Decizia nr. 4676/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4676/R/2012
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul F. B. împotriva sentinței civile nr. 6633 din 14 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata reclamantă S. AX P. I. S. și F. V., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 30 octombrie 2012 când s-a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2012 și ulterior pentru 13 noiembrie
2012, încheierile de ședință făcând parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6633 din 14 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. AX P. I. S. împotriva pârâtului F. B. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 62.519,13 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial, sumă actualizată cu dobânda legală începând cu
(...) și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a chematului în garanție F. V. formulată de pârâtul F. B.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtul a fost angajatul societății în perioada (...) - (...), având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat la ITM C. sub nr. 71446/(...), (f.8-13), în funcția de gestionar la punctul de lucru al reclamantei din localitatea V.
Prin D. nr. 35/(...) pârâtului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 79 alin. 1 din Codul muncii (f.18).
Potrivit fișei postului pârâtului acesta avea ca principale atribuții de serviciu gestionarea și conservarea produselor care intrau spre depozitare, supravegherea activității de descărcare a produselor și asigurarea respectării disciplinei la locul de muncă de către angajații din subordine(f.14-16 vol. I).
Potrivit prevederilor art. 254 alin.1 din Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială era necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuia să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual. Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuia să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau R. de ordine interioară. Ea trebuia stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
În speță sunt incidente și dispozițiile L. nr.22/1969, așa cum a fost modificată și completată de L. nr.5., câtă vreme reclamantul a avut calitatea de gestionar încadrat în baza unui contract individual de muncă, situație în care operează în sarcina sa prezumția relativă de culpă pe care acesta nu a răsturnat- o.
Instanța a reținut că în baza dispoziției de inventariere nr. 18/(...) s-a efectuat un inventar cu caracter inopinat la punctul de lucru din loc. V.; cu această ocazie s-a descoperit o lipsă în gestiune în cuantum de 49650,85 + TVA, iar la data de (...), în baza dispoziției de inventariere nr. 58/(...), s-a efectuat un nou inventar la ridicarea întregii gestiuni de la respectivul punct de lucru datorită desființării acestuia, ocazie cu care s-a descoperit o nouă lipsă în gestiunea pârâtului în valoare de 1.677,06 lei+TVA. Reclamanta a mai înregistrat la același punct de lucru un prejudiciu de 5221,16 lei+TVA conform proceselor verbale de constatare diferențe din datele de (...), (...) și (...).
Valoarea totală a prejudiciului creat de pârât reclamantei a fost de
52.537,08 lei +TVA, respectiv de 62.519,13 lei, aceasta cu atât mai mult cu cât, anterior efectuării inventarului din data de (...), acesta a dat o declarație prin care a arătat că nu are cunoștință de existența unor plusuri sau minusuri în gestiune(f.21).
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, a rezultat că pârâtul a recunoscut prejudiciul cauzat reclamantei acesta arătând că este de acord cu rezultatul inventarierii,minusurile provenind din furturile repetate din depozit de către manipulanți(f.42).
În acest context Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin O. de scoatere de sub urmărire penală din data de (...), a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei manipulanți respectiv numiții T. M., G. D. G. și V. M. întrucât aceștia au acoperit în totalitate prejudiciul în sumă de 7631.13 lei, aplicându-li-se o amendă administrativă de 1000 lei pentru fiecare dintre ei(f.91-
92 vol.II).
Cu privire la răspunderea solidară a numitul F. V., instanța a reținut că potrivit Procesului Verbal nr. 19/(...) inventarierea s-a efectuat la depozitul din B., unde gestionar era pârâtul F. B., acesta fiind cel care a semnat declarația dată la aceeași dată și lista de inventariere fără a formula obiecțiuni (f.254-256).
Instanța a reținut că numitul F. V. a fost angajat lucrător gestionar, dar în fapt acesta nu a exercitat aceste atribuții ci a lucrat la montaj mochetă, ajutorul acordat pârâtului fiind doar ocazional, la fel ca și manipulanții din subordineapârâtului, motiv pentru care a respins cererea de chemare în garanție a chematului în garanție F. V. formulată de pârât.
