Decizia nr. 4627/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4627/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1293 din 29 iunie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată SC T. SA B., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. B.-N., reclamanta S. „. SA B. a chemat în judecată pe pârâtul S. Ș. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 5.405,52 lei reprezentând contravaloarea pagubei pricinuite de acesta reclamantei la data de 23 martie
2009, prin avarierea autobuzului cu numărul de înmatriculare (...).
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul reclamantei pe postul de șofer, până la data de (...) și a condus autobuzul (...), pe care l-a avariat, situație adusă la cunoștința societății la data de 23 martie 2009.
S-a mai arătat de către reclamantă că, contravaloarea reparațiilor a fost stabilită la suma de 5.405,52 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că acțiunea a fost promovată după împlinirea termenului de trei ani în care acțiunea putea fi promovată, termen care s-a împlinit la data de 23 martie 2009, în timp ce acțiunea a fost depusă la data de
26 martie 2012.
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii patrimonial a fostului angajat, întrucât autobuzul a fost condus și de către administratorul societății și acesta l-a avariat, nefiind făcută dovada că pârâtul este cel care a avariat autobuzul.
Prin sentința civilă nr. 1293/F/(...), pronunțata de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr.(...), s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul S. Ș., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. „. SA B.împotriva pârâtului S. Ș. și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.405,52 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
T. a reținut că excepția prescripției dreptul la acțiune nu este întemeiată, întrucât paguba și persoana care se face vinovată de producerea acesteia a fost cunoscută la data de (...), potrivit procesului-verbal, aflat în copie la fila nr.5 dosar de fond, din care reiese că autobuzul încredințat spre conducere pârâtului, care avea calitatea de șofer al reclamantei, prezenta anumite avarii respectiv: capotă motor înfundată, colț stânga înfundat, pavilion deasupra geamului înfundat, geam spate deplasat, pervazul interior spate înfundat, ușa laterală stânga motor deplasată, ornament stânga lateral deplasat, oglindă stânga față spartă, iar calculul c/v reparațiilor s-a făcut la data de 25 martie 20109, potrivit devizului de la fila 6, cuantumul ridicându-se la suma de 5.405,52 lei.
S-a mai reținut că este real că acțiunea a fost înregistrată la T. B.-N. doar la data de 26 martie 2012, dar aceasta a fost expediată prin poștă, data depunerii la oficiul poștal fiind 23 martie 2012 așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plic(fila nr.18) cât și din chitanța de plată a pentru expedierea scrisorii recomandate (fila nr.43 ) și din dovada de comunicare a scrisorii recomandate (fila nr.44), și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 104 C.pr.civ., s-a constatat că acțiunea a fost formulată în termen, cât timp plicul cu scrisoarea recomandată a fost predat oficiului poștal la data de 23 martie 2012, iar termenul s-a împlinit abia la sfârșitul acestei zile.
Pe fondul pretențiilor, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, pârâtul fiind salariatul reclamantei până la data de (...)(fila nr.30) pe postul de
șofer, calitate în care a condus autobuzul reclamantei cu numărul de înmatriculare (...). La data de (...), impiegatul din autogara societății a constatat că autobuzul a fost avariat și a sesizat conducerea societății în acest sens (file nr.31-32), iar la data de 23 martie 2009, s-a întocmit procesul-verbal de constare a pagubei, paguba fiind evaluată conform devizului de la fila nr. 6, la suma de 5.405,52 lei.
Deși pârâtul susține că nu din culpa sa a fost avariat autobuzul, tribunalul a reținut că acesta nu a probat acest lucru, nefiind depusă la dosar vreo dovadă care să înlăture răspunderea lui.
Prin urmare, tribunalul a constatat că pârâtul, în timpul executării contractului individual de muncă, în legătură cu munca lui, aceea de șofer, a produs un prejudiciu societății în cuantum de 5.405,52 lei, astfel încât sunt întrunite cerințele prevăzute de art.254 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale.
În consecință, acțiunea reclamantei a fost admisă și, în temeiul art.274
C.pr.civ., a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, nefiind probată efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Ș., considerând-o cafiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, consideră ca mod incorect aceasta a fost respinsă.
Se arată că, deși procesul-verbal este datat (...), acesta nu reprezintă nimic, întrucât nu este o dată certă.
În al doilea rând, se susține că avarierea autobuzului a avut loc cu mult înainte de acea dată, fiind produsă chiar de reprezentantul reclamantei.
