Decizia nr. 4618/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4618/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul H. V. V. împotriva sentinței civile nr. 2711 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC O. P. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. Criste T. și reprezentanta pârâtei intimate, consilier juridic Man S., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar delegație de substituire.
Reprezentanta pârâtei intimatei depune la dosar împuternicire și întâmpinare, pe care o comunică și reprezentantei reclamantului recurent,arătând că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că prima instanță nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, având în vedere că reclamantul s-a conformat dispozițiilor șefilor ierarhici, care prevedeau ca în cazul în care găsesc pe câmpurile petroliere sau în afara unității orice materiale, produse petroliere și altele specifice activității petroliere, să le ridice și să le aducă la unitate în vederea predării lor, iar nu să anunțe șeful ierarhic sau firma de pază, aspecte care au fost recunoscute în fața comisiei de disciplină de către șeful formației și șeful de grupă, dar comisia nu le-a luat în considerare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.6682/84/(...) pe rolul T. S., reclamantul H. V. V. a chemat în judecată pe pârâta S. „. P. S., solicitând instanței anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca nr.85/(...), repunerea sa în situația anterioară desfacerii contractului individual de munca, obligarea paratei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de munca și până la reintegrarea efectiva, cu dobânda legala aferentă acestor sume și cu rata inflației până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată faptul că a fost angajatul societății pârâte având funcția de electrician și prin decizia de concediere nr. 85/(...) emisă de societatea pârâtă i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, cu motivarea că ar fost surprins sustrăgând material petrolier din haba sondei 1287
S. din parcul 48 sector 92.
Reclamantul a arătat faptul că în data de (...), în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu a găsit ascunse două recipiente în care se afla un produs asemănător celui de sondă. Acesta a ridicat materialele găsite și le-a încărcat în autovehiculul de serviciu, cu intenția de a le preda șefului de formație, conform dispozițiilor șefilor ierarhici.
Acesta a mai arătat faptul că, prin referatul comisiei de disciplină nu a fost dovedită în mod clar vinovăția sa, fapt pentru care nu a fost propusă nicio măsură de sancționare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată, arătând în esență că sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului a fost corect individualizată, cu atât mai mult cu cât unitatea angajatoare a adus la cunoștința propriilor salariați politica firmei de toleranță zero pentru furturi.
S-a mai arătat că salariatul a încălcat disp.art.143 alin. 1 lit. h și art. 143 alin.2 din Contractul colectiv de muncă, reglementările interne privind toleranța zero pentru furturi și capitolul 5 lit. d din Regulamentul intern al O. P..
Împotriva reclamantului a fost formulata plângerea penală nr. 11191/(...), iar din ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pronunțată în dosarul nr. 1111/P/2011 rezultă că a fost reținută săvârșirea faptei de furt, fapta prevăzută de art.208 alin.1 din C. penal, săvârșită de către H. V., dar s-a făcut aplicabilitatea art.10 lit.b din C. de procedură penală, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cea testimonială.
Prin sentința civilă nr. 2711/(...), pronunțata de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondata acțiunea formulată de reclamantul H. V.-V., în contradictoriu cu pârâta S. „. P. S..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând acțiunea prin prisma motivației expuse de către reclamant, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței, s-a constatat ca acțiunea este nefondată.
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte având calitatea de electrician.
La data de (...) acestuia i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, în temeiul art. 248 alin.1 lit.e) coroborat cu art.161 lit.a) din C. muncii, prin decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 85 emisă de angajator.
Astfel, „în data de (...), ora 14.20 în timpul serviciului de patrulare, echipajul patrulei de intervenție a firmei S. l-a surprins pe domnul H. V., electrician în cadrul sectorului 92 S., la sonda 1287 S. din parcul 48-sector 92 S.în timp ce sustrăgea produs petrolier din haba sondei cu ajutorul unui burete și îl decanta într-o „găleată metalica";. La apariția patrulei auto, angajatul a fugit în pădurea din apropiere ascunzând găleata. Lângă haba sondei 1287 S. era parcată mașina Nisan Navara cu nr.înmatriculare (...) care era condusă doar de domnul H.. În bena autoturismului se aflau două recipiente din plastic cu produs petrolier, capacul și colierul de siguranță al recipientului folosit ca găleată și care a fost ascuns de domnul H. în pădure. La scurt timp salariatul a revenit și a încercat să părăsească locul incidentului cu autoturismul (...), dar a fost blocat de patrula nr.5 cu autoturismul Mitsubishi L200 înmatriculat cu nr. (...). S-au efectuat scotociri pe o rază de 30m în pădurea înconjurătoare, ocazie cu care s-a găsit ascunsă sub lăstari găleata cu produs petrolier care era dotată cu obiectele necesare (un burete legat cu sfoară) în colectarea produsului petrolier. Angajatul O. P. se afla în timpul serviciului având ca sarcină de serviciu verificarea liniilor electrice pe traseul sondelor 1286-1287 S. și nu colectarea produsului petrolier din haba sondei 1287 S..";
În prezenta speță, tribunalul a reținut că, independent de atragerea răspunderii penale, fapta reclamantului de a sustrage produs petrolier aparținând angajatorului constituie abatere disciplinară.