Din aspectele mai sus arătate s-a reținut faptul că sunt întrunite condițiile de fond pentru ca pârâtul să răspundă patrimonial, astfel că potrivit prevederilor art.208 și următoarele din L. nr.62/2011, coroborate cu prevederile art. 254-259 din Codul muncii, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Drept consecință s-a obligat pârât să plătească reclamantei suma de
62.519,13 lei cu titlu de prejudiciu patrimonial, sumă actualizată cu dobânda legală începând cu (...) și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul F. B. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulata.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, intimata-reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecata prin care a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a recurentului creat în gestiunea acesteia.
În primul rând trebuie analizată fiecare solicitare financiara a intimatei: Prejudiciul în valoare de 49.650,85 lei + TVA reprezentând prejudiciu creat prin lipsa în gestiune constatata la inventarul din data de (...) + dobânda legala de la scadenta și pana la achitarea integrala a prejudiciului.
Recurentul arată că nu a semnat procesul verbal nr.19 din data de (...).
Atât el cât și numitul F. V. (ambii în calitate de gestionari, după cum rezulta și din înscrisul anexat) au dat o nota explicativa la aceasta lipsa din inventar: "minusurile provin din furturile repetate din depozit de către manipulanții G. D., T. M. și V. M., fapt dovedit de P., fapt adus la cunoștința și conducerii firmei";- F. V. și "menționez ca produsele din depozit sunt asemănătoare ca aspect și ca și coduri. De asemenea, menționez că depozitul nu este dotat cu alarma și nu are paza asigurata. Nu sunt de acord cu propunerile făcute de conducerea societății";- F. B.
F. V. a semnat sub titlu de gestionar în nota explicativa.
La data de (...) declarație F. B. prin care a încercat să explice sefului de depozit E. S. motivele diferențelor existente intre stocul scriptic și cel faptic din depozit (atașează la prezentul documente doveditoare).
La data de (...) recurentul a depus la P. orașului V. plângerea penala nr.2.(...) împotriva unor persoane necunoscute ce au sustras în mod repetat diverse produse din depozitul intimatei.
Prejudiciul în valoare de 1.667,05 lei + TVA reprezentând prejudiciu creat prin lipsa din gestiune constatata la inventarul din data de (...), la care se adaugă dobânda legala de la scadenta și pana la achitarea integrala a prejudiciului.
Recurentul mai arată că nu a semnat procesul verbal nr.56 din data de (...). În declarația din data de (...) a menționat că "Am sesizat ca exista în stocul scriptic unele produse care au fost expediate și efectiv trebuiau sa fie stoc 0";.
Prejudiciul în valoare de 3.553,08 lei + TVA reprezentând lipsa în gestiune constatata prin procesul verbal de constatare diferențe din data de (...), la care se adaugă dobânda legala de la scadenta și pana la achitarea integrala a prejudiciului.
Nu i-a fost înmânat niciun proces verbal de constatare.
Nu exista nicio intrare în gestiune cu privire la aceste produse, pentru a se putea emite opinia cu privire la lipsurile din gestiune, trebuie văzut și stocul existent, intrarea în gestiunea lui F. B., semnătura de primire, transmiterea bunurilor, transferul de responsabilitate la cărăuș și abia apoi acele procese verbale de constatare a lipsurilor la recepție.
Nu a semnat documentele, aviz de trimitere.
În concluzie prejudiciul nu e cert, nu exista legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicita și bineînțeles fapta ilicita nu există.
Prejudiciul în valoare de 168.22 lei + TVA reprezentând lipsa în gestiune constatată prin procesul verbal de constatare diferențe din data de (...) la care se adăuga dobânda legala de la scadenta și pana la achitarea integrala a prejudiciului.
Aceeași situație ca la punctul de mai sus .
În concluzie prejudiciul nu e cert, nu exista legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicita și bineînțeles fapta ilicita nu exista.
Prejudiciul în valoare de 1.499,86 lei + TVA reprezentând lipsa în gestiune constatata prin procesul verbal de constatare diferențe din (...), la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadentei și pana la achitarea integrala a prejudiciului.
Exista note explicative, referate întocmite de către recurent prin care a semnalat direct sefului de depozit E. S. ca nu se potrivesc intrările scriptice din calculator cu cele din depozit.
A făcut investigații după ultimul inventar din data de (...), data la care s-au constatat lipsurile, prin care a montat camere de supraveghere și astfel a aflat că cei 3 învinuiți au sustras bunuri sistematic din depozit.
