Decizia nr. 3262/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3262/R/2012
Ședința publică din data de 27 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. A. împotriva sentinței civile nr. 1648 din 5 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr.6469/84/6 decembrie 2011, reclamantul A. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S. C. S. - S. Z., S. C. S.A B., prin administrator judiciar B. B. R. S., încadrarea activității sale desfășurată în perioada 2001-2004, în condiții speciale, obligarea la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada (...)-(...) și-a desfășurat activitatea în condiții speciale și că perioada anterioară intrării în vigoare a L. nr. 19/2000, respectiv (...)-(...), pentru care a beneficiat de grupa I-a de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul unității pârâte în perioada (...)-(...), având funcția de electromecanic, întreținere electrică, în Secția de emailare, laminare, trefilare, activitate încadrată în grupa I de muncă conform prevederilor Ordinului nr. 125/1990, Anexa 1, poziția 6.
În perioada (...)-(...), locul său de muncă a fost încadrat în grupa I-a de muncă, în procent de 1., datorită condițiilor grele de muncă.
S-a mai arătat că în activitatea desfășurată au existat noxe profesionale așa cum sunt definite de H. nr. 1. privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Ca urmare a expunerii îndelungate la acțiunea noxelor peste limitele maxime admise, a fost afectată semnificativ starea de sănătate a majorității salariaților, fiind astfel îndeplinite criteriile prevăzute de H. nr. 1. art.2 alin.1 lit. d) și e).
Pornind de la această stare de fapt, s-a susținut că angajatorul trebuia să demareze parcurgerea metodologiei prevăzută de H. nr. 1., să finalizeze și să depună dosarul cu documentele prevăzute la art. 5 alin. 3 lit. a)-e) la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
La Anexa nr. 3 la L. 2. sunt incluse unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile Hotărârii G. nr. 1. privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale cu modificările și completările ulterioare, iar la punctul 48 este trecută și Societatea Comercială „. S.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1648 din 5 martie 2012,pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. A. în contradictoriu cu pârâtele S. C. S. B., prin administrator judiciar B. B. R. S., și S. C. S. S. Z.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă, reclamantul am fost angajat S. „E."; SA., începând cu data de (...).
La data de 22 octombrie 2004, între S. „E."; S.A și S. „. SA s-a încheiat protocolul înregistrat la D. pentru Muncă, Familie și Solidaritate Socială S. sub nr. 97/(...), prin care părțile au convenit preluarea de către SC „. SA a salariaților S. „E."; SA.
Prin același protocol, SC „. SA s-a obligat să se substituie S. „E."; S.A în toate drepturile și obligațiile față de angajații astfel preluați, așa cum acestea au fost asumate prin contractul colectiv de muncă nr. 9., precum și în contractul individual de muncă.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că acesta a devenit salariat a societății pârâte începând cu data de (...).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2588/(...) a T.ui S., irevocabilă în urma respingerii recursului prin decizia civilă nr. 811/(...), S. „E."; S.A a fost radiată din evidențele registrului comerțului, încetându-și astfel ființa ca persoană juridică.
Prin urmare, așa cum a arătat și reclamantul ulterior promovării acțiunii, pârâtele nu sunt continuatoarele S. E. S., însă acestea și-au asumat prin convenție drepturi și obligați care decurg din contractele de muncă (colectiv și individual) exclusiv în privința foștilor angajați ai societății radiate care au devenit angajații săi.
Activitatea desfășurată de reclamant în perioada (...)-(...) a fost încadrată în grupa I de muncă.
Reclamantul solicită încadrarea activității din această din urmă perioadă la condiții speciale.
Cu privire la procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, instanța a reținut următoarele :
In baza L. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr.
68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, M. M. și Ocrotirilor S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M. au emis Ordinul nr. 50/1990, prin care se precizează locurile de munca, activitățile
și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării.
Articolul nr. 198 din L. nr. 19/2000 prevede că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă Ordinul nr. 50/1990, iar art. 196 că această lege intra în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 3, 140,
141, 143, 168, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, ale art. 180 alin. (2)-(4), ale art. 182 și 186, care intra în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al Român.
Acest ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
Conform art. 20, "în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din : a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă ; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr.
2.";
La data de 22 februarie 2001 a fost adoptată H. de G. nr. 261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite care, conform art. 20, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
P. instanță a reținut că metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cuprinde o serie de etape, a cărei succesiune a fost recomandată de legiuitor. P. operațiune vizează nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, acolo unde acesta este înființat.