Răspunderea disciplinară este acea formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, care constă în sancționarea faptelor de încălcare cu vinovăție de către orice salariat a normelor legale, regulamentul intern, contractului individual si/sau colectiv de muncă, ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici, fiind de natură contractuală, și având o formă de răspundere independentă de toate celelalte forme ale răspunderii juridice.
Răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară, având elemente esențiale definitorii, fără a căror existență cumulată nu poate exista răspunderea disciplinară. Acestea sunt calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea unei fapte cu vinovăție, un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
In conformitate cu art. 247 alin. 2 din C. Muncii, ,,abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici,,.
Asupra sancțiunii aplicate reclamantului pentru abaterea săvârșită, așa cum a fost detaliată anterior, tribunalul a apreciat că măsura este justificată de gravitatea deosebită a faptei reclamantului, consecințele acesteia, politica de toleranță zero pentru furturi a unității, adusă la cunoștință salariatului în date de (...).
Instanța a constatat că fapta săvârșită de reclamant este una foarte gravă, furtul din patrimoniul angajatorului neavând nicio justificare obiectivă sau subiectivă, iar angajatorul este îndreptățit să adopte măsuri și politici proprii pentru înlăturarea și descurajarea în rândul angajaților a unor asemenea atitudini.
De altfel, în conformitate cu declarațiile de martori, coroborate cu probele depuse la dosar (planșe fotografice, cercetarea disciplinară, declarații extrajudiciare), tribunalul a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii disciplinare, măsura aplicată reclamantului fiind corectă și legală, având în vedere abaterea disciplinară gravă a acestuia.
Având în vedere acestea, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe adeclarat recurs reclamantul H. V.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că i s-a desfăcut contractul individual de muncă deoarece s-a considerat că a sustras de la unitatea angajatoare produse petroliere, faptă care constituie abatere disciplinară, atrăgând astfel răspunderea disciplinară a angajatului.
Se invocă faptul că instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor care au susținut nevinovăția reclamantului, fiind posibil ca produsul petrolier să fi fost sustras de altcineva.
Recurentul a mai susținut că, atât angajatorul, cât și instanța de judecată nu au avut în vedere dispozițiile art. 250 C. muncii, care prevăd că: „angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta";.
Se mai arată că, prin decizia atacată i-a fost desfăcut contractul individual de muncă pe motive disciplinare, cu motivarea că ar fost surprins sustrăgând material petrolier din haba sondei 1287 S. din parcul 48 sector 92.
Reclamantul invocă însă faptul că în data de (...), în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, a găsit ascunse două recipiente în care se afla un produs asemănător celui de sondă. Acesta a ridicat materialele găsite și le-a încărcat în autovehiculul de serviciu, cu intenția de a le preda șefului de formație, conform dispozițiilor șefilor ierarhici.
În speță, reclamantul susține că nu a comis niciun fel de abatere disciplinară, nu a sustras nimic de la unitate, nefăcând altceva decât să respecte întocmai dispozițiile șefilor ierarhici.
Se mai arată că aceste aspecte au fost recunoscute în fața comisiei de disciplină de către șeful de formație și șeful de grupă, dar comisia de disciplină nu le-a luat în considerare.
Mai mult, recurentul a arătat că, în plan profesional, are o divergență cu numitul S. din cadrul firmei de pază S., care l-a amenințat de mai multe ori că va avea grijă să rămână fără serviciu.
Recurentul a mai arătat că, potrivit art.252 alin. 2 lit. e, în decizia de sancționare trebui precizat, sub sancțiunea nulității absolute, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, acest act poate fi contestat de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de
30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Se arată că în decizia de concediere este prevăzut termenul de contestare de 45 de zile, adică un termen care nu corespunde celui prevăzut de C. muncii, astfel încât recurentul consideră că specificarea greșită a termenului echivalează cu lipsa acestuia, atrăgând implicit sancțiunea nulității absolute.
