Decizia nr. 4626/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4626/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții S. R. 2 D., G. D. A., I. M., L. F., M. M. D., N. F. S., R. G. F., R. I. și de către pârâtul C. CFR SA B. - S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 1003 din 15 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați M. M., B. S. și pe pârâta intimată C. N. DE CĂI F. SA B., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent S. R. 2 D. întâmpinare la recursul pârâtului, prin care solicită respingerea recursului.
De asemenea, se constată că la data de 5 noiembrie 2012, pârâtul recurent, prin serviciul de registratură al instanței, a depus la dosar întâmpinare la recursul reclamanților, prin care solicită respingerea acestuia.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a S. R. C. D. pentru reclamanții M. M. și B. S.
A fost anulată acțiunea formulată de S. R. C. D. pentru reclamanții M. M. și
B. S.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții R. G. F., G. D. A., L.
F., M. M. D. Și N. F. S., prin S. R. D. împotriva pârâtelor C. N. de Căi F. SA B. și S. C. R. de E., Î. și R. CF C. și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților R. G. F., G. D. A., L. F., M. M. D. și N. F. S. salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de I. M. și R. I. în contradictoriul cu pârâtele C. N. de Căi F. SA B. și S. C. R. de E., Î. și R. CF C., șiîn consecință au fost obligă pârâtele să plătească reclamanților I. M. și R. I. salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009 (proporțional cu perioada efectiv lucrată în anul 2009), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective;
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 3 din L. nr. 62/2011 persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultori încadrați în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie sau să adere la un sindicat. Iar potrivit art. 28 din același act normativ, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutul funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea acestor atribuții, ele au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza împuternicirii scrise din partea acestora.
Din coroborarea dispozițiilor legale citate mai sus se poate reține că S. R. CT D. avea dreptul să formuleze acțiunea doar pentru membrii de sindicat, care au semnat o împuternicire scrisă. Tabelul nominal de la fila 9 în dosarul inițial a fost semnat de toți reclamanții, însă din verificarea carnetelor de muncă depuse în copie la dosar, tribunalul a observat că reclamanții I. M., R. I., M. M. și B. S. erau deja pensionați la momentul formulării acțiunii (21 decembrie 2011), astfel încât nu aveau calitatea de persoană încadrată în muncă și pe cale de consecință nu puteau fi membrii în S. R. CT D.. Reclamanții I. M., R. I., prezenți în ședință publică în data de (...) au arătat că își însușesc acțiunea formulată în numele lor.
În ceea ce îi privește pe reclamanții M. M. și B. S., deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței de judecată, nici nu au transmis vreun înscris din care să rezulte că își însușesc acțiunea, care face obiectul prezentului dosar, astfel încât se impune admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a S. R. CT D. și pe cale de consecință se va dispune anularea acțiunii formulate de acest sindicat pentru M. M. și B. S.
Analizând actele și lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța a reținuturmătoarele:
Potrivit art. 32 din C.C.M. 2005-2006, prelungit cu 8 acte adiționale: „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv". Această prevedere se regăsește și în art. 32 din CCM 2009-2010 și CCM 2010-2011.
Potrivit art. 236 alin. 4 C.muncii în forma în vigoare pentru perioada în discuție, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din L. nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din L. nr. 130/1996 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturila un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În anexa VI la C. I. de M. sunt prevăzute criteriile care condiționează acordarea salariul suplimentar.
Eexcluderea de la beneficiul salariului suplimentar este prevăzută în situații expres și limitativ indicate în anexa VI. Pârâtele nu au dovedit că în anii
2008 și 2009 vreunul dintre reclamanți ar fi fost sancționat disciplinar. Față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, instanța constată că reclamanții R. G. F., G. D. A., L. F., M. M. D. și N. F. S. sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaște dreptul pentru perioada în care a fost angajat al pârâtei și anume: pentru anii 2008, 2009.
În ceea ce îi privește pe reclamanții I. M., R. I., aceștia sunt îndreptățiți la acest salariu suplimentar doar raportat la perioada efectiv lucrată, având în vedere că ei s-au pensionat în cursul anului 2009.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta S. R. 2 D. și pârâta
C. N. DE CĂI F. SA B. - S. C..R. CF C..
Prin recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. SA B. - S. C..R. CF C., s-a solicitat modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii prin care se solicita plata, pentru anii 2008 și 2009, și respectiv parțial pentru anul 2009, a cate unui salariu suplimentar, actualizat cu rata inflației la data plății.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin acordarea salariului suplimentar s-ar fi depășit fondul de salarii prevăzut în Bugetul de venituri și cheltuieli al C. CFR SA. R.ele de cale ferata nu pot acorda ajutoare materiale din propria inițiativa, întrucât nu au resurse financiare, acestea fiind stabilite prin H. de G.
Arată ca, prin OUG nr. 7. privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobata cu modificări prin L. nr. 5., cu completările ulterioare, s-au stabilit masuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de angajați.
Învederează instanței ca C. CFR SA a fost și este agent economic monitorizat în sensul prevederilor art.1 din OUG nr. 7. fiind companie naționala la care statul este acționar majoritar.
Prin H.G. nr. 142/2005 și H.G. 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publica centrala. Plafoanele trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectiva de personal reprezintă limite minime.
De asemenea, reiterează instanței de recurs și următoarele:
Obligația contractuala asumata de angajator nu mai este susceptibila de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executata, o fac radical diferita de cea asumata de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite.
Obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamanți apare ca o obligație imposibil de executat.
Pe aceste aspecte invocă teoria impreviziunii, apreciind ca aceasta este incidenta în prezenta cauza, având în vedere împrejurarea ca obligația contractuală asumata de angajator nu mai este susceptibilă de executare.întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite. Angajatorul este practic în imposibilitate fortuita de executare a obligațiilor de natura celor pretinse de către reclamant.
Circumstanțele economice din ultimii patru ani ne creează un dezechilibru de asemenea gravitate încât o situează într-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara.
Face precizarea ca fondul de salarii a companiei este limitat și din aceasta cauza este în imposibilitatea de a acorda pentru anii 2008 și 2009 salariu suplimentar salariaților acesteia.
Prin recursul declarat de S. R. C.T 2 D. din cadrul Sucursalei R.e CFR C., s-asolicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și pentru B. S., I. M. și R. I..
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond analizând cererea privind acordarea unor drepturi salariale, a admis cererea de acordare a salariului suplimentar 2008-2009, pentru 7 dintre persoanele reprezentate de recurent, pentru 2 persoane fiind respinsă acțiunea, având în vedere mențiunile din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei.
Menționează că înscrierile din carnetele de munca nu sunt conforme cu realitatea.
Excepția lipsei calității de reprezentant al sindicatului pentru B. S., ridicata din oficiu de către instanța de fond este greșita, deoarece este încă salariat și membrul de sindicat.
La ora actuala B. S. este încă salariat al paratelor și are locul de munca la
Secția CT2 D. D. SCB N., sens în care atașează în copie ultimul act aditional ((...)) prin care face dovada ca este încă salariat al paratelor în funcția de E. SCB II.
Pentru I. M. și R. I. datele înscrise în carnetele de munca ca încetare a raporturilor de munca cu paratele nu sunt corecte.
Aceste date sunt datele la care dosarele au fost trimise la casa de pensii în vederea înscrierii la pensie.
Datele la care s-au încetat raporturile de munca sunt total diferite de cele înscrise în carnetele de munca.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține următoarele:
În privința criticilor aduse de recurenta pârâtă pe fondul cauzei, Curtea reține că art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Astfel, cum corect a reținut și prima instanță, prin C. C. de muncă la nivel de unitate pe anii 2005- 2006, prelungit prin acte adiționale, s-a prevăzut la articolul 32 că: „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din C.muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform alin. 2 „neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii alcontractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din L. nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanții reprezentați de sindicat în litigiul pendinte, sunt îndreptățiți la plata drepturilor speciale prevăzute de art. 32 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind angajați a respectivei unități.
În ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la lipsa fondurilor și la faptul că sumele pretinse nu au fost prevăzute în bugetul aprobat, întrucât trebuie să se încadreze în anumite constrângeri bugetare, nu poate justifica apărarea acesteia și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect prin clauzele contractuale.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În ceea ce privește recursul declarat de S., Curtea constată că acesta este fondat în parte, referitor la reclamantul B. S.
Astfel cum s-a arătat de prima instanță, reclamantul B. S., conform tabelului nominal depus la dosarul de fond, a împuternicit S. R. C. D. să-i reprezinte interesele și să promoveze acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, instanța admițând excepția lipsei calității de reprezentant pentru acesta motivat de faptul că, potrivit mențiunilor din carentul de muncă, era pensionat la momentul formulării acțiunii.
Curtea constată că această statuare este eronată, în condițiile în care, potrivit Actului adițional la contractul individual de muncă încheiat la data de (...), depus în dosarul de recurs, B. S. are și în prezent calitatea de salariat al pârâtei.
Este adevărat că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, B. S. a solicitat la data de (...) înscrierea la pensie, însă prin D. nr. 6748/(...), cererea sa privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă de C. J. de P. B.- N.
Prin urmare, raporturile de muncă ale acestui reclamant au continuat după înregistrarea cererii privind deschiderea drepturilor de pensie, cerere care de altfel a fost respinsă motivat de faptul că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale de pensionare, astfel că se impune a fi respinsă excepția lipsei calității de reprezentant al S. în numele acestui reclamant, cu consecința admiterii acțiunii.
În ceea ce-i privește pe reclamanții I. M. și R. I., aceștia au solicitat, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, înscrierea la pensie la data de (...) și, respectiv, (...) iar instanța a acordat pentru acești reclamanți drepturile aferente anului 2009, proporțional cu perioada lucrată, astfel că la executarea hotărârii se va avea în vedere data efectivă a încetării raporturilor de muncă ale acestora. În condițiile în care pentru cei doi reclamanți nu s-a probat care este data la care au încetat efectiv raporturile de muncă, în privința acestora nu există nicio justificare pentru modificarea soluției instanței de fond.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 c.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul declarat de S. cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de S. R. 2 D. din cadrul SUCU.LEI R.E CFR C. împotriva Sentinței civile nr. 1. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția lipsei calității de reprezentant pentru reclamantul B. S.
Admite acțiunea formulată de S. R. 2 D. în numele reclamantului B. S. în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE CĂI F. SA B. și S. C. R. DE E., Î. ȘI R. CF C.
și, în consecință:
Obligă pârâtele să plătească reclamantului B. S. salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE CĂI F. SA B. - S. C..R. CF C., împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: B. I. S.
| ← Decizia nr. 2944/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1324/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