Recurentul arată că acesta a recunoscut in fata instanței de fond ca și-a înregistrat paguba intr-un registru in luna februarie 2009. Acest aspect este întărit si de declarația din (...) a numitului L. C. (impiegatul de la autogara reclamantei in perioada respectiva), data in urma anchetei efectuata de însăși reclamanta SC T. SA B.
Ulterior, a întocmit si acel proces-verbal pe care recurentul nu l-a semnat si al cărui conținut nu și-l asumă.
În al treilea rând, se arată că excepția invocata se refera la momentul producerii prejudiciului.
În ceea ce privește fondul pretențiilor, se arată că reclamanta trebuia sa probeze cele reclamate, întrucât aceasta avea sarcina probei.
Recurentul arată că nu a avut posibilitatea de a-și formula probe în apărare, în condițiile în care s-a respins cererea de amânare formulata de către mandatara sa, care era pe deplin justificata.
Analizând recursul formulat de pârâtul S. Ș., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în mod eronat a fost admisă acțiunea reclamantei, deși în cauză nu erau întrunite condițiile răspunderii patrimoniale.
Astfel, cererile în vederea stabilirii răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator se soluționează, potrivit disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în vigoare la data la care termenul de prescripție a început să curgă, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Răspunderea patrimonială întemeiată pe disp.art.254 din Codul muncii republicat este o varietate a răspunderii civile contractuale cu particularități determinate de specificul raporturilor juridice de muncă, astfel încât, momentul nașterii dreptului angajatorului la acțiune pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a recurentului era cel prevăzut de disp.art.8 din Decretul nr.167/1958, respectiv data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
În speță, acest moment îl constituie data la care reprezentantul legal al angajatorului, cel care putea acționa în justiție recurentul-pârât pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a acestuia, a luat cunoștință despre producerea prejudiciului.
Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară în domeniu, este lipsit de relevanță în acest sens momentul când alte persoane ce au atribuții privind apărarea intereselor societății au aflat despre prejudiciul produs.
În practica judiciară s-a statuat în acest sens că trebuie să existe certitudinea că organul de conducere al societății a avut cunoștință efectiv despre paguba săvârșită și de cel care se face vinovat de producerea acesteia, pentru a-și asuma, în raport cu acest moment, actul decizional al acționării în judecată a salariaților ce ar fi produs un prejudiciu societății.
În speță, în mod corect prima instanță a constatat că dreptul la acțiune al angajatorului s-a născut la data de (...), data întocmirii procesului-verbal de constatare depus la fila nr.5 dosar de fond, astfel încât acțiunea a fost formulată de către intimată la data de (...), înlăuntrul termenului de prescripție prevăzut de lege..
Curtea constată însă că, pentru a acționa în justiție un salariat în condițiile disp.art.254 din Codul muncii republicat, angajatorul, prin reprezentantul săulegal, trebuie să aibă convingerea că sunt întrunite toate condițiile pentru a fi antrenată această răspundere, respectiv fapta ilicită săvârșită de către angajat, prejudiciul cauzat societății, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului fiind în aceste condiții prezumată.
În consecință, la momentul declanșării acțiunii judiciare, angajatorul trebuie să aibă date economice concrete din care să rezulte că prejudiciul, condiție esențială a răspunderii patrimoniale, este real, cert și determinat sau determinabil.
În cauză însă, angajatorul, căruia îi revine sarcina probei în cauză, conform disp.art.272 din Codul muncii republicat, nu a reușit să probeze existența unui prejudiciu cert, la data introducerii acțiunii, fiind depus la dosar doar un deviz de reparații emis de S. A. și un calcul de reparații întocmit de către societatea reclamantă pentru autobuzul (...), în care apare menționată suma totală de
5.405,52 lei, fără a fi depus un document legal de plată a acestei sume, care să probeze diminuarea reală a patrimoniului societății intimate.
În consecință, Curtea constată că, în lipsa unei condiții esențiale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariaților, respectiv cea a constatării unui prejudiciu real, cert și determinat sau determinabil, nu putea fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului-recurent, în temeiul disp.art.254 din Codul muncii republicat.
Pentru aceste motive, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul S. Ș. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. T. S. B.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul S. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1293 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. T. S. B., având ca obiect pretenții.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER
Red.C.M:;
Tehnored.: C.M./M.S.;
3 ex./(...);
Jud.fond: T. B.-N.: R.I.B.
| ← Decizia nr. 1910/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3920/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
