Decizia nr. 499/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 499/R/2012
Ședința februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 4653 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. - S. T., având ca obiect acțiune în constatare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 31 ianuarie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4653 din 19 sept.23011 pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului P. D. împotriva pârâtei S. N. de T. F. de M. „. M. SA";, S. T., privind acțiunea în constatare și obligație de a face.
P. a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în perioada (...)- (...); (...)-(...) reclamantul a fost angajat al pârâtei în funcția de mecanic mașini, utilaje vagoane, în perioada (...)-(...) a fost angajat al pârâtei în funcția de lăcătuș revizie vagoane, iar în perioada (...) - (...), în funcția de revizor tehnic vagoane.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...) acesta a lucrat în grupa a I-a de muncă în procent de 1. conform Ordinului nr.50/1990 anexa I pct.123, Ordinul
125/1990, anexa I pct.51 și 14, iar în perioada (...)-(...), acesta a lucrat în grupa a-I-a de muncă în procent de 1. conform Ordinului nr.50/1990, anexa I, pct.123, Ordinul nr.125/1990, anexa I pct.14, Ordinul 1638/1990.
În perioada (...)-(...), locul de muncă al reclamantului a fost încadrat în condiții deosebite, conform L. nr.19/2000, art.19 alin.(5) și H. nr.261/2001 art.4 și 8, alin.(1).
După cum se poate observa începând cu data de (...), data intrării în vigoare a L. nr.19/2000 locul de muncă al reclamantului nu a mai putut fi încadrat în condiții speciale deoarece nu îndeplinea, condițiile prevăzute la art.20 din L. nr.19/2000 și H.nr.1..
Mai mult, odată cu apariția L. nr.2. s-au stabilit fără echivoc locurile de muncă și categoriile de personal din cadrul C.F.R. M. care sunt încadrate în condiții speciale. Conform Anexei 1 pct.7 în condiții speciale a fost încadrată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Funcția de revizor tehnic vagoane nu se numără printre funcțiile expres prevăzute de textul legal ca fiind încadrate în condiții speciale.
Această nominalizare strictă a legii contrazice concluziile expertizei tehnice de specialitate conform cărora „reclamantul poate fi încadrat în condiții speciale de muncă conform L. nr.2., în raport cu activitatea desfășurată și în consecință expertiza nu poate fi luată în considerare de instanță.
Faptul că activitatea desfășurată de reclamant nu se încadra în condiții speciale de muncă este confirmat și de A. nr.55/B/(...) al Inspectoratului Teritorial de M. al județului C. conform căruia locul de muncă ocupat de reclamant a fost încadrat în „condiții deosebite în perioada 2004-2007. Începând cu anul 2007 A. de S. P., U. T. C. a ajuns la concluzia că nu mai sunt îndeplinite nici condițiile încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite.
Adeverința nr.2168/(...) eliberată de A. J. P. O. F. de M. S. referitoare la faptul că reclamantul ar fi realizat în perioada (...) - (...) un stagiu de cotizare în condiții speciale de un an și trei luni nu poate fi luată în considerare de instanță deoarece se face referire la art.20 alin.1 lit.a din L. nr.19/2000, respectiv la unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran ori reclamantul nu a prestat o astfel de muncă.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere instanța a reținut faptul că atât actuala legislație a pensiilor - L. 263/2020 - cât și legislația ulterioară datei de (...) prevede faptul că adeverințele care să ateste perioadele lucrate în grupe de muncă erau necesare doar dacă aceste perioade nu erau înscrise în carnetul de muncă.
În cazul reclamantului aceste perioade sunt evidențiate în carnetul de muncă, restul perioadelor neputând fi încadrate în grupe de muncă după cum reiese din motivele anterior expuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. D. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței cu admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe conform pct.11 din Ordinul nr.572/2006 și L. nr.2., privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale pentru perioada (...) - (...), precum și asimilarea perioadei anterioare, respectiv (...) - (...); (...) - (...) pentru care a beneficiat de grupa I de muncă, ca fiind desfășurată în condiții speciale.
În motivarea recursului a arătat că în perioada (...)-(...) a fost angajat al pârâtei pe postul de revizor tehnic vagoane. In perioada (...)-(...) a fost încadrat în grupa I de muncă. Intre anii 2001 -2010, a fost încadrat în condiții deosebite doar perioada 2005-2007.
Precizează ca pe toata perioada in care a avut calitatea de angajat a lucrat in aceleași condiții grele determinate de specificul activității si noxelor la care a fost expus.
In activitatea desfășurată au existat noxe profesionale așa cum sunt definite de H. nr.1. privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale conform art. 1 lit. a.
Invederează că locul de muncă a fost în județul S., respectiv în localitatea J. si Z., iar A. nr. 55/B/(...) al Inspectoratului de M. al J. C., conform căruia locul de muncă a fost încadrat în condiții deosebite în perioada
2005-2007, nu acoperă și perioada anterioară anului 2005.