După nominalizarea efectuată de această comisie paritară, se recomandă expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii iar apoi efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1).
Următoarele operațiuni, menționate la literele d, e, f și i se referă la solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și F. a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de munca în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca și factorilor de mediu specifici locului de munca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu prevederile art. 4 și stabilirea locurilor de munca în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
S-a mai reținut că articolul 15, care prevede că locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca pana la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite, cu excepția celor care, conform prevederilor L. nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activități desfășurate în locuri de munca în condiții speciale, la care face referire reclamantul în cererea de chemare în judecată, nu suprimă metodologia de încadrare prevăzută prin norme legale imperative, ci reprezintă reperul de nominalizare a locurilor de muncă în vederea încadrării la condiții deosebite, respectiv condiții speciale.
Conform art.16, angajatorii care au locuri de munca, activități și categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia. Acest termen a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2001, prin H. nr. 676/(...), apoi până la 30 iunie 2002, prin H. nr. 1. și ulterior, până la data de 31 decembrie 2002, prin H. nr. 613/(...).
În speță, s-a reținut că partenerii sociali, împreună cu instituțiile statului sus arătate au efectuat în cadrul S. „E."; S.A, inclusiv la secția emailare, evaluări ale nivelului noxelor, zgomotului, determinări de microclimat etc.
Față de aceste concluzii, sindicatul a avut o atitudine de acceptare și nu a înțeles să uzeze de prevederile L. nr. 1. și să declanșeze un conflict de interese.
Procedura prevede ca în prealabil sindicatul sau reprezentanții aleși ai salariaților să sesizeze în scris revendicările salariaților motivate și propunerile de soluționare.
P. instanță a reținut că în cazul neformulării unui răspuns de către angajator sau a unui răspuns nesatisfăcător, conflictul de interese se putea declanșa. Caracterul obligatoriu al concilierii nu exclude dreptul părților de a se adresa instanței în caz de insucces a concilierii, iar prin mediere care este o etapă facultativă, nu se urmărește evitarea introducerii acțiunii în instanță, ci evitarea escaladării conflictului și declanșării formei lui extreme: greva.
Etapa succesivă, facultativă la rândul său, este arbitrajul, hotărârea arbitrară fiind atacabilă la instanța de judecată, în condițiile art. 364-366 C. proc. civ.
Aceste pârghii au fost la dispoziția reclamantului, reprezentat în condițiile L. nr. 54/2003, de sindicat.
În consecință, s-a reținut că argumentul invocat cu privire la necunoașterea concretă a demersurilor efectuate de pârâtă în vederea încadrării locurilor de muncă nu poate subzista.
În data de 28 august 2003 a fost adoptată H. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Art. 2 al acestui act normative prevede : „(1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale sunt următoarele : a) încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001; b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existenta la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1)";.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3 : a) nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de munca sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de munca nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2) Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c)";.
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajat împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
S-a mai reținut că, potrivit art.3 alin.3, pasivitatea angajatorului îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin.1 lit. c).
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art.5 alin.3, C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M.ui M., S. S. și F. și ai M.ui S., acordă avizul sau respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia.
Potrivit art.13, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de
15 zile de la data comunicării, la M. M., S. S. și F. care, împreună cu
Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitivă.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competenta, potrivit legii.
Angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii au putut solicita în baza acestui act normativ, reevaluarea locurilor de munca pana la data de
31 decembrie 2004.
Sindicatul salariaților însă, nu a înțeles să acționeze în temeiul art. 3 alin.3 din H. nr. 1., mai sus citat, respectiv să solicite inspectoratului teritorial de muncă verificarea locurilor de muncă pentru întocmirea procesului verbal care se constituie într-un document obligatoriu la dosarul care se înaintează C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
S-a reținut că această pasivitate a creat imposibilitatea de a solicita instanței verificarea activității acestei comisii, în cazul emiterii unui refuz motivat.
P. instanță a mai reținut că solicitarea de încadrare a locurilor de muncă direct de către instanță nu este admisibilă, întrucât o soluție pe fond ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești.
S-a mai reținut că accesul la justiție prevăzut de art. 21 din
Constituție și de art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului nu înseamnă puterea de a examina orice chestiune de fapt și de drept, aceasta având limite inerente rolului și statutului puterii judecătorești într-un stat de drept supus principiului separației puterilor în stat. Instanța reține că valorificarea efectivă a dreptului de acces la justiție se putea realiza pe alte căi, ignorate de reclamant.
Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța a reținut următoarele :
În susținerea cererii sale de obligare la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că perioada anterioară intrării în vigoare a L. nr. 19/2000, adică (...)-(...) pentru care a beneficiat de grupa I-a de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale, reclamantul a invocat prevederile art. 2 alin. 2 din L. nr. 2., care prevedeau că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
L. nr. 2. a fost abrogată prin L. nr. 2. care, la art. 30 prevede următoarele :
(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații; c) activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi; d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1; e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3; f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr.
4.
(2) Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncă în condiții speciale prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale.
(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a G., elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă,prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din L. nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă";.
Conform art. 123 din H. de G. nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, : „(1) Se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
(2) Dovedirea acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, și/sau cu adeverințe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia. Modelul adeverinței este prezentat în anexa nr. 12";.
Prin urmare, s-a reținut de către prima instanță că reclamanta poate solicita doar eliberarea unei adeverințe cu încadrarea activității sale în grupe de muncă și stagiile de cotizare, și nu cu dreptul de asimilare a activității încadrată în grupe de muncă cu activitatea desfășurată în condiții speciale.
S-a mai reținut că această din urmă asimilare este realizată de casele județene de pensii, odată cu emiterea deciziilor de pensionare, în măsura în care condițiile acestei asimilări ar fi îndeplinite.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C. P.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. A.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând, se invocă nulitatea sentinței pronunțată de o instanța ce nu a fost alcătuita potrivit dispozițiilor legale, respectiv cele ale art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Astfel, se susține că, distinct de cerința de formă privind semnarea sentinței intr-un litigiu de munca, de către asistenții judiciari, legea ii obliga totodată si la consemnarea opiniilor acestora in cuprinsul considerentelor hotărârii. Ca atare, se apreciază că indiferent dacă opiniile acestora sunt convergente sau divergente, fata de opinia judecătorului ce intra in compunerea completului in litigiile de munca, opiniile asistenților judiciari trebuie obligatoriu menționate in hotărâre.
In concluzie, se arată că lipsa opiniei asistenților judiciari sau a mențiunii exprese ca aceștia au participat la deliberare si achiesează la opinia magistratului judecător, echivalează cu lipsa oricărei probațiuni in legătura cu respectarea normei speciale privind compunerea specializata a completului, in etapa procesuala a deliberării .
In cauza de fata, motivarea sentinței nu cuprinde opinia fiecărui asistent judiciar.
În ceea ce privește cererile respinse de către prima instanță ca fiind inadmisibile, se arată următoarele:
Recurentul a fost angajat al unității parate începând cu data de (...), pe funcția de electromecanic, întreținere electrică.
In perioada (...)-(...) acesta susține că și-a desfășurat activitatea in
Secția de laminare, emailare, trefilare activitate încadrata in grupa I de munca conform Anexei I, poziția 6 din Ordin nr. 125/1990.
In perioada (...)-(...) recurentul a fost încadrat in grupa I de munca in procent de 100 %, datorita condițiilor grele de munca, aspect probat cu carnetul de munca si adeverința nr. 3/(...) emisa de angajator.
Recurentul a precizat ca pe toata perioada in care a avut calitatea de angajat a lucrat in aceleași condiții grele determinate de specificul laminarii si trefilării metalelor neferoase in cadrul cărora se manifestă factori de risc de îmbolnăvire din cauza noxelor peste limita maxima admisă.
S-a mai arătat că în activitatea desfășurata au existat noxe profesionale, așa cum sunt definite de H. nr. 1. 2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, care la art. 1 lit. a, statuează astfel: "locuri de munca in condiții speciale reprezintă acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca si a condițiilor de realizare a acesteia, conduc in timp la reducerea prematura a capacitații de munca, îmbolnăviri profesionale si la comportamente riscante in activitate cu urmări grave asupra securității si sănătății angajaților si/sau a altor persoane," noxe evidențiate in documentele anexate si care pot fi dovedite cu probele ce urmează a fi administrate in cauza.
Se mai susține că, urmare a expunerii îndelungate la acțiunea noxelor peste limitele maxime admise, a fost afectata semnificativ starea de sănătate a majorității salariaților, așa cum rezulta din documentele medicale anexate, si din Tabelul Nominal cu salariații înregistrați cu boli profesionale fiind astfel îndeplinite criteriile prevăzute de HG nr. 1. art. 2 alin. l lit. d) si e).