Recurentul mai susține că, întrucât unitatea intimată nu putea dovedi comiterea prezentei abateri, la termenul din 8 noiembrie 2010, pârâta a solicitat suspendarea cauzei deoarece la P. M. se efectuează cercetări penale în dosarul
763/P/2010, iar instanța de fond a admis cererea dispunând suspendarea judecății în baza art.244 pct.2 Cod.proc.civilă.
Se arată că reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă deoarece s-a considerat că s-a dovedit că a comis o abatere disciplinară gravă și nu pentru faptul că este cercetat penal pentru comiterea unei infracțiuni, astfel încâtdosarul de cercetare penală nu are niciun fel de legătură cu abaterea disciplinară gravă pretinsă a fi comisă de reclamant.
Analizând recursul formulat de reclamantul H. V. V., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art.252 din C. muncii republicat, sancționează într-adevăr cu nulitatea absolută decizia de sancționare ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motive pentru care nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În ceea ce privește termenul în care decizia de concediere-act unilateral prin care angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă-poate fi contestată, se reține că Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă interzic paralelismul legislativ. Astfel, conform art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.24/2000, în procesul de reglementare este interzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentarea materiei în reglementări unice, iar con form art.17 din ace lași act normativ, în vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspect de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Cu toate acestea, atât C. muncii republicat la data de (...), în baza Legii nr.40/2011, intrate în vigoare la data de (...), în art.268 alin.1 lit.a), cât și Legea nr.62/2011 a dialogului social, intrată în vigoare la data de (...), în art.211 alin.1 lit.a), prevăd termene de prescripție speciale și fundamental diferite, atât în ceea ce privește durata acestora (de 30, respectiv, de 45 de zile), cât și a momentului de la care acestea încep să curgă ( de la data comunicării actului, respectiv, de la data când cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă).
Având în vedere însă faptul că angajatorii sunt obligați să respecte legislația muncii în vigoare și în ceea ce privește termenele de contestare a deciziilor de concediere, pe care le menționează în aceste acte unilaterale, iar unul dintre actele normative în vigoare menționează și termenul menționat în decizia contestată în speță, nu se poate imputa intimatei existența acestui paralelism legislativ, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a constatat că reclamantul nu ar fi introdus acțiunea sa în termenul legal.
În ceea ce privește fondul cauzei, astfel cum prevede în mod expres art.61 alin.1 lit. a) din C. muncii, angajatorul poate dispune concedierea doar în situația săvârșirii de către salariat a unei a unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii.
În cauză, fapta recurentului, respectiv cea de sustragere de produs petrolier, constituie o abatere gravă, astf el cum a reținut ang ajatorul prin decizia
contestată și cum în mod corect a apreciat și prima instanță.
Fapta ilicită reținută prin decizie este următoarea: „În data de (...), ora
14:20 în timpul serviciului de patrulare, echipajul patrulei de intervenție format din sef patrula interventie S. T., impreuna cu agentul de interventie Boc A. sin conducatorul auto Vatlavic Paul au surprins la sonda 1287 S. din parcul 48-sector 92 S. un angajata O. P. care sustrăgea produs petrolier din haba sondei cu ajutorul unui burete și îl decanta într-o „găleată metalica";. La apariția patrulei auto, angajatul a fugit în pădurea din apropiere ascunzând găleata. Lângă haba sondei 1287 S. era parcată mașina Nissan Navara cu nr.înmatriculare (...) în care se aflau două recipiente din plastic cu produs petrolier. S-a sesizat postul de P. din S.u de B., iar din partea departamentului S. Dl. C. I. impreuna cu S. firmei S. N. intocmita de S. T. G., nota care reprezinta parte integranta a raportului de I. de S. nr.62/2011 se menționează urmatoarele: dupa ce a ascuns galeata in padure, la scurt timp a revenit și a încercat să părăsească locul incidentului cu autoturismul (...), proprietatea O. P., care se afla parcat in apropierea habei sondei dar a fost blocat de P. nr.5 cu autoturismul Mitsubishi L200 înmatriculat cu nr. (...). S-au efectuat scotociri pe o rază de 30 de metri, în pădurea înconjurătoare, ocazie cu care s-a găsit ascunsă sub lăstari, un recipient de culoare galbena, de forma unei găleți cu capacitatea de aprox.10 litri, pe care era inscriptionat „Supregres 3"; in care se afla un burete legat cu sfoară si in care se gasea produs petrolier. În bena autoturismului Nissan (...) au fost găsite doua bidoane (canistre) din material plastic in care se afla produs petrolier, precum si capacul și colierul de siguranță al recipientului folosit ca si găleată. Angajatul O. P. a fost identificat ca fiind H. V. V. si se afla în timpul serviciului, având ca sarcină de serviciu, dat de seful de sector, verificarea liniilor electrice din zona respectiva.";
S-a mai constatat că, „În data de (...), salariatul H. V. V. a primit ca sarcină de serviciu verificarea liniilor de forta de pe traseul nr.3 de la sonda 1286 S. la sonda 1287 S. și nu colectarea produsului petrolier din haba sondei 1287 S..";
Curtea reține că angajatorul invocă, prin decizie, o faptă ce încalcă, în
primul rând, îndato riri generale ale oricărui cetățean, de a nu aduce atinger e
relațiilor sociale privind posesia și detenția as upra bunurilor mobile și, în al
doilea rând, tot unei obligații generale, d ar al oricărui salaria t, de loialitate față d e
angajator, de a nu prejudicia prin sustragere de bunuri patrimoniul unității.