Este clar faptul ca nu avea, conform fișei postului, funcția de paznic al firmei, nu era practic în obligația sa să verifice cine și cum fura din depozit. Din păcate aceste situații de neglijenta ale conducerii au generat aceasta acțiune în instanța.
Întreg prejudiciul solicitat de către intimata se ridica la valoarea de
56.539,06 lei +TVA, din care suma au scăzut valoarea de 4.002,01 lei + TVA (suma reprezentând bunuri furate a căror contravaloare a fost achitata de către autorii furtului), rămânând suma de 52.537,08 lei + TVA.
Se observă ca valoarea cu care intimata s-a constituit parte civila este de
7.631,13 lei și pe care i-a primit.
Se observă o îmbogățire fără justa cauza pentru valoarea de 3.629,12 lei +
TVA.
Nu înțelege de ce intimata s-a constituit parte civila numai pentru aceasta valoare, când în mod clar trebuia sa își recupereze pierderea de la persoanele culpabile în cauza. Probabil ca au recuperat de la cei care au furat cat mai aveau aceștia din bunurile însușite (exista rezoluție în acest sens) urmând ca restul sa îl recupereze de la persoane nevinovate.
Solicită să constate instanța operarea compensării cu aceasta valoare 3.629 lei +TVA.
De asemenea solicită compensarea și cu valoarea garanției solicitate gestionarilor în temeiul L. nr.22/1969.
În conformitate cu legea în vigoare L. nr.22/ 1969 (o lege depășita și care nu mai are aceea și intenție de prezumție relativa de culpa a gestionarului, conform jurisprudenței aflata la dosar și noului cod al muncii, unde excepția o reprezintă dovada probei la angajator) a întreprins toate masurile de care a dispus pentru a-și dovedi nevinovata.
Recurentul solicită, de asemenea, se constate că numitul F. V. a avut calitatea de gestionar în societate tot timpul. Peste tot, în toate documentele depuse la dosar, activitatea acestuia era de gestiune. N. F. V. a avut chei de la depozitul de bunuri, primea și elibera bunuri pe semnătură proprie, dădea note explicative pentru lipsurile din gestiune. Nu înțelege cum instanța de judecata nu a reținut aceasta obligație de plata a prejudiciului împreuna cu recurentul. Pentru toate aceste motive și probele evidente de la dosar, solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
În drept, își întemeiază prezentul recurs pe dispozițiile art.274, 304 pct.9,
306 alin 3, art. 309 și urm. C. Procedura Civila.
Intimata S. AX P. I. S. a depus la dosar întâmpinare (filele 36-40 dosarrecurs), solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiindlegală și temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor și apărărilor invocate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, reținând în mod succint că pârâtul recurent nu a răsturnat prezumția de culpă instituită în sarcina sa prin dispozițiile L. nr.22/1969, așa cum a fost modificată și completată de L. nr.5., în condițiile în care acesta a avut calitatea de gestionar încadrat în baza unui contract individual de muncă.
Înainte de a analiza punctuală a criticilor din recurs, Curtea apreciază necesar a dezvolta unele dezvoltări de principiu în materia răspunderii patrimoniale a gestionarilor, la care urmează a se raporta în analizarea legalității și temeiniciei modului de soluționare de către prima instanță a fiecărui petit din acțiunea recurentului pârât.
Sediul general al materiei în privința răspunderii patrimoniale a salariaților îl constituie art. 254 alin.1 din Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Analiza acestui text normativ relevă faptul că legiuitorul nu a înțeles să instituie nici o prezumție de culpă în sarcina salariatului, revenind angajatorului, conform art. 287 Codul muncii, sarcina de a proba - depunând dovezile până la prima zi de înfățișare - îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
O reglementare specială a fost instituită prin art. 25 din L. nr. 22 / 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții si răspunderea in legătura cu gestionarea bunurilor agenților economici, autoritarilor sau instituțiilor publice, astfel cum aceasta a fost modificată prin L. 5., potrivit căruia
:"; Gestionarul răspunde integral fata de agentul economic, autoritatea sau instituțiapublica pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.";
Deși aparent doar a aplicare particulara a normei generale din Codul muncii, amintită anterior, această prevedere a cunoscut o interpretare și aplicare jurisprudențială proprie, consacrată prin D. de îndrumare nr. 1. a T. S. A fost așadar unanim admis că această normă specială instituie o prezumție de culpă în sarcina gestionarului, pentru minusurile create în gestiunea sa. Cu alte cuvinte, este suficient ca angajatorul să facă dovada unui prejudiciu, pentru ca îndeplinirea celorlalte elemente ale răspunderii patrimoniale să fie prezumate, revenind angajatului sarcina de a proba inexistența fie a faptei sale ilicite,fie a vinovăției sale sau a raportului de cauzalitate.
