoare, în baza Programului de R. si R. a C. M. SA.
În drept, recurentul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, nr. 2. a cărui valabilitate a fost prelungita pana la 31 ianuarie 2011 prin doua acte adiționale, actul adițional 370/(...) și actul adițional nr. 629/(...).
Recurentul a mai arătat că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond, dând o interpretare greșită a legii, a ignorat în totalitate temeiul de drept invocat de recurent și a considerat ca în prezenta cauză este aplicabil un contract colectiv de munca la nivel inferior, respectiv cel la nivel de unitate.
Recurentul consideră că în soluționarea prezentei cauze, instanța de fond a trecut cu vederea următoarele dispoziții legale:
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicata, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicata.
Potrivit art. 2 alin. (4) al C.ui colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, "Contractele colective de munca la nivel de unități vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract"
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr.
130/1996, republicata, "contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractile colective de munca încheiate la nivel superior".
Aceste dispoziții se coroborează cu cele prevăzute în Codul muncii în vigoare pentru perioada în discuție, și anume art. 236 alin. (4), contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Așadar, fata de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și față de efectele contractelor de munca legal încheiate, recurentul a considerat că este îndreptățit la plata drepturilor solicitate prin acțiunea introductiva și precizată.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA prin întâmpinare (f.7-9) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărăr ilorformulate, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că în mod temeinic și legal a considerat instanța de fond ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului privind acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008-2009, fiind incidentă excepția autorității de lucru judecat, însă respingerea cererii privind prima pentru ziua F. pe anii 2009 și 2. ajutorul material de C. pentru anul 2009 și cel de P. pentru anul 2010 apar ca nelegale.
Astfel, prin art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de o premiere pentru Z. F. și pentru P. al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anii 2008 - 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2007 - 2008 sau
2009-2010 sau contractul colectiv de muncă la nivel național.
Curtea a respins apărările intimatei, potrivit cărora obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumba doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă, aceasta aserțiune fiind în flagrantă contradicție cu prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 130/1996, republicata, potrivit cărora "contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractile colective de munca încheiate la nivel superior".
Curtea mai subliniată că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 și 71 din C. colectiv la nivel de grup de unități rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și „vor primi";, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamanții erau îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Aspectele reținute de instanța de fond referitoare la suspendarea acestor drepturi față de prevederile A. adițional la C. C. de M. pe anul 2. nu pot fi reținute întrucât, așa cum s-a arătat, aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unități, aplicabil în perioada dedusă judecății, fără a exista vreun acord între părți privind suspendarea sa temporară.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este parțial nelegală și netemeinică, astfel ca va admite recursul declarat de reclamantul C. L. A. împotriva sentinței civile nr. 7490 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pârâtele la plata în favoarea reclamantului a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. L. A. împotriva sentinței civile nr. 7490 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. L. A. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. T. a S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și în consecință:
Obligă pârâtele să plătească reclamantului prima pentru ziua F. pe anii
2009 și 2. ajutorul material de C. pentru anul 2009 și cel de P. pentru anul 2010, sume actualizate cu rata inflației, începând cu data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantului a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER, N. N.
Red. D.C.G./Dact..V.R.
2ex./(...) Jud.fond E. B.
| ← Decizia nr. 2621/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3917/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
