Decizia nr. 4294/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4294/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. G. împotriva sentinței civile nr. 775 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă V. F. SA prin administrator judiciar P. I. I. B. M. având ca obiect obligație de a face..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
P.cedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Arată că toți salariații sunt încadrați în grupa I de muncă, ceilalți colegi ai săi au primit adeverințe, neînțelegând motivul pentru care el a fost discriminat
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 775 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul N. G., în contradictoriu cu pârâta V. F. SA prin administrator judiciar P. I. I.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat al pârâtei în perioada (...) - (...), fiind încadrat pe postul de lăcătuș revizie, conform înscrierilor în carnetul de muncă de la pozițiile 49-51.
Ulterior, de la data de (...), reclamantul a fost din nou încadrat la societatea pârâtă pe portul de lăcătuș revizie vagoane, activitate pe care a desfășurat-o până la data de (...) - fila 23.
În carnetul de muncă al reclamantului, nu a fost menționată grupa de muncă.
Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă si activitățile ce se încadrează în grupele I și a II-a de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca, potrivit metodologiei de completare a acestuia.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, "carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ în aceasta", act normativ valabil pentru perioada lucrată de reclamant la societatea pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii, una din obligațiile principale ce-i revin angajatorului în executarea raporturilor de munca este aceea de a elibera la cerere toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului. În baza art. 34 alin.5 Codul muncii, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat sa elibereze un document care atesta activitatea desfășurata de acesta, vechimea în munca, în meserie si specialitate. Or, în speță angajatorul a eliberat o adeverință ce atesta încadrarea în muncă a reclamantului, în aceasta făcându-se mențiunea doar cu privire la un spor de
15% de care a beneficiat reclamantul, fără a se indica o grupă de muncă.
Nu trebuie neglijat ca potrivit O. nr.50/1990 al M., invocat în susținerea acțiunii, încadrarea în grupa I si a II-a de munca se făcea doar de conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care-si desfășoară activitatea solicitantul. Or, este evident ca stabilirea persoanelor ce puteau beneficia de grupa I si a II-a de munca revenea exclusiv angajatorului doar daca erau îndeplinite condițiile stabilite de lege. A. dispoziții însă sunt abrogate la data investirii instanței, prin dispozițiile art. 198 din Legea nr. 19/2000, fiind adoptat însă Ordinul nr. 590/2008 a M.ui Muncii Familiei si Egalității de Ș. privind modul de întocmire si elaborare a adeverințelor prin care se atesta activitatea în grupele I si a II-a de munca, potrivit legislației în vigoare datei de 1 aprilie 2001. Acest ordin preia intr-o noua forma, parțial, dispozițiile ordinului anterior stabilind insa tot în sarcina angajatorilor sau deținătorilor de arhive responsabilitatea încadrării în grupa I si a II-a de munca, stipulând astfel ca:
"Angajatorii sau orice deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor, informațiilor înscrise în adeverințe pe care le întocmesc si le eliberează".
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a apreciat că, în lipsa unor evidențe a încadrării reclamantului în grupa I de muncă, pârâta nu poate fi obligată să elibereze o adeverință din care să rezulte încadrarea reclamantului în grupa I de muncă, chiar dacă s-ar reține că alți colegi ai reclamantului au beneficiat de încadrarea în grupa de muncă, astfel că acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. G. solicitândcasarea sentinței recurate ca nelegală și netemeinică și pe cale de consecință admiterea cererii așa cum a fost formulată inițial.
În motivarea recursului recurentul a arătat că din actele depuse la dosar și audierea martorilor cererea a fost întemeiată legal și a solicitat ca pârâta S. "V." să-i elibereze adeverința din care să rezulte perioada în care a lucrat în grupa I-a de muncă ((...) - (...)) după care a lucrat la U. V. de Sus, sector CFF iar ulterior a trecut la V. F. SA , iar ulterior a trecut la RG H. C., în funcția de lăcătuș, revizie vagoane.
