Decizia nr. 2767/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 2767/R/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. D.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M. G. împotriva sentinței civile nr. 358 din 12 martie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. N. „. M. B., C. LOCAL B. și
P. M. B., având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 358 din 12 martie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta/ul S. M. G., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva pârâților C. N. "A. M." B., C.
LOCAL AL M. B. ȘI P. M. B.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut, cu privire la indemnizația pentru concediul de odihnă efectuat după intrarea în vigoare a
L. nr. 1. că prin D. nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în M. Oficial nr.
822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat că „dispozițiile 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din C. muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-
2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 1., respectiv 3 iulie 2010.";
Potrivit dispozițiilor art. 330^7 alin. 4 din C. de procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în M. Oficial al R..
Prin urmare, prima instanță a reținut că indemnizația pentru concediu de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a L. nr.1., trebuia diminuată de 25%.
În privința indemnizației pentru concediul de odihnă efectuat anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., s-a reținut, în esență, că unitatea de învățământ pârâtă nu a aplicat reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr.
1., indemnizației de concediu cuvenită reclamantului/. pentru concediul de odihnă efectuat în zilele de (...) și (...).
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant/tă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta/ul S. M. G.prin U. J. a S. L. din Î. B.-N., solicitând modificarea sentinței atacate în sensuladmiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă în temeiul prevederilor art. 103 lit. a) al L. nr. 128/1997. Acordarea concediului de odihnă este reglementată atât ele prevederile C. M., art. 145 și ale C. C. de M. U. la N. N., C. C. de M. U. la N. de R. Î., cât și de cele ale art. 7 al H. de G. nr. 2.
Reclamanta a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrării în vigoare a L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M.
Oficial Partea 1 nr. 441/(...), respectiv în data de (...). În fapt însă, indemnizația de concediu cuvenită cadrelor didactice a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile L.. 1..
Potrivit principiului consacrat de dispozițiile art. 1 C. civil și în art.15 alin.(2) din Constituția R., „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";, or diminuarea indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
Art. 145 din L. nr. 54/2003 stabilește în mod imperativ că, pentru perioada concediului de odihnă, salariații beneficiază de indemnizația de concediu „cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu";. Același termen este stabilit și de prevederile H. de G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată.
Contractul C. de M. U. la N. de R. Î. 2007 - 2008, înregistrat la M. cu nr. 596/(...), aplicabil și în anul 2009 stipulează la art. 29 faptul ca:
„Art. 29 (1) Dreptul la concediul de odihnă este garantat de lege. (...)
(2) Perioada de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare salariat se stabilește de către consiliul de administrație sau de către senatul universității împreună cu sindicatele reprezentative de la nivelul unităților/instituțiilor de învățământ prevăzute în anexa nr. 6, în funcție de interesul învățământului și al celui în cauză, până la data de 15 octombrie. (3) Cadrele didactice beneficiază de un concediu de odihnă de cel puțin
62 de zile lucrătoare, respectiv 78 de zile calendaristice.
(4) I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă. (...)";.
Pârâții au înțeles să ignore prevederile legale și contractuale enumerate anterior și au amânat în mod nejustificat plata indemnizației după momentul începerii efective a perioadei de concediu. Prin aceasta s-a produs o dublă lezare a exercitării dreptului la concediu; în primul rând membrii de sindicat nu au beneficiat de indemnizație în cuantum integral anterior începerii concediului de odihnă, iar în al doilea rând au fost nevoiți să revină din concediu la sediul unității, pentru a putea primi indemnizația corespunzătoare.
La momentul la care această indemnizație ar fi trebuit calculată în mod corect, respectiv cu 10 zile înaintea plecării în concediu, sau cel puțin cu 5 zile potrivit actelor normative în vigoare, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind „. la nivelul lunii decembrie 2009.