Reprezentantul legal al angajatorului, ce deține și prerogativa disciplinară, de îndată ce deține date și indicii suficiente cu privire la săvârșirea de către salariat a unei fapte penale în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, este obligat să sesizeze imediat autoritățile ce au competență în ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, pornind, în primul rând, de la cele menționate anterior, în sensul că fapta aduce atingere în principal unor interese generale, între obiectele lezate prin fapta săvârșită existând o deosebire graduală sub aspectul periculozității sociale.
Astfel cum a reținut și prima instanță, în urma plângerii penale formulate la data de (...), prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria Marghita din (...), s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că în cauză sunt aplicabile art.10 lit.b1 Cod.proc.penală, respectiv faptele sesizate prin plângerea formulată au adus o atingere minimă valorilor apărate de art.208 alin.1 Cod penal și scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiune administrative.
Prin decizia nr.24/2003, Curtea Constituțională a statuat că: „ ….și în
situația în care fapt a pentru care s -a f ormulat plângerea p enală ori s -a dispus
trimiterea în judecat a nu va atrage răsp underea penală, ace asta poate constitui
abatere disciplinară car e poate oferi temeiul desfacerii contractului de munca.";
În speță, pe lângă constatările instanței penale privind săvârșirea faptei sesizate prin plângerea penală de către recurent, în sensul sustragerii de produse petroliere, Curtea reține că înscrisurile întocmite la data săvârșirii faptei de către angajator împreună cu firma S., fotografiile depuse la filele nr.23-38 dosar de fond, privind cele două recipiente din plastic cu produs petrolier, capacul și colierul de siguranță al recipientului folosit ca găleată, găsite în autoturismul
Nisan Navara cu număr de înmatriculare (...), condus de recurent, precum și cele privind găleata cu produs petrolier care era dotată cu obiectele necesare (un burete legat cu sfoară) în vederea colectării produsului petrolier, găsite în pădurea din apropierea locului faptei, precum și buletinul de analiză depus la fila nr.40 dosar de fond, din care rezultă că produsele sustrase constituiau un amestec de țiței cu apă, probează săvârșirea de către reclamant a faptelor menționate în decizia de concediere.
Se mai reține că declarațiile martorilor S. T. și C. I., confirmă săvârșirea de către reclamant a faptelor reținute prin decizia de concediere.
În ceea ce privește declarația martorului M. G., se reține că aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Având în vedere fap tul că nerespectarea de către reclaman tul -recurent a
obligațiilor ce -i reveneau în executarea raporturilor de muncă, prin încălcarea îndatoririlor de loialitate, constituie fapte grave, ce fac im posibilă colaborarea
profesională pe viitor între angajator și lucrător, intimata neputând să permită
continuarea unor raporturi de muncă ce nu se mai întemeiază pe încredere
reciprocă, Curtea re ține că în mod core ct și cu respectarea disp. art.250 din C.
muncii republicat, a fost individualizată sancțiunea aplicabilă recurentului.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită, pentruconcedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Se reține că angajatorul a probat existența în cauză a unui motiv valabil de
concediere legat de conduita lucrătorului, astfel încât decizia de încetare a contractului de muncă , contestată în cauză, este legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. V. V. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. V. V. împotriva sentinței civile nr. 2711 din (...) a Tribunalul Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER
Red.C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: R.M.P.
| ← Decizia nr. 4917/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2203, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
