Decizia nr. 5017/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.5017/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. C. G. și alții împotriva sentinței civile 10196 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depuse întâmpinări în cauză formulate de Ministerul Justiției la data de 27 noiembrie 2012, de Ministerul Finanțelor Publice la data de 29 noiembrie 2012 și de C. de A. C. la data de 3 decembrie 2012.
C. apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10196 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanții I. C.-G., ș.a., în contradictoriu cu pârâții M. J., CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ.
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. F. P. ca urmare a admiterii excepției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția invocată a fost admisă, cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu acest minister, întrucât reclamanții nu au raporturi de muncă cu acest minister și că nu există nicio prevedere legală care să justifice petitul formulat de către reclamanți, acela de a aloca drept sumele solicitate.
Cererea reclamanților a fost lipsită de temei și a fost respinsă, deoarece:
Potrivit prevederilor art.9 alin.2 din L. nr. 285/2010, ordonatorii de credite nu vor acorda în anul 2011 prime de vacanță.
D.ul solicitat nu constituie un drept fundamental, ci unul suplimentar pentru care legiuitorul este în drept să le acorde demnitarilor și altor salariați prin acte normative, să le diferențieze, să le modifice, să le suspende sau chiar să le anuleze.
Practica constantă a CEDO în privința aplicării art.1 din Protocolul adițional lasă la latitudinea statului să aprecieze cuantumul drepturilor ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând introduce suspenda sau înceta plata unor drepturi prin adoptarea unor măsuri legislative adecvate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții I. C. G. și alții solicită admiterea recursului conf. art.304 pct. 3,4,8,9 Codul de procedură civilă, iar pe fond admiterea acțiunii formulate cu obligarea pârâților la plata către reclamanți a premiului anual cuvenit pentru anul 2010, denumit "P. de V.".
În motivarea recursului, recurenții au arătat că prima de vacanță este un drept prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, sens în care s-a remarcat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 241 din Ordonanța de U. a G. nr. 2. din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată și modificată (text în vigoare începând cu data de
12 martie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, partea 1, din 9 martie), "la plecarea în concediul de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă seefectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată". Această dispoziție a fost menținută și de art. 28 alin. 1 din L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.
Ulterior, prin art. 9 din L. nr. 285 din 28 decembrie 2010 cu privire la salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie
2010), printre altele a fost abrogat și art. 28 alin. 1 din L. nr. 3., suscitat.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C., orice persoană fizică, juridică, are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Caracterizată în mod indubitabil intr-o valoare economică, prima de vacantă constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției E. a D. O., alături de alte asemenea „lucruri"; potrivit practicii CEDO (pensii, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele instituind "un bun" în sensul precizat în CEDO, așa cum rezultă din art. 8 din hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26 iunie
1986.
În concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanții din această acțiune, se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească), deci un bun în sensul primei fraze a art. 1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de el în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției E. a D. O.
Măsura eliminării primei de vacanță pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, conex, funcționari publici și contractual nu se justifică întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de R. nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condițiile speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art. 20 alin. 2 din Constituția R., devin aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C., ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
În consecință, prin abrogarea art. 25 alin. 1 din L. nr. 3., anterior citată, a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în acordarea primei de vacanță.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții egale, precum și alte situații specifice.
Potrivit art. 60 din L. nr. 567 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stipulează următoarele:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii .
4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul M.ui J., Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de G. se stabilește prin lege specială.
(5) Până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4).
Acest act normativ nu prevede nicio situație în care aceste drepturi să poată fi eliminate, suspendate ori abrogate.
Trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 285 din 28 decembrie
2010 cu privire la salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010) și ale Legii nr. 118/2010, nu sunt aplicabile judecătorilor, procurorilor și inclusiv celorlalte categorii profesionale din sistemul judiciar (personalul auxiliar de specialitate), al căror statut este reglementat de asemenea printr-un act normativ cu caracter special și organic și care nu poate fi modificat decât printr-o normă cel puțin egală sub aspectul forței juridice, pentru următoarele considerente:
1. legea nr. 3. privind statutul judecătorilor și procurorilor și L. nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate alinstanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, sunt legi organice.