Chiar dacă plățile au fost întârziate de lipsa de fonduri, statele de plată trebuiau întocmite cu respectarea termenului legal, în consecință nu exista posibilitatea legală de a invoca dispozițiile L. nr. 1., înainte de apariția ei în M. O.
Art. 1 din L. nr. 1. dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a G. nr. 1..
Or aceste două acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizațiile de concediu de odihnă sau la cuantumul acestora. În acest sens art. 48 alin. 2 din L. nr. 330/2009 stabilește expres că „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";.
Sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de „. îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv „. interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică"; (cauza Buchen contra Cehiei). Întrucât dreptul la această indemnizație al salariaților constituie un „drept de proprietate"; în sensul C.i și a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acesteia echivalează cu o expropriere.
A fost încălcată și „speranța legitimă"; întrucât dreptul la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile, devine iluzoriu.
Pârâții intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare pentru a-și susține poziția procesuală în cauză.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 20 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că:
„ație de concediu într-un cuantum nediminuat. este obligatorie pentru instanțele de judecată.
|Potrivit art. 3307 alin. 4 din C. de procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată. În acest sens, a fost examinat cadrul legislativ care reglementează concediul de odihnă al personalului didactic din învățământ, precum și jurisprudența CEDO cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., concluzionându- se că : "....prin măsurile dispuse prin art. 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin C. (cum sunt nediscriminarea sau preeminența dreptului). În cauza de față, în raport cu modul de constituire a indemnizației de concediu, nu se poate aprecia că reclamanții dețineau un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. europeană a drepturilor omului, cu privire la o indemnizație de concediu într-un cuantum nediminuat. Cum instanța a fost învestită cu o cerere al cărei obiect privește diminuarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009- 2010 în raport de prevederile L. nr. 1. și având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța supremă acestei probleme de drept, Curtea de A. apreciază că în mod corect a tranșat T. cauza dedusă judecății, astfel că, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul/a S. M. G. împotriva sentinței civile nr. 358 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S. D. I.-R. M. cu opinie separată în sensul admiterii recursului GREFIER G. C. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...). Jud.fond.C.G. F. Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Consider că recursul declarat de U. J. A S. L. DIN Î. B., pentru reclamanta S. M. G. este fondat, întrucât în mod greșit prima instanță a aplicat în cauză dispozițiile L. nr.1., având în vedere atât modul de calcul al indemnizației de concediu cuvenite acesteia pentru anul școlar 2009-2010, cât și data la care acest drept trebuia plătit, conform dispozițiilor legale și convenționale aplicabile. Astfel, conform art.103 din L. nr.128/1997, dreptul la concediul anual de odihnă cu plată, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, la care este îndreptățit personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari , prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari. t că "Recursurile în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată, art. 10 3 lit. a) din L. nr. 1 28/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la cuantumul indemnizației de concediu aferent anului școlar 2009-2010, cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat."; Conform pct.1 din decizie, denumit ". de drept care a generat practica neunitară";,s-a reținut că "Recursurile în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată, art. 10 3 lit. a) din L. nr. 1 28/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la cuantumul indemnizației de concediu aferent anului școlar 2009-2010, cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat."; Atât