Pornind de la aceasta stare de fapt, se apreciază că angajatorul trebuia sa finalizeze procedura prevăzuta de HG nr. 1. și să depună dosarul cu documentele prevăzute la art. 5 alin. 3 lit. a-e la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale.
Se arată că activitatea desfășurata de recurent este prevăzuta expres
și in Anexa nr.1 la L. 2., intitulata Lista cuprinzând locurile de munca încadrate in condiții speciale, respectiv:
Punctul 24. Activitatea din turnatoriile de fonta, otel, neferoase sau materiale refolosibile neferoase, cu producție industriala continua, in care se executa si operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor in hala de turnare;
Punctul 25 Activitatea desfășurata de personalul din activitatea de laminare la cald: a) încălzirea metalului in vederea laminarii, lamina rea, tăierea, presarea si refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea si sortarea la cald; b) încărcarea si descărcarea cuptoarelor adânci ? macarale Tiegler ?
Punctul 28 lit. c. Activitatea desfășurata de personalul care lucrează la: e) electroliza cuprului si fabricarea industriala a pulberilor de cupru; Punctul 30 lit. f, d). Activitatea de tratare si acoperire a metalelor prin următoarele: f) operații de încălzire, tratament termic si emailare .. ; d) prăjirea si aglomerarea minereului de cupru, topirea concentratelor cuproase, convertizarea, prerafinarea, precum si granularea cuprului;
Mai mult decât atât, în Anexa nr. 3 la L. 2., sunt incluse unitatile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare in condiții speciale, in conformitate cu prevederile Hotărârii G. nr. (...) privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, cu modificările si completările ulterioare, iar la punctul 48 este trecuta și parata, Societatea Comerciala C. - S.
Raportat la criteriile prevăzute de art. 2 - (1) din HG nr. 1., se arată că la dosarul cauzei au fost depuse documente care atesta îndeplinirea acestora
(dovada încadrării locului de munca in grupa 1, existenta factorilor de risc ca urmare a produselor toxice utilizate in procesul de prelucrare a metalelor neferoase din cupru, tabelul cu bolile profesionale si alte documente medicale care atesta diagnosticul de boala profesionala, buletine de analiza cu rezultatele noxelor, etc)
Fata de aceasta stare de fapt, instanța de fond a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii si excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat asimilarea perioadei anterioare anului 2001 stagiului de cotizare in condiții speciale.
S-a reținut că exceptia inadmisibilitatii actiunii, este neîntemeiată, întrucât toate înscrisurile au fost verificate si avizate de I. de S. P. - Secția de M. a M. C.-N. Se susține că aceasta stare de fapt, ce privește condițiile de munca si riscurile la care se supun angajații, a fost defavorabila angajatorului, motiv pentru care a fost ținuta secret.
Chiar dacă parata angajatoare a demarat in buna parte procedura, nu a finalizat-o din motive necunoscute si neimputabile salariaților. Se consideră că în cauza litigioasa dedusă judecății instanța este competentă să se pronunțe fie și în legătură cu încadrarea în grupe de muncă, competență rezultată din normele constituționale ce reglementează drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, deoarece activitatea concretă, fiind o stare de fapt, poate fi dovedita cu orice mijloc de probă-carnet de muncă, expertiză tehnică, martori, prezumții etc.
Mai mult, se arată că atât activitatea desfășurata de recurent, cat si unitatea parata SC C. SA, sunt înscrise in anexele la L. nr. 2..
Or, se arată că prin restricționarea accesului la justiție si la un proces echitabil pe motiv ca nu a fost finalizata o procedura prealabila, s-ar încălca dispozițiile art. 6 din CEDO cât și dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție.
Mai mult, potrivit art. 171-180 Codul M., angajatorul este cel care veghează la protejarea sănătății și securității salariaților, ori, parata nu a dovedit cu niciun înscris, deși sarcina probei îi incumbă, că a făcut o corectă informare, consultare și nominalizare sau că eventualele măsuri luate pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă sunt de natură să înlăture încadrarea într-o grupă superioară de muncă.
Se mai arată că încadrarea într-o grupă superioară de muncă, impune obligativitatea existenței buletinelor de determinare a noxelor, înscrisuri care de altfel se regăsesc la dosarul cauzei.
