Decizia nr. 4501/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
D. CIVILĂ Nr. 4501/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1026 din 7 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)*, privind și pe intimata reclamantă P. C. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat Ion T. F. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului, solicitând ca sentința tribunalului să fie menținută ca legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamanta P. C. C. M. a chemat în judecată pe pârâta D. G. a F. P. M., solicitând instanța ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 232 din 11 iulie 2011, reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior de inspector de specialitate gr. II, gradația 3, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care nu a beneficiat reclamanta, de la data încetării contractului individual de muncă, respectiv, 18 iulie 2011, până la reintegrarea efectivă, precum și la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada (...)-(...).
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate.
Prin sentința civilă nr. 1026/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...)*, s-a respins excepția de conexitate invocată de pârâtă prinîntâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. C. C. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M..
S-a dispus anularea deciziei nr. 232 din data de 11 iulie 2011, emisă de pârâtă, privind încetarea raportului de muncă al reclamantei.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior de inspector de specialitate gr. II, gradația 3.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei (...) - (...).
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de conexitate invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a reținut că, deși prin încheierea de ședință din data de
(...), cauza a fost transpusă de la Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a T. M., în vederea conexării cu dosarul nr. (...), acest dosar se află în prezent pe rolul S. a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având termen de judecată la (...).
Așa fiind, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C.,
T. a respins excepția de conexitate invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în baza contractului individual demuncă înregistrat sub nr. 986 din (...) și a deciziei nr. 247 din (...), reclamanta P. C. C. M. a fost angajată în funcția de inspector de specialitate debutant la C. cazier fiscal din cadrul Administrației F. P. a Municipiului B. M., începând cu data de 15 mai 2007 și până la întoarcerea titularului postului aflat în concediu pentru îngrijirea copilului.
Prin decizia nr. 429 din data de (...), având în vedere deficitul de personal din cadrul Activității de metodologie și administrarea veniturilor statului - A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii, s-a dispus mutarea reclamantei, având funcția de inspector de specialitate gr. II, gradația 3, pe postul vacant din cadrul serviciului executare silită și stingere a creanțelor fiscale contribuabili mijlocii, începând cu data de 23 septembrie 2010.
Prin decizia contestată nr. 232 din 11 iulie 2011, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 18 iulie
2011, ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat, în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul muncii, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. 1, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată, care se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului de muncă pe durată determinată, acesta nu putea fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.
În ipoteza în care contractul este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor care au determinat suspendarea contractului de muncă al salariatului titular.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat încetarea contractului de muncă al reclamantei ca urmare a întoarcerii salariatului titular.
Dimpotrivă, raportul de muncă dintre părți a continuat și după această dată, până la (...), fără ca angajatorul să încheie un act adițional prin care să stabilească o altă durată a contractului.
Pe de altă parte, simpla mențiune în contract că a fost încheiat pe durată determinată nu produce efectele corespunzătoare, dacă postul este vacant și prin natura ei munca are caracter permanent.
În consecință, dacă sunt întrunite cerințele imperative ale legii pentru încheierea contractului pe durată nedeterminată, orice clauză potrivit căreia contractul ar fi fost încheiat pe durată determinată este nulă.
Prin urmare, relevant pentru stabilirea duratei contractului este caracterul permanent sau limitat (sezonier) al postului, iar nu voința părților concretizată prin încheierea acelui contract.
În condițiile în care angajatorul nu a respectat prevederile legale referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât raporturile de muncă dintre părți au continuat și după expirarea acestuia, tribunalul a apreciat că natura reală a contractului este cea a unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, constatând nelegalitatea deciziei nr. 232 din (...), privind încetarea de drept a contractului, instanța a dispus anularea acesteia și restabilirea situației anterioare, în sensul reîncadrării reclamantei pe postul deținut anterior de inspector de specialitate gr. II, gradația
3.
În baza art. 80 alin. 1 C. muncii, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, începând cu data încetării contractului și până la reintegrarea efectivă.
Reținând că pârâta nu a probat în cauză achitarea către reclamantă a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei (...) - (...), cu toate că sarcina probei îi incumbă și a confirmat această împrejurare în cuprinsul întâmpinării, tribunalul a obligat-o la plata acesteia, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M., solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Motivând recursul formulat, pârâta critică sentința primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta a fost angajata in funcția de inspector specialitate debutant, pe perioada determinata, conform Deciziei nr. 247/(...), încheindu-se Contractul individual de munca nr. 986/(...).