din dispozitivul acestei decizii, cât și din obiectul sesizării pentru pronunțarea asupra acestui recurs în interesul legii, se reține că Î nalta Curte de Casație și Justiție nu a fost se sizată și cu interpet area și aplicarea Ordinului nr.3251 din 12 februarie 1998 al M. E. N.e pentru aprobarea concediului de odihnă al personalului didactic, care a fost apreciat însă, prin considerentele deciziei, ca fiind tocmai legea specială care derogă de la dispozițiile art.145 alin.2 din C. muncii. Analizând și punctul 3 al deciziei, ce privește "Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești";, se reține că, printre hotărârile judecătorești anexate cererii de pronunțare a unui recurs în interesul legii, se regăsesc, la punctul 3.1. decizii ale unor instanțe judecată care au aplicat aproape toate dispozițiile legale și convenționale posibile, fără a stabili însă care dintre toate acestea erau în vigoare la data la care reclamantului i se cuveneaindemnizația de concediu de odihnă, care constituie lege specială și care lege generală, iar la punctul 3.2. decizii ale unor instanțe care nu au reținut nici o dispoziție legală aplicabilă concediilor de odihnă ale cadrelor didactice, ci doar prevederile L. nr.1.. Anterior pronunțării acestei decizii, Curtea de A. C., prin decizii irevocabile, care nu au ajuns însă a fi examinate în cadrul acestui recurs în interesul legii, a reț inut o problemă de drept ce nu a fost analizată , astfel cum rezultă din examenul soluțiilor avute în vedere, de către instanțele ce au pronunțat deciziile menționate la punctele 3.1 și 3.2 și, prin urmare, nici de către Î nalta Curte de Casație și Justiție. Această problemă de drept o constituie faptul că art.145 alin.2din C. muncii, constituia, chiar începând cu data adoptă rii acestuia, în anul 2003, nu num ai dispoziție generală , ci chiar singu ra dispoziție în vigoare privind cu antumul și data pl ății indemnizației de concediu de odihnă. În acest sens, potrivit art.298 alin.2 din C. muncii (L. nr.53/2003), prevederile L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor au fost abrogate, fiind abrogate și alte dispoziții contrare codului. Art. 3 din L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor prevedea că, pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație care nu poate fi mai mica decît salariul de baza, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luateîmpreună. Conform art. 7 din aceeași lege, regulile privind durata concediului de odihna, inclusiv a concediului de odihna suplimentar, cuantumul indemnizației cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea și amânarea concediului de odihna, precum și compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin hotărâre a G., pentru salariații din administrația publica, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare. În temeiul disp.art.7 din L. nr.6/1992 a fost adoptată H .G. nr.2. privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care, la art.7 alin.1, a prevăzut că, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei lunicalendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna și laalin.2, că media zilnică a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu. Se reține astfel că și H.G. nr.2., adoptată în baza și în executarea unei legi abrogate (conform art.31 din Decretul Consiului de S. nr.16 din 3 februarie 1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica legislativă privind pr egătirea și sistemati zarea proiectelor de acte normative ), nu mai poate fi considerată ca fiind în prezent aplicabilă. În temeiul art. 17 din H. G. nr. 2., republicată, cu modificările ulterioare, modul de efectuare a concedi ului de odihnă cuve nit personalului didactic se stabilea de M. Î. M. E. N.e a adoptat astfel Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998pentru aprobarea conced iulu i de od ih n ă al person alulu i d id ac tic, emis,conform preambului actului, în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997, aart.8 din L. nr.6/1992 ș i a ar t.17 d in H .G. nr.2., c are, la art.21, cuprindea reglementări ce privesc stabilirea indemnizației d e concediu de odihnă, identice în conținut cu cele p rev de art.7 alin.1 din H.G. nr.2., d ar c are nu pu te au "supr av iețu i"; ac telor nor mative în te me iu l c ăror a au f ost adop tate, respec