Mai mult, așa cum s-a statuat în mod constant, după pronunțarea deciziei nr. 87/1999 a Curții Constituționale, nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
Potrivit art.169 din Codul muncii protecția drepturilor salariaților este garantata si în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, drepturile și obligațiile cedentului fiind transferate integral cesionarului, acest articol fiind o transpunere în legislația națională a Directivei 2001/2003 a Consiliului Europei.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, recurentul a arătat că interesul său în ceea ce privește capătul de cerere prin care solicită asimilarea perioadei anterioare anului 2001 stagiului de cotizare in condiții speciale este legitim, personal, născut și actual. Prejudiciul la care s-ar expune dacă nu ar solicita si considerarea perioadei anterioare anului 2001 ca fiind desfășurata in condiții speciale rezultă din faptul ca încadrarea activității desfășurate în grupa I de munca, s-ar transforma condiții deosebite, conform noilor modificări intervenite in legislația muncii.
Ori, se arată că nu este legal si nici moral ca un salariat sa fie decăzut ulterior dintr-un drept câștigat, atâta timp cat condițiile de munca au rămas neschimbate. Acest capăt de cerere se justifica si prin faptul ca in situația in care perioada anterioara anului 2001 nu este asimilata ca fiind desfășurata in condiții speciale, limita de vârsta de pensionare, in privința recurentului ar fi semnificativ afectata, in sensul măririi acesteia.
Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 572/2006, se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la
L. nr. 2. pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 2 la această lege, activități încadrate, conform legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
Pentru considerente, se solicită respingerea excepțiilor invocate din oficiu de către Tribunalul Sălaj.
Se mai arată că în probațiune, prin cererea de chemare in judecata, s- a solicitat încuviințarea probei cu expertiza tehnica in domeniul protecției muncii, pentru a se stabili daca in raport cu activitatea efectiv prestata si nivelul noxelor la care a fost expus, locul său de munca poate fi încadrat in condiții speciale, proba care nu a mai fost pusa in discuție părților.
Recurentul solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât instanța de fond a invocat din oficiu si a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără a o pune in discuția părților si fără a cerceta fondul cauzei, fiind astfel pus in imposibilitatea probării dreptului pretins.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 1, pct. 9, art. 3041 Cod. proc .civilă și actele normative la care a făcut trimitere prin cererea de recurs.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă S. C. S. a solicitatrespingerea recursului formulat si menținerea sentinței atacate ca fiind temeinica si legală.
Analizând recursul formulat de reclamantul A. A., prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că nu este incident în cauză motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.1 Cod.proc.civilă, deoarece completul care a soluționat în primă instanță prezenta cauză având ca obiect un conflict de muncă, în mod corect
și în concordanță cu prevederile art. 55 alin. 1 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost constituit dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
În ce privește nulitatea hotărârii atacate, argumentată prin faptul că opinia asistenților judiciari nu a fost consemnată în hotărâre, Curtea reține că dispozițiile art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004 stabilesc că „Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează";, ori, în speță, semnând hotărârea pronunțată, este cert că asistenții judiciari au avut o opinie concordantă cu cea a judecătorului, legea neimpunând motivarea acesteia.
În ce privește susținerile din recurs referitoare la modul de soluționare al excepției inadmisibilității, Curtea, analizând modul de redactare a cererii de chemare în judecată, reține că reclamantul a solicitat în principal să se constate că în perioada (...)-(...) a desfășurat o activitate ce se încadrează în condiții speciale, iar pârâta să fie obligată să elibereze o adeverință care să ateste această încadrare.
Se constată că la ultimul termen de judecată, în temeiul prerogativelor conferite de art. 129 alin. 4 C.proc.civ., prima instanță a pus în discuția părților inadmisibilitatea demersului juridic inițiat de către reclamant, sub forma unei excepții, iar prin notele de ședință depuse la dosarul de fond, reclamantul a solicitat în mod explicit respingerea excepției inadmisibilității invocată din oficiu de instanță, ceea ce nu a fost de natură să încalce dreptul la apărare al reclamantului, astfel încât Curtea apreciază a fi vădit nefondată susținerea din cererea de recurs în sensul că instanța nu pus în discuția părților o atare excepție.
Instanța, în considerentele hotărârii recurate, a menționat împrejurările care țin de fondul raporturilor juridice deduse judecății, întrucât o analiza corectă din punct de vedere juridic a inadmisibilității pretențiilor deduse judecății, nici nu putea fi realizată fără examinarea aspectelor ce țin de fondul cauzei, astfel încât hotărârea pronunțată respectă exigențele constituționale privitoare la dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele privind liberul acces la justiție, așa încât nici criticile formulate sub acest aspect, nu sunt întemeiate.
