Decizia nr. 426/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 426/R/2012
Ședința publică din data de 1 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1958 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I- V. (...)A M., C. N. „. L. B. M., C. LOCAL B. M., P. O. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1958 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. (...)A M., C. N. „. L. B. M., C. LOCAL B.
M., P. M. B. M. ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M. a fost obligată să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: B. R., C. M., M. A., S. Ana, D.
L., M. S., A. V. și P. V. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pârâtul C. N. „. L. B. M. să-i plătească membrului de sindicat P. V. drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice au fost obligați să aloce unităților de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, pârâtul coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție
Având în vedere că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M. F. P. este conferită de prevederile legale evocate.
Pe fond instanța a reținut că numiții B. R., C. M., M. A., S. Ana, D. L., M.
S., A. V. și P. V., cadre didactice la Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M. au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverința nr. 344/(...), eliberată de Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M., aflată la fila 11 dosar, rezultă că la data de (...), d-na B. R. avea o vechime în învățământ de 31 ani, d-na C. M.- de 30 de ani, d-na M. A. de 33 de ani, d-na
S. Ana-de 35 ani, d-na D. L.-de 30 de ani, d-na M. S.-de 30 de ani, d-nul A. V.
D. de 35 ani și d-nul P. V. - de 38 ani.
Așa cum reiese din carnetul de muncă al membrului de sindicat P. V., începând din data de (...) acesta este angajat în completare și la unitatea de învățământ C. N. „. L. B. M.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997 cu modificările ulterioare, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime";.
Unitatea școlară pârâtă a recunoscut că începând de la data de (...) reclamanților nu li s-au mai acordat alte tranșe de vechime decât cele prevăzute în O.G. 15/2008.
Potrivit art. 5 al. 2 din O.G. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în forma inițială, „în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din
L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
În ce privește incidența O.G. 15/2008, instanța a reținut că prin D. nr.
983 din 30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2, art. 3 și art. 5 din O. G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, reținând că textele legale menționate au modificat structura drepturilor salariale, mai exact, a reașezat principiile de salarizare în domeniul personalului din învățământ, în sensul includerii unor sporuri și tranșe suplimentare de vechime în coeficientul de multiplicare.
Or, art. 1 pct. V.1. din L. nr. 3. privind abilitarea G. de a emite ordonanțe, în temeiul căruia a fost adoptată O. G. nr. 15/2008, a prevăzutposibilitatea G. de a emite ordonanțe care să cuprindă "reglementări privind majorările salariale ale personalului din sectorul bugetar pe anul 2008". Chiar dacă salariul de bază al cadrelor didactice a cunoscut în fapt o creștere, Curtea a constatat că Guvernul nu avea abilitarea legală de a modifica structura de calcul a salariului, depășind astfel limitele abilitării acordate prin L. nr. 3..
A mai reținut Curtea că, în pofida faptului că ordonanța criticată a fost aprobată prin L. nr. 2., aceasta nu a acoperit viciile sale de neconstituționalitate și că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din Anexa II a L. nr. 330/2009 s-au acordat în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997 potrivit căruia „ personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ";.
Mai mult, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr. 757/BO/(...) a comunicat că în baza prevederilor L. nr. 330/2009 ,
„tranșele de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul 2010 în conformitate cu prevederile L. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare";.
În perioada vizată în litigiu: (...)-(...) membrii de sindicat reprezentați îndeplineau condițiile legale de vechime care îi îndreptățea la tranșa suplimentară de vechime, însă începând de la data de (...) (f.11) aceste tranșe nu le-au fost acordate.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din L. 128/1997, astfel cum a fost precizată la termenul din (...), este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. solicitând modificareasentinței în sensul respingerii obligării la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În motivarea recursului a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s- au născut in baza contractului colectiv de munca la nivelul I. Ș. al județului M. in care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.161 alin.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de baza a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde si cheltuielile de personal se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Potrivit art.8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscale - bugetare
Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal-bugetară.
Același act normative prevede ca totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare.
Conform art.1 si 2 din L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar: "Se acorda un ajutor financiar cadrelor didactice titulare si/sau suplinitoare califica te din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. """Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acorda anual, la solicitarea cadrelor didactice, si reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății. "
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 si 2 din L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art.5 din normele metodologice de aplicare a legii:
De asemenea, alin.3 al aceluiași articol din normele metodologice de aplicare a L. nr.3. prevede ca: "(3) Sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) se asigura din bugetul M. Educației, Cercetării si Tineretului, capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate."
S-a invocat și D. nr. 10/(...) pronunțată de Î. Curte de C. si J.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Raportat la conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond,
Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială.
Prin atragerea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în proces se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, reclamanții nu au invocat existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci au avut în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul
Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, darnu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și
13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva M. F. P., care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1958 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI C. M. S.- C. B. I.-R. M. Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...) Jud.fond: G. B. G. G. C.
| ← Decizia nr. 1290/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2171/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