Acest loc de muncă conform O. 50/1990,anexa 1, pct. 123 și 126 , completat cu avizele ulterioare s-a încadrat în grupa I-a de muncă, însă actuala societate RG H. C. SA, a refuzat să-i elibereze adeverința de muncă pentru această grupă.
În toată această perioadă lucrată nu și-a schimbat funcția lucrând ca și lăcătuș revizie până la data de (...).A depus în acest sens fișa individuală și bonulde lucru, foile de parcurs semnate de lăcătuș și de revizie printre care și de recurent. În acest sens și conform celor arătate s-au audiat martorii B. G. și un alt martor având aceeași funcție ca și recurentul.
În probațiune a depus copii după decizia de pensionare, deciziile a doi foști colegi de muncă, cartea de muncă a recurentului cât și a colegilor săi iar instanța de fond nu a avut în vedere cele arătate.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamantul recurent dorește, ca în baza condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea și a prevederilor O.
MMPS nr. 50/1990, să fie încadrat în grupa I de muncă pentru perioada lucrată la sectorul C.(poziția 51-76 din carnetul de muncă).
Referitor la acest demers, Curtea observă că prima instanță și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, fără a analiza efectiv condițiile concrete în care reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea, pentru a putea astfel stabili în ce măsură acesta este îndreptățit să beneficieze de grupa I de muncă, pentru perioada solicitată. Se reține așadar că instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri aspecte esențiale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Curtea notează că, deși prima instanță a reținut că nominalizarea persoanelor în grupe de muncă se face, potrivit art. 6 din Ordinul MMPS nr.
50/1990, de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), aceasta nu a procedat la analizarea în concret a activității desfășurate de către reclamantul recurent în perioadă arătată, mulțumindu-se să rețină că potrivit carnetului de muncă acesta nu este încadrat în vreo grupă de muncă și astfel nu era posibilă încadrarea lui în grupa I de muncă.
Curtea subliniază însă că lipsa mențiunilor în carnetul de muncă nu este suficientă pentru a lipsi de orice fundament cererea, în condițiile în care tocmai această încadrare este contestată. În carnetul de muncă nu sunt descrise condițiile efective în care și-a desfășurat recurentul reclamant activitatea, astfel că acest script nu poate fi considerat relevant sub acest aspect și nu poate sta la baza unei soluții legale și temeinice.
Nu poate fi primită nici reținerea privitoare la depășirea competențelor instanței de fond în raport de dispozițiile art. 6 din Ordinul 50/1990, aceasta întrucât art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Se consacră astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este consacrat în art. 21 din Constituției, iar art. 281 din Codul muncii și 70 din Legea 168/1999 prevăd că instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze și conflictele de drepturi.
Cu alte cuvinte, stabilirea grupei de muncă nu poate să scape cenzurii instanței, în caz contrar încălcându-se principiul fundamental menționat.
Concluzionând că T. a soluționat cauza fără a face cercetări cu privire la fondul acesteia, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs, astfel că pentru considerentele deja expuse, urmează ca în baza art. 312 al.1,3, 5 Cod deprocedură civilă să admită recursul, să caseze hotărârea și să trimită cauza spre rejucare aceleeași instanțe de fond.
În rejudecare, în conformitate cu art. 315 Cod de procedură civilă, T. va proceda la cercetarea fondului, în sensul că va face cercetări cu privire la condițiile concrete în care reclamantul recurent și-a desfășurat activitatea, pentru a putea astfel stabili în ce măsură acesta este îndreptățit să beneficieze de grupa I de muncă, pentru perioada solicitată, astfel că urmează să dispună efectuarea întregii probațiuni necesare în acest sens.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul N. G. împotriva sentinței civile nr.
775 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr.(...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Maramureș
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
G., N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex.(...) J.fond.C. V.
| ← Decizia nr. 4673/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 676/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