Fără a nega incidența acestei prezumții și în prezent ( cu atât mai mult cu cât textul amintit a fost păstrat într-o formă nealterată pe fond prin L. 5.), apreciem însă că interpretarea, întinderea și aplicarea acestei prezumții trebuie însă făcută într-un mod mai nuanțat și mai flexibil, raportat la realități economico-sociale actuale, precum și la scopul urmărit de legiuitor.
În concret, o aplicare rigidă și formală, cum este cea făcută de instanța de fond, nu corespunde dezideratului mai sus amintit. Curtea notează că o prezumție subzistă atâta vreme cât subzistă și ipotezele care au stat la baza emiterii sale. Așa fiind, este excesiv a solicita salariatului să facă dovada unuifapt negativ complex, pretinzându-i-se practic dovada unui fapt exonerator de răspundere, ci este suficient ca salariatul să aducă argumente pertinente și verificabile care să fie de natură a explica lipsurile din gestiune. Din acest moment prezumția de culpă a sa încetează să mai fie aplicabilă, renăscându-se în sarcina angajatorului obligație de a proba întrunirea condițiilor răspunderii patrimoniale.
Curtea mai subliniază faptul că o prezumție legală relativă poate fi răsturnată printr-o altă probă, inclusiv printr-o altă prezumție - chiar judecătorească - dacă salariatul face dovada unor fapte ce ar putea conduce ele însele la crearea unui prejudiciu. Cu alte cuvinte, nu trebuie pusă în sarcina pârâtului o obligație de probă privită într-un mod absolut, care ar avea ca și consecință practică transformarea unei prezumții relative într-o prezumție absolută.
Pornind de la cele expuse mai sus, vom trece la analiza punctuală a motivelor de recurs.
1.Cu privire la prejudiciul în valoare de 49.650,85 lei + TVA reprezentând prejudiciu creat prin lipsa în gestiune constatata la inventarul din data de (...).
În legătură cu acest fapt, Curtea notează că, în explicațiile date, recurentul pârât a arătat că "minusurile provin din furturile repetate din depozit de către manipulanții G. D., T. M. și V. M., fapt dovedit de P., fapt adus la cunoștința și conducerii firmei";.
Existența unor furturi a fost confirmată prin O. P. de pe lângă Judecătoria Buftea, emisă în dosar nr. 1202/P/2008, prin care s-a reținut faptul că învinuiții amintiți mai sus au sustras în cursul lunii februarie 2008 și în data de (...) mai multe materiale de construcții, însă, întrucât aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor și au acoperit prejudiciul, s-a dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală, aplicându-se o amendă.
Relevanța acestui fapt a fost însă în mod eronat limitată de către instanța de fond la deducerea sumei deja plătite din prejudiciul pretins, soluție în acord cu susținerile reclamantei intimate, reluate și în apărările formulate în recurs.
O. Parchetului indică în mod cert existența unor furturi, însă, în conformitate cu regulile procesului penal, este reținută în sarcina acestor învinuiți doar faptele pe deplin probate, mai exact cele recunoscute de aceștia.
Plângerea penală formulată de recurent viza însă o activitate infracțională continuată, începând cu anul 2007, fapt reținut și prin sentința civilă 8. a J. B. Prin această sentință s-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de cei trei învinuiți și pentru faptele nerecunoscute de învinuiți, conturându-se o activitate ce s-a prelungit în timp. De asemenea, în cuprinsul aceleiași sentințe se rețin anumite obligații ce reveneau reclamantei intimate din prezenta cauză și anume de a indica toate bunurile sustrase, perioada pentru care s-a constat lipsa acestora, obligația de a efectua cercetări constând în audierea intimaților, a altor angajați, vizionarea înregistrărilor video efectuate cu camerele de supraveghere.