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajata pe perioada determinata începând cu data de (...) pana la data la care titularul postului se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului.
Având în vedere deficitul de personal din cadrul Activității de M. și A. a V. S. - A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii, generat de încetarea raporturilor de muncă ale unor salariați pentru a evita încetarea contractului de muncă încheiat pe durata determinată a reclamantei, venind în sprijinul acesteia, prin D. nr.
429/(...) a directorului executiv al D.G.F.P. M. s-a dispus mutarea pe un post vacant din cadrul Serviciului Executare Silită și Stingere a Creanțelor fiscale -
Contribuabili Mijlocii.
Durata contractului de muncă al reclamantei a fost prelungit prin acordul acesteia, solicitare prin adresa nr. 18015/(...), astfel intervenind oricum încetarea de drept a contractului de muncă nr. 986/(...), conform prevederilor Codului muncii.
De altfel, decizia de mutare menționată nu a fost contestată de către reclamantă, dându-și tacit acordul cu privire la prelungirea contractului.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de
(...)) s-a modificat Ordinul nr. 375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de (...), ulterior acest termen fiind prorogat prin O. nr. 2289/(...) pana la data de (...).
Potrivit art. III din O. nr. 2180/2011, modificat prin O. nr. 2. "D. art.99 alin.(1) lit. a), alin.(3), (4), (6) si (7) din Legea nr. l88/l999, republicata (2), cu modificările si completările ulterioare si, respective, ale art.65-67 si ale art. 75-77 din Legea nr.53/2003 cu modificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata la art. I".
O. nr. 2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
In aplicarea prevederilor O. nr.2180/2011 D. G. de O. si R. U. din cadrul
A.N.A.F. a comunicat N. nr. 938.551/(...) prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de (...) nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data nefiind bugetate, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de H. a G. pentru modificarea si completarea R.G. nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de A. F., cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr. 2262/(...) s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
Astfel, având in vedere N. nr. 938.551/(...) la data de (...) s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art.75 alin. (1) din Legea nr.53/2003 pentru personalul contractual.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor Codului muncii.
Invocând prevederile art.65 alin.(1) din Codul muncii recurenta menționează că, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O. nr.2262/(...), modificat ulterior prin O. nr.230S/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantei.
Consideră ca simpla derulare a raporturilor de munca intre părți, după expirarea termenului maximal prevăzut de lege, nu transforma de drept contractul de munca cu durata determinata intr-un contract de munca cu durata nedeterminata. Instanța de fond, in mod eronat s-a limitat a constata continuarea raporturilor de munca după expirarea termenului de 24 luni, apreciind aceasta condiție ca suficienta pentru a aprecia ca părțile au convenit latransformarea contractului de munca pe durata determinata intr-un contract de munca pe durata nedeterminata.
Încheierea contractului de munca in mod legal presupune mai mult decât un acord de voința, este deopotrivă necesar ca acest acord sa fie legal, adică sa nu eludeze prevederi imperative cuprinse in normele legale in vigoare in momentul încheierii sale.
Susține recurenta că instanța de fond nu putea ignora prevederile art.22 alin.1 din O.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale și ale art. III alin.2 din OUG nr.229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice pentru a constata ca, in ciuda unor interdicții prevăzute in mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata.
În ceea ce privește plata indemnizației de incapacitate de muncă pe perioada (...) - (...) se precizează că reclamanta a ridicat D. nr. 232/(...) doar la data de 25 august 2011, decizia trebuia comunicată de către reclamantă C. de A. de S. M. pentru ca această să plătească indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă conform prevederilor O.U.G. nr. 158/(...), art. 12 pct. B lit. a.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului individual de muncă încheiat între părți (filele 18-22 dosar nr. (...)), reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de 15 mai 2007 pe durata cât titulara postului se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului.
Prin decizia nr. 429/(...) emisă de D. executiv al Direcției Generale a F. P. M., reclamanta a fost trecută, începând cu data de 23 septembrie 2010, pe postul vacant din cadrul Serviciului executare silită și stingere a creanțelor fiscale contribuabili mijlocii - A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii, cu menținerea elementelor salariale.
Toate aceste aspecte sunt necontestate în cauză, după cum este necontestat faptul că reclamanta a continuat să presteze activitate în cadrul instituției pârâte și după data încetării motivelor care au determinat suspendarea raporturilor de muncă ale titularului postului ocupat temporar de reclamantă.
În raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamantă după data amintită, instanța de fond a considerat că natura reală a contractului încheiat între părți este aceea a unui contract de muncă pe durată nedeterminată.
Curtea apreciază aceste statuări ale instanței de fond ca fiind nelegale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Codul muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 2 din codul muncii prevede că „În cazul în care contractul indi- vidual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va ex- pira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că începând cu data de 23 septembrie 2010, reclamanta a fost trecută peun postul vacant din cadrul Serviciului executare silită și stingere a creanțelor fiscale contribuabili mijlocii - A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii.
Între părți nu a fost încheiat însă un nou contract de muncă, astfel încât prin această modificare intervenită pe parcursul derulării contractului încheiat inițial nu se poate considera că s-a modificat și durata contractului în sensul transformării acestuia din contract încheiat pe durată determinată în contract de muncă pe durată nedeterminată.
În mod greșit instanța de fond a considerat că din faptul că raporturile de muncă dintre părți au continuat după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul pe perioadă determinată, ar rezulta că natura reală a contractului de muncă încheiat între părți este cea a unui contract pe perioadă nedeterminată, fără a avea în vedere specificul raporturilor de muncă dintre părți derivând din statutul de instituție bugetară al angajatorului în cauză și respectiv, legislația specială care reglementează angajarea personalului bugetar.
În acest sens Curtea reține că din D. nr. 247/15 mai 2007 emisă de D. executiv al Direcției Generale a F. P. M. rezultă că pârâta a organizat concurs pentru ocuparea unui post vacant pe perioadă determinată, reclamanta fiind declarată reușită la acest concurs.
În acest temei a fost emisă D. nr. 247/15 mai 2007 privind angajarea reclamantei pe perioadă determinată, fiind încheiat totodată și contractul de muncă dintre părți, în care a fost înscrisă la art. 2 pct. 2.2 durata contractului ca fiind determinată.
Rezultă așadar că acordul de voință al părților, realizat cu respectarea prevederilor legale, a fost în sensul încheierii unui contract de muncă pe durată determinată, reclamanta neavând nici un temei pentru a considera la momentul angajării sale că raporturile sale de muncă cu pârâta urmau a se derula pe perioadă nedeterminată.
Pe de altă parte, chiar dacă raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâta au continuat după încetarea motivelor de suspendare a contractului de muncă a salariatului titular, motiv de încetare de drept a contractului de muncă pe durată determinată, Curtea notează că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea reține că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
Or, prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din OUG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar- fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 249 din 14 aprilie 2009, s-a prevăzut că:
";Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";, interdicția fiind așadar aplicabilă și recurentei pârâte, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul
2010, prin OUG nr.109/2010.
În ceea ce privește anul 2011, devin aplicabile prevederile OUG 23/2011, prin care se mențin interdicțiile inițiale, cu anumite excepții, excepții care nu sunt însă incidente în cauză.
Ca atare, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată. În condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplu acord de voință al părților. A statua în acest mod înseamnă a permite părților ca, pe o cale ocolită, prin simplul lor acord de voință și cu validarea instanței de judecată, să eludeze dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu poate fi admisibil.
În consecință, existând un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, susținerile reclamantei, precum și reținerile instanței de fond în sens contrar apar ca nefondate.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit. a și art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii republicat.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acestei decizii, întrucât împrejurările respective sunt relevate de către pârâtă pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioadă determinată.
De asemenea, faptul că la data emiterii deciziei reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă nu poate produce consecințe asupra legalității deciziei, întrucât interdicția prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. a din codul muncii este aplicabilă doar în cazul concedierii salariaților (astfel cum este definită de art. 58 din codul muncii), nefiind aplicabilă în cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă.
În raport de aceste considerente Curtea apreciază contestația formulată de reclamanta P. C. C. M. împotriva deciziei nr. 232/(...) emisă de pârâtă ca fiind nefondată.
În consecință, având în vedere că începând cu data de (...) raporturile de muncă ale reclamantei cu instituția pârâtă au încetat, Curtea constată ca fiind nefondată și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru concediu medical pe perioada (...)-(...), întrucât în perioada respectivă pârâta nu a mai avut calitatea de angajator al reclamantei.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civilă, raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta P. C. C. M.
Va fi menținută dispoziția tribunalului privind respingerea excepției de conexitate, care nu a făcut obiectul criticilor din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1026 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o modificăîn parte, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P.
C. C. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M..
Menține dispozițiile tribunalului privind respingerea excepției de conexitate.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 78/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1047/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
