Decizia nr. 4460/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4460/R/2012
Ședința din 29 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. SA B. - S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. împotriva sentinței civile nr. 1037 din 08 iunie
2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. R. C. 2 D. D. C. S. R. C. C. și pe pârâta intimată C. N. DE C. F. "C." SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat S. R. C. 2 D. din cadrul S. R. C. C., domnul Paul M.u, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S.
R. C. 2 D. din cadrul S. R. C. C. a depus la dosar întâmpinare.
Curtea constată că, întâmpinarea depusă la dosar de către reclamantul intimat S. R. C. 2 D. din cadrul S. R. C. C. nu este semnată de către reprezentantul reclamantului intimat, această lipsă a semnăturii complinindu-se prin semnarea întâmpinării de către reprezentantul reclamantului intimat, domnul Paul M.u, în fața instanței.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise și cu titlu de practică judiciară copia deciziei civile nr. 2. din 28 mai 2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiuneaformulată de către reclamantul S. R. CT 2 D., în numele și pentru membrul de sindicat I. I., în contradictoriu cu pârâtele C. N. de C. F. C. SA și S. R. CF C. și, înconsecință, au fost obligate pârâtele să plătească membrului de sindicat reprezentat, salariul suplimentar aferent anilor 2008 și 2009, actualizat cu rata inflației la data plății.F. cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Potrivit art. 30 (1) din C. colectiv de muncă „. societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Sintagma „poate primi"; este explicitată prin art. 31 din C. colectiv de muncă, în sensul în care părțile au convenit că această vocație la salariu suplimentar se transformă într-un drept în măsura în care sunt îndeplinite criteriile cuprinse în anexa nr. 6 la C. colectiv de muncă.
Deci acordarea salariului suplimentar nu este o facultate a angajatorului ci partenerii sociali au negociat și stabilit un drept al angajatului care îndeplinește anumite criterii însumate prin expresia „. muncă ireproșabilă";.
Un alt argument al obligativității acordării salariului suplimentar îl constituie art. 30 alin.3 din C. colectiv de muncă pe anii 2006-2008 în care se arată:"; din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Așadar, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este la latitudinea angajatorului, ci reprezintă o obligație prevăzută de C. colectiv de muncă.
De asemenea, potrivit art. 30 alin.1 din C. colectiv de muncă la N. de G. de
U. din Transportul Feroviar pe anii 2006-2010, acordarea salariului suplimentar la sfârșitul anului calendaristic este o obligație a angajatorului, astfel: „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.";
Conform art. 238 alin.1 Codul muncii „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colectiv de muncă încheiate la nivel superior";.
C. colectiv de muncă la nivel de grup de unitate de transport feroviar pe anii 2006-2008, prelungită valabilitatea prin act adițional pentru 48 de luni, produce efecte juridice obligatorii față de pârâte datorită dispozițiilor imperative ale art. 41 alin.5 din Constituție, art. 236 alin.4 Codul muncii, raportat la art. 11 alin.1 lit. b din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. b Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin voința părților.
Față de considerentele reținute acțiunea reclamantului a fost admisă conform dispozitivului.
În termen legal, a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. „. SA B. - S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii prin care se solicita plata, pentru anii 2008 si 2009, a cate unui salariu suplimentar, actualizat cu rata inflației la data plății.
Aceasta invocă faptul că salariul suplimentar nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
De asemenea, recurenta susține că drepturile solicitate s-au prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2008-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu. Or, având în vedere dispozițiile OUG nr.79/2008, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferenteanilor 2008-2009, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiare au împiedicat-o să achite aceste drepturi.
Face trimitere și la impreviziune.
În data de (...), a depus întâmpinare intimatul reclamant S. R. C.T 2 D. din cadrul S. R. C. C., prin care s-a opus admiterii recursului(f. 13).
În probațiune s-a depus practică judiciară.
Recursul este nefondat.
Curtea notează că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 30 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 31 din CCM care face trimitere la criteriile de acordare a salariului suplimentar, prevăzute în anexa 6, din care rezultă că plata dreptului este obligatorie, cu excepția unor situații care țin de conduita disciplinară a salariaților.
Se reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale precum și trimiterile făcute , nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG nr.79/2001 și OUG nr. 79/2008, deși invocate în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din aceste acte normative.
În mod corect a reținut și prima instanță că potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii) și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutareaacestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În fine, Curtea va înlătura și susținerile recurentei privitoare la impreviziune, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada existenței în convenția părților a unei astfel de prevederi.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul pârâtei. F. cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. „. S. B. - S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF"; C. împotriva sentinței civile nr. 1037 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTOR G.
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia nr. 158/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4676/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