Mai mult, chiar societatea intimată, prin adresa nr. 918/(...) menționează că se constituie parte civilă pentru suma de 7631,13 ron, reprezentând prejudiciul descoperit până la data de (...), urmând ca cifra exactă a acestui prejudiciu să o precizeze ulterior, în funcție de rezultatele anchetei. Ca atare, chiar societatea intimată admite posibilitatea ca paguba creată prin furt să fie mai mare decât cea evaluată inițial.
Curtea mai notează, de asemenea, că tipologia bunurilor găsite lipsă la inventar este asemănătoare sau identică cu cea a bunurilor furate; în procesul verbal privind rezultatul inventarului efectuat la data de (...) paguba majoră este creată în gestiunea plinte (fila 19 vol.I dosar fond), același tip de bunuriregăsindu-se și ordonanța parchetului, în enumerarea făcută bunurilor furate(fila
91 vol.II dosar fond).
Cumulate, toate aceste elemente conduc la existența unor indicii temeinice privind existența unor sustrageri de bunuri anterior perioadei reținute de P. C. dacă din punct de vedere al stabilirii vinovăției penale acestea nu sunt suficiente, ele conturează o situație de fapt suficient de precis determinată pentru a se putea prezuma sustragerea bunurilor imputate recurentului pârât, prezumție judiciară ce înlătură prezumția de culpă a gestionarului recurent. Nu este just și nici legal a se imputa recurentului lipsuri create prin posibile infracțiuni, ci este necesar a se stabili în mod concret și pe bază de probe îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale în persoana recurentului pârât.
De asemenea, atributul gestionarului de pază a bunurilor trebuie privit nuanțat și coroborat cu obligația societății de a-i asigura condiții normale de desfășurare a activității, astfel încât obligația de pază să nu depășească limitele rezonabilității, situația urmând a fi analizată în funcție de circumstanțele fiecărei spețe.
Or, în cauza de față, Curtea reține că probele administrate conduc la concluzia că modul de organizare a depozitului favorizau sustragerea bunurilor, fapt dovedit și prin modul de comitere a faptelor. Până în momentul în care recurentul a reclamant furturile, nu a existat nici o preocupare din partea societății pentru securizarea spațiilor, nefiind dovedită în cauză îndeplinirea unor cerințe minime de securitate, precum existența unui paznic sau a camerelor de supraveghere. Mai mult, societatea nu a făcut dovada că pe parcursul urmăririi penale a sprijinit organele de cercetare penală în anchetarea faptelor presupus a fi săvârșite în cursul anului 2007, deși această obligație îi revenea conform considerentelor sentinței J. B., mai sus amintite.
În consecință, Curtea reține, contrar celor reținute de instanța de fond, că recurentul pârât a răsturnat prezumția de culpă instituită în sarcina sa, astfel încât, nefiind dovedite în cauză condițiile angajării răspunderii patrimoniale pentru acest prejudiciu, criticile formulate de recurent sub acest aspect apar ca fondate.
2. Prejudiciul în valoare de 1.667,05 lei + TVA reprezentând lipsa din gestiune constatata la inventarul din data de (...).
În baza dispoziției de inventariere nr. 58/(...), societatea intimată efectuează un nou inventar la ridicarea întregii gestiuni de la respectivul punct de lucru datorită desființării acestuia, ocazie cu care s-a descoperit o nouă lipsă în gestiunea pârâtului în valoare de 1.677,06 lei+TVA.
Cu această ocazia, prin declarația din data de (...) recurentul pârât explică paguba prin aceea că "Am sesizat ca exista în stocul scriptic unele produse care au fost expediate și efectiv trebuiau sa fie stoc 0";.
De asemenea, prin nota explicativă dată de D. L. la data de (...)( fila 11 dosar recurs) se arată că „având să operez facturile și avizele emise în perioada dedupă inventar, am constat că anumite poziții din facturi și avize nu se pot închide"; și că ";După ce am operat toate facturile și avizele, am scos din stoc și s-au constat diferențe. F. B.( gestionar) mai figura în stoc cu marfă, care în prealabil a fost
tr imis ă l a C. ";.