tiv L. nr.6/1992 ș i, imp l ic it, a H.G. nr.2., ab rog ate pr in no ul Cod al muncii. Identitatea de conținut a acestor prevederi legale ce priveau stabilirea cuantumului indemnizației de concediu atât în cazul personalului didactic, cât și în cazul tuturor bugetarilor, denotă că niciodată cadrele didactice nu au avut prevederi speciale, derogatorii de la normele generale privind stabilirea acestei indemnizații. De altfel, art.145 alin.2 din C. muncii în forma în vigoare din 2003 și până la modificarea acestuia prin O. nr.65/2005, cuprindea aceleași prevederi, aplicabile pentru toți salariații, respectiv: " I. de concediu de odihna reprezintă media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu."; De asemenea, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, nr.2001/2005, având ca parte semnatară și pe Ministerul Educației și Cercetării, prevedea, la art.59 alin.1, aceleași dispoziții cuprinse în art.145 din C. muncii în vigoare până în anul 2005, respectiv că:"; Pe durata concediului de odihnă salariați i vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul zilelor de concediu, iar la alin.4 că indemnizația se plătește înainte de plecarea în concediu. Prin urmare, pân ă în anul 2005, stabilirea indemnizației de concediu de odihnă pe baza media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu, nu era o prevedere spe cială aplicabilă doar personalului bugetar, sau personalului didactic, ci tuturor salariaților acestei țări, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, chiar dacă era inclusă, de fapt p reluată, din cadr ul normativ gener al, și în acte normative speciale. Acesta este și motivul pentru care acest aspect, al stabilirii indemnizației de concediu de odihnă a personalului din sectorul public nu a ridicat probleme deosebite până în anul 2005 întrucât, până la data intrării în vigoare a O. nr.65/2005, prevederile noului Cod al muncii în acest sens erau identice cu cele prevăzute în H.G. nr.2., deși temeiul calculăriiacesteia, începând cu anul 2003, trebuia să fie L. nr.53/2003 și nu o hotărâre de guvern ale cărei prevederi în acest sens erau abrogate. În anul 2005, prin O. nr.65/2005, legiuitorul a considerat ca fiind neces ar ă modificarea C. munc ii ș i î n pr iv inț a modulu i de stab il ire a inde mn iz aț ie i de co nced iu de od ihn ă, mo tiv at de :";necesit atea îndeplinirii angajamentelor asumate de R. în cadrul negocierilor privind Capitolul 13 " Ocupare și p olitici sociale" , de armonizare a legislației naționale cu acquis-ul com unitar";, ca o ". cuprinsă în Progr amul legislativ prioritar pentru integrarea în U. E.";. Potrivit disp.art.145 alin.2 din C. muncii, astfel cum a fost modificat prin O. nr.65/2005, deci a dispozițiilor în vigoare privind calculul indemnizației de concediu de odihnă, aceasta re prezintă media zilnică a drept urilor salariale cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 lunianterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu zilele de concediu. Chiar dacă s -ar ap recia că dispozițiile H.G. nr.2. privind stabilirea indemnizației de c oncediu de odihnă , ar fi supraviețui t abrogării L. nr.6/1992, în organizarea și aplicarea căreia a fost adoptată, dispozițiile sale preluate din cadrul normativ general de la data intrării sale în vigoare și până la adoptarea O. nr.65/2005, trebuiau considerate ca fiind implicit abrogate în anul 2 005, dată de la ca re sunt contrare ca drului normativ general stabilit de C. muncii. În expunerea de motive a O. nr.65/2005 s-a susț inu t c ă „P reveder ile propuner ii leg isl ativ e pr iv ind C. munc ii sun t în concord an ț ă cu leg isl aț ia co mun itar ă în do men iu";. De asemenea, în expunerea de motive a G. R. pentru adoptarea L.nr.371/2005, de aprobare a O. nr.65/2005, s-a ar ătat c ă: „ În R apo ar tele de ț ar ă al U. E. pentru an ii 2003 ș i 2004 s -a prec iz at c ă ac tu alul Cod al mun c ii nu pre ia preveder ile d irec tivelor în mater ie ale U. E. ș i, mai ales, nu ur me az ă suf ic ien t de cl ar pr ac tic ile d in ț ăr ile me mb re ale U. E.";. „În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate și ca urmare a negocierii cu partenerii sociali";, s -a s tab il it c ă es te neces ar ă, pr in tre al tele, ș i mod if ic are a prev eder ilor pr iv ind „St abilirea și plata concediilor de odihnă";, menț ion ându -se c ă: „Int egrarea europea nă înseamnă reglementări europene. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește relațiile de muncă";. Ar f i de al tf el cu to tul anor mal ș i des igu r, con tr ar in tenț ie i le g iu itorulu i, ce a considerat în anul 2005 c a f iind n eces ar ă mod if ic are a C. munc ii ș i în pr iv inț a modulu i d e s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conce d iu de od ihn ă, cons ider ată c a o re gle men tare europe an ă, c a în r apor tur il e de munc ă al e personalului din sectorul public, respectiv ale personalului didac tic, s ă se apl ice o ho tăr âre de guvern d in anul 199 2, e mis ă în te me iul une i leg i abrog ate înc ă d in anul 2003 de c ătre C. munc ii, c are a prev ăzu t pr in d ispoz iț iile s ale mo dul de c alcul al ac es te i inde mn iz aț ii. De altfel, potrivit art.63 din L. nr.2.: " Pentru instituirea unei normederogatorii se va folosi formula "prin derogare de la…";, urmată de menționarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.";, astfel încât o regle men tare spe c ial ă, derog ator ie, în acee aș i mater ie, ar trebu i prev ăzu tă pr in tru -un act normativ cel puț in de acel aș i n ivel c u regle men tare a gener al ă în mater ie. Conform art.16 alin .1 și 2 din L. nr.2., în procesul de reglementare este interzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentarea materiei în reglementări unice, iar conform art.17 din același act normati v, în vederea asanării legislației active,în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspect de contradictorialitate cu reglementarea preconizată. Pentru motivele enumerate anterior, consider că, prin dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2 . privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, în prezent aproape în totalitate abrogată prin L. cadru nr.330/2009, nu se puteau repune în vigoare dispozițiile abrogate ale H.G. nr.2.. De altfel, întrucât dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 constituie de fapt doar norme de trimitere, potrivit disp.art.50 alin.4 din legea nr.2. privind normele de t ehnică legislativă, în situația modificării, completării și abrogării dispoziției la care s -a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abr ogare trebuia avută în vedere situația j uridică a normei de trimitere. Mai mult, nicio re glementare ulterioară modificării C. muncii O. nr.65/2005, de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază , nu a prevăzut, cu respectarea dispoziilor art.63 din L. nr.2. că, prin derogare de la dispozițiile C. mun cii, astfel cum a fo s t modificat și com pletet în 2005, pentru întregul personal din sectorul public, sau pentru personalul din învățământ, indemnizația de concediu de odihnă se calculează diferit, respectiv potrivit cadrului general în care aceasta se calcula anterior pentru toți salariații, indiferent de sectorul în care aceștia prestează activitatea. De asemenea, potrivit art.67 din L. nr.2.: "În cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite. În cadrul atribuțiilor sale C. Legislativ are obligația să identifice toate a dispozițiile legale care au sufeit evenimente legislative implicite și să propună P.ui și, respective, G. măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora. Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completete sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."; În speță însă, astfel cum am argumentat anterior, consider că dispozițiile privitoare la calculul indem nizației pentru concediu de odihnă cuvenite personalului bugetar cuprinse în H.G. nr.2. au fost abrogate implicit, întrucât acestea nu constituiau prevederi speciale, ci preluau doar dispozițiile generale aplicabile tuturor salariaților acestei țări, prevederi care însă începand cu anul 2005 au fos t modificate prin C. muncii. Mai mult, conform art.95 alin.1 din L. nr.128/1997, care la dataadoptării L. nr.1. era în vigoare, nefiind abrogat sau modificat prin L. nr.330/2009, " P. did ac tic de l a to ate n iv elur ile înv ăț ămân tul u i are drep tur i ș i obl ig aț i i care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din carta universitară, precu m ș i d in preveder ile co n tr ac tulu i colec tiv de mu nc ă."; Potrivit art.22 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv demuncă, în vigoare la data la