Consideră ca a fost îndreptățit sa fie încadrat în grupa 1 de munca în procent de 1., iar ulterior anului 2001 trebuia sa fie încadrat in condiții speciale, conform L. 19/2000 și L. 2..
Precizează ca activitatea desfășurata de reclamant este prevăzuta în Anexa nr. 1 la L. 2., intitulata Lista cuprinzând locurile de munca încadrate în condiții speciale, care prevede astfel:
Punctul 7. Activitatea desfășurata de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor.
Astfel, consideră ca este o discriminare intre categoriile de personal nominalizate mai sus si revizorii de vagoane care au lucrat in condiții identice, respectiv în siguranța circulației, formând echipe de lucru comune cu colegii care îndeplineau funcțiile de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Prin urmare aceștia nu au avut o activitate diferită față de reclamant, din punct de vedere al condițiilor de munca, fiind supuși unui complex de factori de risc de îmbolnăvire profesională și de accidentare.
Mai mult decât atât in Anexa Nr.2 la L. nr.2. si in anexa 3 la L. 2., sunt incluse unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare in condiții speciale, in conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. (...) privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, cu modificările si completările, iar la punctul 18 este prevăzuta S. N. de T. F. de M." C. M. SA.
Interpretarea rațională a dispozițiilor legale de mai sus trebuie să se facă în sensul stabilirii împrejurărilor în care și-a desfășurat efectiv activitatea, iar extinderea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale să se facă în funcție de condițiile concrete de muncă prin analizarea factorilor de risc, impactul acestora asupra angajatului, respectiv asupra sănătății și securității în muncă.
Instanța de fond a încuviințat proba cu expertiza, iar concluziile expertului arata ca " reclamantul poate fi încadrat în condiții speciale de muncă conform L. nr. 2., în raport cu activitatea desfășurată "
Cu toate acestea instanța de fond nu a luat în considerare expertiza și s- a pronunțat în funcție de nominalizarea strictă a legii cu privire la categoriile de personal din siguranța circulației care sunt încadrate în condiții speciale.
Înainte de promovarea acțiunii s-a adresat pârâtei și a solicitat eliberarea unei adeverințe care să ateste toate drepturile de natură salarială de care a beneficiat pe perioada angajării, precum și a unei adeverințe prevăzute de L. nr. 2. privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Prin adresa nr. 3A1/(...) pârâta i-a refuzat beneficiul recunoașterii aplicării prevederilor L. nr. 2., apreciind că locul de munca nu se încadrează in condiții speciale.
Potrivit art. 2. alin. (2) din L. nr. 2., sunt asimilate stagiului de cotizare in condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării in vigoare a L. nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, in care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, in locurile de munca încadrate conform legislației anterioare in grupa I de munca
... "
In conformitate cu art. 1 alin (5) din L. nr. 2. "P. perioada cuprinsa intre
1 aprilie 2001 si 8 noiembrie 2006, data intrării in vigoare a prezentei legi nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorata de angajator pentru condiții speciale de munca si cea declarata de către acesta."
De fapt, ceea ce s-a cerut a fi soluționat de către T. a fost dacă reclamantul și-a desfășurat sau nu activitatea în condiții speciale. Ori, activitatea concretă fiind o stare de fapt poate fi dovedită cu orice mijloc de probă-carnet de muncă, expertiză tehnică, martori, prezumții etc. Prinposibilitatea administrării de probe se urmărește înlăturarea unor inechități intre categoriile de personal ce lucrează în condiții identice.
Mai mult, competența instanței este justificată prin prisma dispozițiilor
L. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, respectiv art. 70 și urm. procedura de soluționare a conflictelor de drepturi raportat la dispozițiile art. 281 și urm. Codul Muncii.
Consideră netemeinică soluția instanței de fond care a apreciat o stare de fapt prin stricta raportare la un text de lege și la acele avize emise în baza unor buletine de determinare a noxelor cu rezultate mai mult sau mai puțin obiective, in funcție de care s-a făcut încadrarea în grupele superioare de muncă, și nu a luat in considerare o stare de fapt probată și analizată din punct de vedere a specialistului.
Precizează ca această soluție a instanței de fond ar conduce în mod implicit la un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului Muncii, Constituția României dar și în contradicție flagrantă cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și
Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică intre persoanele care au activat în aceleași condiții de muncă, fiind supuse unui complex de factori de risc cu impact negativ asupra stării de sănătate.
Intimata-pârâta în calitate de fost angajator nu are posibilitatea legală de a cenzura drepturile salariaților pe motiv ca legea nu le prevede în mod expres, atâta timp cât acestea au fost probate, drepturi pe care aceștia le pot valorifica în momentul pensionării.
Or, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 572/2006, se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la L. nr. 2. pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 2 la această lege, activități încadrate, conform legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
In concluzie, solicită să se constate ca in raport cu condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea, cu atribuțiile evidențiate în fișa postului, in regulamente si instrucțiuni interne pe care reclamantul era obligat sa le respecte întocmai, factorii de risc, și având în vedere concluziile expertului din care rezultă că și în perioada ulterioară anului 2001 și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții cu cele anterioare datei de (...) care au atras recunoașterea încadrării activității reclamantului în grupa I de muncă în procent de 1..
Pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA prin întâmpinare (f.38-39) a solicitatrespingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței tribunalului, ca fiind legală și temeinică.
Arată că la data intrării în vigoare a L. nr.19/2000 (1 aprilie 2001)
Ordinul nr.50/1990 și Ordinul nr.125/1990 au fost abrogate, nemaiexistând bază legală pentru acordarea grupelor de muncă.
L. nr.2. privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, stabilește în mod expres categoriile de personal aparținând C. M. încadrate în condiții speciale - "pct.7 Activitatea desfășurata de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor", ori funcția de mecanic mașini, utilaje vagoane ocupată de către reclamant nu se regăsește aici.
Cât privește perioada ianuarie 2005 - februarie 2007, in baza art.19 alin
(5) din L. nr.19/2000 Inspectoratul Teritorial de M. al județului C. avizeazăîncadrarea în "condiții deosebite" a locurilor de muncă de la R. T. Dej T., unde avea locul de muncă și reclamantul.
A. Inspectoratului Teritorial de M. C., nr.55/B/(...) are perioada de valabilitate până la data de (...), dată după care acesta nu a mai putut fi prelungit.
A. de S. P. C., în urma măsurătorilor efectuate constată că la reviziile de vagoane valorile vibrațiilor mană braț se încadrează în limita admisă conform
HG 1876/2007, caz în care "nu se întrunesc condițiile încadrării în HG
261/2001, respectiv HG 2., privind munca în condiții deosebite".
În consecință, societatea a încercat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite însă, în urma determinărilor efectuate pe teren organele abilitate ale statului au considerat că nu sunt întrunite condițiile legale.
Intrucât nu se face dovada unei înscrieri greșite a grupelor de muncă în
C. de muncă pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate SNTFM C. M. SA nu poate elibera o adeverință care contravine prevederilor legale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul își întemeiază demersul său judiciar pe dispozițiile L. nr.2., susținând pe de o parte că perioada (...) -(...) și respectiv (...)-(...) în care activitatea desfășurată a fost încadrată în grupa I de muncă este asimilată unui stagiu de cotizare în condiții speciale în baza art.2 alin.2, iar pe de altă parte, că perioada ulterioară datei de (...) reprezintă un stagiu de cotizare în condiții speciale conform art.1 alin.1 și 2 coroborat cu art.3 alin.1 lit. a din HG nr.1..
Sub primul aspect Curtea de A. constată că asimilarea legală a perioadelor în care activitatea salariatului a fost încadrată în grupa I de muncă cu stagiul de cotizare în condiții speciale, operează, conform art.2 alin.2 din L. nr.2., în măsura în care „locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă…. potrivit prezentei legi sunt încadrate în
condiții speciale";.
Or, reclamantul a avut funcția de revizor tehnic vagoane în toată perioada la care se referă pretențiile sale, care nu este menționată în enumerarea limitativă a pct.7 din anexa 1 a L. nr.2..
Conform acestei norme, numai activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor se încadrează în condiții speciale.
Prin urmare, în absența prevederii funcției de revizor vagoane în categoria personalului a cărei activitate se încadrează în condiții speciale nu poate opera asimilarea legală invocată de reclamant.
În privința perioadei ulterioare datei de (...), Curtea reține că prin dispozițiile HG nr. 1., adoptată în temeiul art. 20 din L. nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit în primul rând criteriile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Același act normativ instituie o procedură obligatorie, conform art. 3 și urm. din HG nr. 1., care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizeitehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul M.ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care acorda avizul final.
Or, în speță, locul de muncă al reclamantului din cadrul societății pârâte
(la R. de V. Z. și Dej) nu a fost încadrat în condiții speciale prin parcurgerea acestor etape, ci numai în condiții deosebite în perioada 2005-2007.
Cum intenția legiuitorului a fost aceea de a crea prin intermediul H. nr.
1. o procedură obligatorie, în cadrul căreia sunt conferite drepturi și obligații doar anumitor instituții în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, și de a nu lăsa la latitudinea fiecăruia dintre salariați inițiativa de a solicita recunoașterea condițiilor de muncă în care își desfășoară activitatea, demersul efectuat de către salariat în afara acestui cadru legal nu este fondat, chiar dacă este susținut sub aspect faptic de o expertiză tehnică și de probe testimoniale, deoarece s-ar eluda procedura legală instituită de normele citate.
De asemenea, conform L. nr. 2., încadrarea activității în condiții speciale este supusă următoarelor norme (art. 1 alin. 1 și 2):
„(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. (...) privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.";
Or, așa cum s-a reținut anterior, funcția reclamantului nu se regăsește în enumerarea limitativă a pct. 7 din anexă.
P. considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 4653 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 2372/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1997/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