Or, aceste apărări reprezintă explicații credibile, ce nasc în sarcina angajatorului obligația de a le verifica și a le înlătura în cazul în care netemeinicia le este dovedită. În caz contrar, prezumția de culpă în sarcina gestionarului nu mai poate fi reținută. În mod concret, recurentul pretinde lipsa a pagubei în patrimoniul societății : marfa ce apare scriptic în gestiunea sa a fost în mod efectiv trimisă la C., ca urmare a desființării depozitului din V., iar rămânerea saîn evidențe este consecința unei deficiențe ale programului informatic, confirmată de angajata D. L. A. apărare punctuală și concretă putea si trebuia fi înlăturată de societate prin proba concretă a faptului că bunurile lipsă nu se regăsesc în depozitul de la C.
Ca atare, și cu privire la acest prejudiciu Curtea constată că nu suntîndeplinite condițiile aplicării prezumției de culpă a gestionarului și, în lipsa altor probe care să dovedească condițiile răspunderii patrimoniale ale pârâtului recurent, și aceste pretenții apar ca nefondate, contrar celor reținute de tribunal.
3. Cu privire la prejudiciul de 5.221,16 lei (compus din prejudiciile de
3553,08 lei, 168,22 lei și respectiv 1,449,86 lei), Curtea reține că acesta arezultat în urma inventarierii (...), (...) și respectiv (...).
Aceste lipsuri au fost constate cu ocazia transportării mărfurilor de ladepozitul din V., aflat în gestiunea recurentului pârât, la depozitul din C.
Diferențele pretinse de intimata reclamantă sunt confirmate de listele deinventar făcute, coroborate cu avizele de însoțire a mărfii.
Pârâtul recurent nu a fost în măsură să ofere o explicație credibilă cu privire la aceste lipsuri, nici nu a invocat fapte exterioare de natură să conducă la înlăturarea răspunderii sale. Astfel, în ceea ce privește lipsa prosoapelor, constată prin inventarul din (...), anterior desfășurării acestora, recurentul a recunoscut preluarea acestora în gestiune, arătând însă că, probabil, se regăsesc în alte depozite, fără a indica însă în concret când, unde și din ce motive ar fi fost mutate în altă locație(fila 43 dosar recurs). Nici în ceea ce privește celelalte lipsuri în gestiune nu sunt aduse contraargumente pertinente la susținerile reclamantei, recurentul mulțumindu-se să arate că nu a semnat documentele și avizele de însoțire a mărfii, fapt care, chiar real de ar fi, nu este de natură a-l exonera de răspundere.
Curtea mai notează că pentru lipsa constată la inventarul din (...), în cuantum de 1.449,86 lei, listele de inventar sunt semnate de pârâtul recurent, ceea ce confirmă veridicitatea datelor reținute prin acesta și netemeinicia susținerilor acestuia și sub acest aspect.
Ca atare, curtea reține că în privința acestor prejudicii în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii gestionarului în sarcina recurentului pârât.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, curtea reține că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia. Astfel, din fișele de post depuse la dosar rezultă că recurentul avea gestiunea exclusivă a depozitului. Faptul că, ocazional, numitul F. V. se ocupa și cu manipularea bunurilor nu este un fapt ce atrage răspunderea automată a acestuia, revenind recurentului pârât sarcina de a identifica și proba în concret faptele ilicite ale acestuia care au contribuit la crearea prejudiciului, probă ce nu a fost făcută în cauza de față.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. 2 raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, urmează să se admită recursul declarat de pârâtul F. B. împotriva sentinței civile nr. 6633 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 din Cod.proc.civilă, recurenta intimata S. AX P. I. S. va fi obligată să plătească recurentului suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L. D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul F. B. împotriva sentinței civile nr. 6633 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. AX P. I. S. în contradictoriu cu pârâtul F. B. și în consecință obligă pârâtul la plata sumei de
5221,16 lei și TVA aferent, cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâtul la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de (...) și până la achitarea sumei.
Respinge restul pretențiilor.
Menține dispoziția privind respingerea cererii de chemare în garanție.
Obligă pe intimata S. AX P. I. S. să plătească recurentului suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER, N. N.
Red.D.C.G/dact. V.R.
2 ex./(...). Jud.fond E. B.
| ← Decizia nr. 4460/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3824/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