P. instanță, constatând că probele administrate au fost suficiente pentru a lămuri aspectele privitoare la modul în care au fost respectate dispozițiile legale ce au instituit procedura specială de încadrare a locurilor de muncă în condiții de muncă speciale, în mod corect nu a mai continuat administrarea altor probatorii privind fondul cauzei.
În perioada (...)-(...), reclamantul a fost angajatul SC „E."; SA, în prezent radiată.
Curtea reține astfel că nu este posibilă încadrarea de către instanță a locului de muncă al recurentului în condiții speciale, ignorând-se procedura obligatorie și competențele instituite în sarcina altor instituții ale statului, prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 3-6 din H. nr. 1..
În acest context, nu se poate reține în cauză o încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție sau a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece contrar susținerilor recurentului, instanța nu a fost chemată să se pronunțe cu privire la o simplă situație de fapt și nici cu privire la existența unor drepturi deja recunoscute de lege în favoarea sa, ci acesta a urmărit crearea unei situații juridice noi printr-o procedură ce intră în sfera de competență a altor instituții ale statului.
În considerentele sentinței, prima instanță a expus pe larg care sunt etapele obligatorii în cadrul metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum au fost enumerate la art. 3 și urm. din HG nr.
1., precum și demersurile care trebuiau făcute de către sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii, în situația în care angajatorul nu a urmat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
Curtea reține că, prin dispozițiile HG nr. 1. adoptată în temeiul art. 20 din L. nr. 19/2000, legiuitorul a stabilit în primul rând condițiile ce se impuneau a fi întrunite în mod cumulativ pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
Chiar dacă ar fi fost întrunite toate aceste condiții, era necesar a fi îndeplinită o procedură obligatorie, stabilită prin dispozițiile art. 3 și urm. din HG nr. 1., care cuprindea mai multe etape, și anume: nominalizarea locurilor de muncă; solicitarea de verificare a activităților, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratelor teritoriale de muncă; verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele sau cu reprezentanții angajaților și efectuarea expertizei medicale.
Parcurgerea acestor etape era condiționată de rezultatul verificării de către inspectoratele teritoriale de muncă a locurilor de muncă, confirmată prin proces-verbal și era urmată de depunerea de către angajator a unui dosar la C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul M.ui M., S. S. și F., care acorda avizul final.
Curtea constată că ceea ce prezintă relevanță în cauza de față nu este culpa - angajatorului sau a celorlalte entități cărora legea le recunoaște anumite atribuții în această procedură - în neefectuarea demersurilor prevăzute de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, ci împrejurarea că locul de muncă al reclamantului din cadrul fostei SC „E."; SA (pentru perioada 1 aprilie 2001 și până la data încetării raporturilor de muncă cu această societate), nu a fost încadrat în condiții speciale, potrivit H. nr. 1., împrejurare cunoscută de către recurent, nefiind incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod.proc.civilă.
În ceea ce privește cererea reclamantului de asimilare a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care activitatea reclamantului în cadrul fostei SC E. SA a fost încadrată în grupa I de muncă, stagiului de cotizare realizat în condiții speciale, se reține că, în primul rând, L. nr. 2. este abrogată, dar indiferent dacă s-ar aplica art.2 alin.2 din această lege, sau art. 30 alin. 4 din L. nr. 2. coroborat cu art. 123 alin. 1 din HG nr.
257/2011 privind Normele de aplicare a acestei legi, aceasta se impunea a fi respinsă ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind constatarea prestării de către reclamant, în perioada (...)-(...), a unei activități ce se încadrează în condiții speciale.
De altfel, se mai reține că în cauză reclamantului, astfel cum rezultă din adeverința nr.3/(...) a S. „E."; S. i-a fost recunoscut dreptul la încadrare în grupa I-a de muncă și pentru perioada 1978-1990, doar în anul 2010, prin sentința civilă nr.6/(...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr.(...).
Astfel, pentru a putea fi asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a L. nr. 19/2000 este necesară nu numai condiția ca asigurații să-și fi desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă, ci mai ales, să fi obținut, cu respectarea legislației aplicabile menționate anterior, ulterior datei de 1 aprilie 2001, încadrarea în condiții speciale.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod.proc.civilă să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. A. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. A. împotriva sentinței civile nr.1648 din 5 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.pentru judecător pentru judecătoraflat în concediu de odihnă aflat în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței semnează vicepreședintele instanței
G. C.
GREFIER
Red.C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: R.M. P..
| ← Decizia nr. 3151/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3211/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