Or, L. nr. 285/2010 și L. nr. 118/2010 nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 73 pct. 3 lit. 1) și p), raportat la art. 76 pct. 1 din Constituție, și anume nu au caracterul de lege organică și respectiv lege specială, deoarece au fost adoptate prin angajarea răspunderii G..
Or, în această procedură constituțională nu este prevăzută expres o procedură de votare a legii cu cerințele specifice legilor organice, respectiv în mod deosebit "votul majorității membrilor fiecărei Camere".
Prin decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 a C. Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 1-8 și cele ale art. 10-17 din L. nr.
118/2010, sunt constituționale dar numai în raport cu motivele de neconstituționalitate invocate de autorii sesizării de neconstituționalitate. D. consecință, pentru alte motive de neconstituționalitate și inaplicabilitate nu poate fi invocată decizia C. Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 în vederea respingerii unei excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, angajarea răspunderii G. pentru a adopta o lege nu poate fi folosită în vederea ocolirii îndeplinirii cerințelor garanției constituționale pentru elaborarea și votarea unei legi organice.
În consecință, L. nr. 118/2010 și L. nr. 285/2010 nefiind legi organice nu pot modifica explicit sau implicit legile organice și anume L. nr. 3. și L. nr. 5., astfel că personalului din magistratură și personalului auxiliar de specialitate le sunt aplicabile în continuare L. nr. 3. și L. nr. 5., în ceea ce privește salarizarea.
În același sens sunt și dispozițiile art. 58 din L. nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevăd că un act normativ nu poate fi modificat, abrogat ori completat decât printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior adică de aceiași forță juridică sau cu o forță juridică superioară, ceea ce în speță nu este cazul.
Un alt argument îl constituie faptul că pentru actele normative modificate sau abrogate enumerate expres, conținutul Legii nr.
118/2010 și nr. 285/2010 nu se regăsesc dispozițiile art. 6 alin. 4 din
L. nr. 5..
Cele două Legi nr. 118/2010 și 285/2010 contravin și art. 30 alin. 5 din L. nr. 3., lege organică în care se dispune: ,,(5) În anul
2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/ cea corespunzătoarefuncțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/ aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Totodată, potrivit art. 22 din Ordonanța nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se precizează după cum urmează:
(5) Funcționarii publici beneficiază, pe perioada efectuării concediu lui anual de odihnă la care sunt îndreptățiți conform legii, de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, și sporurile de care beneficiază, potrivit legii.
(6) La cererea funcționarului public, indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către autoritatea sau instituția publică cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispozițiile sus arătate au fost de asemenea abrogate de art. 39 pct. w din L. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din
28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
D.ul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediul de odihnă a fost instituit în baza prevederilor art. 41/1 alin. (1) din L. nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 35 alin. (2) din L. nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, re publicată, ale art. 37 alin. (2) din Ordonanța G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin L. nr. 3., cu modificările și completările ulterioare, ale art. 21 din L. nr. 495/2004 și ale art. 34 lit. f) din L. nr.
293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor referitoare la acordarea primei respective din alte acte normative privind salarizarea unor categorii de personal.
De asemenea prin art. 8 din L. nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de (...)) s-a prevăzut în mod expres că sumelecorespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Apreciază că dreptul de a beneficia de prima de vacanță este câștigat atât timp cât prevederile legale ce prevedeau aceste drepturi erau în vigoare la data de (...), orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivitătii.
Or, în cazul de față dreptul de a încasa indemnizația de concediu aferentă anului 2011, era deja câștigat, legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării acesteia întrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
Având în vedere considerentele expuse, solicită admiterea recursului conf. art.304 pct. 3,4,8,9 Codul de procedură civilă, iar pe fond admiterea acțiunii formulată de subsemnații recurenți cu obligarea pârâților Ministerul Justiției, C. de A. C., Tribunalul Cluj, S. Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către reclamanți a premiului anual cuvenit pentru anul 2010, denumit "P. de V.".
