Decizia nr. 4295/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4295/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. T. L. împotriva sentinței civile nr. 913 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata reclamantă S. M. M., având ca obiect calcul drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 11 octombrie 2012 reclamanta intimată a transmis prin fax la dosar întâmpinare, același înscris fiind depus la dosar prin serviciul poștal la data de 15 octombrie 2012.
Curtea din oficiu invocă excepția tardivității recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 913/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. M. M., împotriva pârâtei T. L. Î. I. și, în consecință:
S-a constatat raportul de muncă dintre reclamantă, în calitate de angajată și pârâtă, în calitate de angajator, pentru perioada (...)-(...);
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma netă de 604 lei reprezentând drepturi salariale aferente lunii septembrie 2011 și suma netă de 604 lei - reprezentând drepturi salariale aferente lunii octombrie 2011.
A fost obligată pârâta să plătească pentru reclamantă contribuțiile datorate bugetului de stat, CAS, C. și șomaj aferente drepturilor salariale pentru perioada (...)-(...) și a fost respinsă cererea referitoare la plata acestor contribuții pentru perioada (...)-(...);
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma netă de 172 lei reprezentând compensarea în bani a celor 6 zile de concediu de odihnă cuvenite acesteia pentru perioada lucrată: (...)-(...).
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit contractului individual de muncă cu timp parțial înregistrat în registrul de evidență a salariaților sub nr. 1 din (...) reclamanta a fost angajată a pârâtei angajatoare T. L. I.I., începând cu data de (...), pe postul de confecționer articole din piele și înlocuitori, cu o fracțiune de normă de 4 ore pe zi și cu un salariu brut lunar de 410 lei.
La data de (...) între părți s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1 din (...), prin care s-a modificat timpul de lucru de la 4 ore/zi la 8 ore/zi și salariul brut lunar de la 410 lei la 804 lei.
Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat instanței să constate că, deși contractul de muncă a menționat ca dată a începerii activității (...), în fapt ea a prestat muncă în beneficiul pârâtei din data de (...).
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâta Î. I. T. L. a fost controlată de inspectorii de muncă la data de (...) în jurul orei 12.00 și s- a constatat că, la acel moment, 2 persoane fuseseră primite la muncă fără a li se încheia contracte individuale de muncă.
Una dintre cele două persoane a fost martora pârâtei T. V. care a declarat că la data de (...), când s-a angajat la pârâtă, reclamanta era deja salariata acesteia și a menționat că știe, din spusele reclamantei din perioada când erau colege, că aceasta a început activitatea la data de (...).
Coroborând procesul verbal de control întocmit de ITM la data de (...) care atestă împrejurarea că pârâta nu a întocmit contracte individuale de muncă angajaților ei anterior începerii activității așa cum impune art. 16
Codul muncii, cu depoziția martorei audiate în cauză, instanța a constatat că între reclamantă și pârâtă raportul de muncă s-a născut la data de (...), deși contractul individual de muncă a fost încheiat la data de (...) și menționa ca dată a începerii activității: (...).
În ce privește plata drepturilor salariale pe perioada lucrată, instanța a constatat că, potrivit statelor de plată depuse la filele 16-18 dosar, angajatorul i-a achitat reclamantei salariul pentru lunile noiembrie și decembrie 2011, statele de plată fiind semnate de salariată, dar nu s-a făcut dovada plății drepturilor salariale pentru perioada (...)-(...).
Potrivit art. 168 al. 1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, iar art. 272
Codul muncii stabilește că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Față de cele arătate, T. a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei drepturile salariale aferente lunilor septembrie 2011 și octombrie 2011, raportat la salariul brut lunar de 804 lei înscris în contractul individual de muncă încheiat între părți.
În ce privește contribuțiile datorate bugetului de stat, CAS, C. și șomaj aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada lucrată, pârâta a dovedit cu chitanțele TS8 nr. 1345743 și TS8 nr. 1369666 (f. 14) că le-a achitat doar pentru perioada (...)-(...) pentru care exista contractul de muncă în formă scrisă, iar nu și pentru perioada anterioară încheierii acestuia, deși reclamanta prestase muncă în beneficiul pârâtei și, ca urmare, instanța a admis în parte cererea reclamantei cu acest obiect, potrivit dispozitivului.
Conform contractului individual de muncă durata concediului anual de odihnă convenit de părți era de 21 de zile lucrătoare.
În raport cu perioada lucrată: (...) -(...), reclamanta era îndreptățită să beneficieze de 6 zile de concediu, pe care nu le-a efectuat.
Având în vedere faptul că la data de (...) contractul individual de muncă al reclamantei a încetat, iar pârâta nu a probat plata sumei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, instanța, în baza art. 146 al. 4 Codul muncii, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 172 lei cu acest titlu.
Instanța a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, reținând că nu s-a dovedit cuantumul acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Î. I. T. L., solicitând admiterea recursului formulat și respingerea cererii reclamantei, arătând că în instanță a dovedit că reclamanta a încasat drepturile bănești cuvenite pentru perioada lucrată și că a achitat contribuțiile către bugetul de stat, că în mod greșit s-a stabilit că reclamanta era îndreptățită la 6 zile de concediu de odihnă, în condițiile în care aceasta nu a lucrat nici o lună de zile și căinstanța de fond a obligat-o la plata de drepturi salariale pentru o perioadă în care reclamanta nu lucra încă la pârâtă.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, Curtea constată că aceasta este întemeiată, având învedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință, conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Curtea constată că hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul
Maramureș a fost comunicată pârâtei la data de (...), astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 53 din dosarul de fond, iar recursul a fost formulat la data de (...) (fila 2 dosar recurs), după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, ultima zi de depunere a recursului fiind data de
(...), conform prevederilor art. 101 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că nu s-a făcut dovada încadrării recursului în termenul legal în condițiile art.104 C.pr.civ., prin scrisoare recomandată predată în termen oficiului poștal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
În temeiul art.274 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Î. I. T. L. împotriva sentinței civile nr. 913 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei S. M. M. suma de
250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 3088/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3856/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