care reclamanților trebuia să li se plătească indemnizația de concediu, la negocierea și încheierea contractelorcolective de muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentatedupă cum urmează:a) de către conducătorul instituției bugetare sau de către locțiitorulde drept al acestuia;b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de către reprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20. Art.59 alin.1 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007- 2010 prevede că, p e durata conc ediul ui de odihnă, salar iații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcție de conduc ere, luate împreu nă, corespunzător numărului de zile de concediu. Astfel, după modificarea art.145 alin.2 din C. muncii prin O. nr.65/2005, în concordanță cu art.238 din C. muncii, ce prevede că la încheierea contrac tului colectiv de muncă prevederile legale privind drepturile salariațil or au caracter mini mal , Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, avându-l ca parte semnatar ă, din partea instituțiilor bugetare și pe M. E. și C. , a modificat prevederile contractului colec tiv de munc ă l a n ivel n aț ion al an ter ior în cee a ce pr iveș te cu an tu mul inde mn iz aț ie i de od ihn ă cuven ite, apl ic ându -se, conform art.3 alin.1 lit.a)din contract, pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară,
Mai mult, potrivit art.1 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2. „. contractante, reprezentate
conform anexei nr.7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egaleîn negocierea C. colectiv de muncă unic la nivel național și se obligă să
respecte în totalitate prevederile acestuia.";
Conform anexei nr.7 la acest contract, din componența co misiei de
negociere a acestui contract a făc ut parte și Ministerul Educației și
Cercetării.
Av ând în vedere f aptul c ă M. E. și C. a purtat negocieri în vedereaîncheierii acestui contract, l-a semnat și s -a obligat să respecte în
totalitate preveder ile acestuia, acest contract fiind leg ea părților , se
reține că, de l a d ata înreg is tr ăr ii aces tu ia l a M. M., S. S. ș i F ., respec tiv de l a
d ata de (...), de c ân d aces t con tr ac t col ec tiv de munc ă ș i -a produs efectele,
mo dul de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă a person alulu i didactic a fost stab il it pr in preveder il e con tr ac tu ale conv en ite de c ătre partenerii sociali, care au considerat ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în ace as tă pr iv inț ă, ar t.145 al in.2 d in C. munc ii , modificat prin O. nr.65/2005.
Nu s-ar putea reține în acest sens că M. E. și C. ar fi negociat,
semnat și și -ar fi asumat răspunderea să respecte prevederi aplicabile în
instituțiile subordonate, ce contravin unui ordin emis d e către același
minister sau altor dispoziții legale în vigoare.
De asemenea, Contractul C. de M. la N. de R. de Î., deș i nu cupr inde
în mod expres mod ul de c alcul al inde mn iz aț ie i de conced iu, s tab ileș te la art.6 alin.1, că dre pturile salariaților prevăzute în acest contract nu
pot să reprezint e cauza reduceri i altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și contractul colectiv
de muncă la nivel național.
De fapt, în vara anului 2010, cand s-a pus problema ex ecutării și
aplicării dispozițiilor L. nr.1. privind cu an tu mul ind e mn iz aț iilor de
conced iu de od ihn ă cuve n ite person alu lu i d id ac tic d in înv ăț ămân t, orice
autoritate publică, respectiv angajator, avea în vedere un cadru
legislativ și convențional general, reprezentat de C. muncii și
Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 și un cadru legislativ
și co nvențional special, care, în mod normal, trebuia să fie L.
nr.128/1997 privind statutul personalului didactic și L. cadru
nr.330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice, contractul colectiv de mun că la nivel de ra mură și cele la nivel de grupuri de unități.
În ceea ce privește această legislație specială, L. nr.128/1997,
lege specială care reglementează unitar drepturile personalului
didactic din învăț ământ, se reține că aceasta nu cu prindea nicio prevedere cu privire la calculul indemnizației de concediu de odihnă
cuvenit acestei categorii de personal, făcând trimitere la legislația
muncii în vigoare și la prevederile contractelor colective de muncă.
Pe de altă parte, L. nr.330/2009, care și -a propus stabilirea unuisistem unitar, bazat pe echitate și coerență, în ceea ce privește
salarizarea pentru personalul bugetar, conform art.1 și 3 lit.a) și d)
din lege, respectiv crearea de oportunități egale și remunerație egală
pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natur ă salarială ale
personalului din sectorul bugetar, nu cuprinde nicio mențiune cu
privire la stabilirea indemnizației de concediu de odihnă a acestei
categorii de perso nal, cu toate că și aceasta constitu ie propriu-zis tot
un drept de natură salarială.
Acesta este și motivul pentru care, deși M. E. și C. , a purtat negocieri în vederea încheierii C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-
2010, l-a semnat ș i s -a obligat să res pecte în totalitate prevederile C.
C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, acest contract fiind legea
părților, de la data înregistrării acestuia la M. M., S. S. și F., respectiv de la data de (...), stabilind prin art.59 alin.1, c ă, pe dur ata conced iulu i de
od ihn ă, s al ar iaț ii v or pr imi o ind e mn iz aț ie ce reprez in tă me d ia z iln ic ă a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul,
mu l tipl ic ată cu nu mărul de zile de conced iu, considerând ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în această privință, art.1 45 alin.2 din C.
muncii prin O. nr. 65/2005, M. E., C. , T. și S., prin S. său de S., a
considerat necesar să solicite "…punctul de vedere al M. F. P. în legăturăcu aplicarea prevederilor art.1 alin.1 din legea nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ceea ce privește cunatumul indemnizațiilor de concediu de care beneficiază personalul didactic…";, astfel cum rezultă din adresa nr.17489/(...) emisă de Ministerul
Finanțelor Publice-C. S. de S., depusă în dosare cu același obiect și cauză.
Ministerul Finanțelor Publice a răspuns acestei solicitări în sensul că:
"I. de care beneficiază personalul didactic la plecarea în concediu de odihnă este reglementată prin H. G. nr.2. privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific depsebit și din unitățile bugetare, republicată, precum și prin art.23 din OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr.
2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalulcontractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Potrivit actelor normative amintite personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, la o indemnizație de concediu calculată în raport de numărul de zile de concediu de odihnă înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporurile de care beneficiază, potrivit legii și după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
……………
Drept urmare, în opinia noastră, pentru concediile de odihnă effectuate după intrarea în vigoare a legii nr.1., cuantumul indemnizației de concediu determinat potrivit cadrului general aplicabil se reduce cu 25% și se aplică în mod nediscriminatoriu, întregului personal din instituțiile și autoritățile publice indiferent de modul de finanțare.";
Prin urmare, deș i, conf or m ar t.16 d in L. nr.2., leg iu itorul a ur măr it concentrarea materiei drepturilor cuvenite personalului din sectorul bugetar în
c adrul une i regle me n tăr i un ice, respec tiv L. nr.330/2009, to tu ș i, în anul 2010,
au tor ităț ile publ ice p use în s itu aț ia de a execu ta leg ile, cons ider ă neces ar a f i
apl ic ate în con tinu ar e regle men tăr i d in ac ee aș i mater ie d isper s ate în leg isl aț i a
cons ider ată în v igo ar e, respec tiv a H. G. nr.2. și a O. nr.10/2008 , ordon anț ă
c are pr ive a, as tf el cum rezul tă d in titul atur a ș i conț inu tul s ău to t s al ar iz are a
person alulu i buge tar , abrog ată expres apro ape în to tal itate de preveder ile L. nr.330/2009, cu excepț ia a tre i ar ticole.
L ipseș te în to tal itate poz iț ia au tor ităț ilor cu atr ibuț ii în do men iu în cee a
ce pr iveș te apl ic ab il itate a d ispoz iț iilor C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-
2010 ș i a con tr ac telo r colec tive de munc ă înche iate l a n ivel in ferior, în ceea ce
pr iveș te de ter min are a inde mn iz aț ie i de c onced iu de od ihn ă c e trebu ia pl ătită
c adrelor d id ac tice ș i a d ate i l a c are ace as ta er a sc aden tă.
După cum s-a reținut de către Curtea E. a D. O., în cauza Pădurarucontra R., cu privire la claritatea dreptului, "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea fie ea legislativă, administrativă sau provenind dinpracticile aplicate de autorități este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";
Astfel cum s-a probat în cauză, cu adeverința nr.28/(...) depusă la
dosar, cele 62 de zile de concediu de odihnă, exclusiv duminicile și
sărbătorile legale, respectiv 78 de zile calendaristice de concediu de odihnă, la care era îndreptățită reclamanta pentru anul școlar 2009-2010, au fost efectuate, începând cu data de (...), în lunile iulie și august, iar
indemnizația de concediu de odihnă, aferentă muncii deja prestate în
acel an școlar, trebuia plătită anterior acestei datei intrării în concediul
de odihnă, potrivit următoarelor reglementări legale și prevederi
convenționale:
Conform art.145 alin.3 din C. muncii, indemnizația de concediu deodihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Potrivit art.59 alin.4 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii
2007-2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu.
Art. 29 alin.4 din Contractul C. de M. la N. de R. de Î. prevede căindemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 10 zile înainte
de plecarea în concediu de odihnă.
Î n consecință, Curtea reține că L. nr.1., intrată în vigoare abia la
data de (...), după ce personalul didactic prestase integral munca pe anul
școlar 2009/2010 și începuse efectuarea concediului de odihnă, nu putea
retroactiva ș i afecta, prin diminuare, cuantumul indemnizației de
concediu de
odihnă la care era îndreptățită reclamanta pentru aces t an școlar, ce
trebuia stabilit conform considerentelor ex puse anterior și plătit
anticipat plecării în concediu, aceste dispoziții nef iind incidente decât
cererilor de conc ediu formulate de personalul didac tic și didactic
aux iliar din învățământul preuniversitar de stat, după intrarea în
vigoare a L. nr. 1.,
Din moment ce toate aceste acte normative sau convenționale, dar cu
putere de lege, stabilesc că indemnizația de concediu se plătește întotdeauna
înainte de plecarea efectivă în concediu, ca o măsură de protecție socială a
salariatului, chiar și în ipoteza în care in demnizația de co ncediu s-ar fi plătit
salariatei în fapt, la o dată u lterioară, culpa angajatorului în acest sens,
pentru nerespectarea drepturilor angajatului, nu poate să agraveze și mai
mult situația creată aceste ia, contribuind la diminuarea indemnizației
cuvenite prin aplicarea unei legi intrate în vigoare ulterior datei la care
aceste drepturi bănești erau datorate/scadente.
Prin urmare, consider că acțiune a reclamantei privind obligarea
unității școlare pârâte la plata diferenței de indemnizație i de concediu de
odihnă pentru anul școlar 2009/2010 este fondată.
Apreciez ca fiind f ondat și capătul de cer ere formulat de către reclamant privind obligarea C.UI LOC AL B. și P. Ui M. B., la asigurarea
finanțării pentru plata acestor diferențe de indemnizație .
Astfel, obligația de a plăti salariul și, implicit, indemnizația de concediu de odihnă, revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Având în vedere aceste dispoziții legale, consider că intimaților-pârâți:
C. LOCAL B. și P. M. B., le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor contractuale negociate și semnate de către M. E. și Î.
Pentru toate aceste motive, apreciez că se impunea admiterea recursului formulat în cauză de către U. J. A S. L. DIN Î. B.-N. pentru reclamanta S. M. G., modificarea în tot a sentinței primei instanțe și admiterea în totalitate a acțiunii formulate de către reclamantă.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.:C.M..
| ← Decizia nr. 1/2203, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4891/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