În drept au invocat dispozițiile art. 241 1 din Ordonanța de U. a G. nr. 27 din 29 martie 2006 modificată și completată privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției; dispozițiile art. 25 alin. 1 din L. nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, L. nr. 118/2010, L. nr. 285/2010, L. nr. 567 din 9 decembrie 2004, art. 1 alin. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, art. 20, 38, 44 din Constituția României, art. 73 alin. 2 din L. nr. 303/2004 privind statutul magistraților, art. 58 din L. nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Ordonanța nr. 6/2007.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că susținerile recurenților-reclamanți sunt neîntemeiate și să se mențină sentința atacată, cu consecința respingerii recursuluica nefondat.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, reținând faptul că potrivit art.9 alin.2 din legea nr. 285/2010, ordonatorii de credite nu vor acorda în anul 2011 prime de vacanțe. De asemenea, s-a reținut că acest drept nu constituie un drept fundamental, cu unul suplimentar, legiuitorul având dreptul să suspende acordarea sa sau chiar să îl abroge.
Prin întâmpinare pârâta intimată Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului promovat împotriva hotărârii instanțeide fond , care a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P.
Prin întâmpinare pârâta C. de A. C. a solicitat respingerearecursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilorformulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs potrivit cărora, prin eliminarea primei de concediu, s-ar fi încălcat art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., C. reține că, pentru a exista o încălcare a dreptului la proprietate al reclamanților trebuie stabilită în prealabil condiția necesară a existenței unui bun în patrimoniul reclamanților.
Analiza îndeplinii acestei condiții se va face prin raportare la jurisprudența C. E. a D. O. În cauza Lupașcu și alții contra României, C. a definit noțiunea de „. prin referire la jurisprudența sa constantă în materie, subliniind că noțiunea de "bunuri" poate include atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în baza cărora reclamanții pot pretinde că au cel puțin o "speranță legitimă" de a obține folosirea efectivă a unui drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, § 35, 28 septembrie 2004).
Or, așa cum recunosc de altfel chiar reclamanții, în prezent acordarea dreptului pretins nu are o bază legală reprezentată de o lege în vigoare, dimpotrivă, lipsirea de acest drept s-a făcut tocmai printr-o lege internă. De asemenea, nici o instanță internă sau autoritate administrativă nu le-a recunoscut reclamanților în mod definitiv dreptul la restituirea primei solicitate, astfel încât reclamanții recurenți nu au nici un „bun actual";, în sensul jurisprudenței CEDO, mai sus citate.
Rămâne de analizat dacă ei puteau avea cel puțin o "speranță legitimă" de a li se recunoaște un drept de proprietate asupra acestor bunuri. În această problemă, C. a statuat deja că o creanță nu poate fi considerată ca o "valoare patrimonială" decât atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmată printr-o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky, citată mai sus, § 52).
Or, o astfel de condiție nu este îndeplinită în cauză, neexistând o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor în sensul temeiniciei drepturilor pretinse. Neexistând un bun în sensul Convenției, nu se poate reține încălcarea dreptului la proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., C. urmând a înlătura așadar ca nefondat acest motiv.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile din L.
248/2010 ar retroactiva, acestea nu pot fi reținute, întrucât, așa cumde altfel arată și recurenții, aceasta a intrat în vigoare la data de 1ianuarie 2011. Or, potrivit dispozițiilor care reglementau acordarea primei de vacanță, acest drept de năștea „ la plecarea în concediul de odihnă";(art.23 alin.1 din OG 8/2007) și nicidecum la începutul fiecărui an.
Referitor la criticile vizând caracterul organic al Legii 248/2010 și respectiv modalitatea de adoptare a legii raportat la procedura specifică legilor organice, C. reține că această critică este esențialmente una de constituționalitate și poate fi tranșată doar de Curtea Constituțională prin invocarea unei excepții de neconstituționalitate, procedură pe care recurenții nu au înțeles să o urmeze.
În consecință, reținând caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenți, în temeiul art. 312 alin1 C.pr.civilă, raportat la art. 304 ind.1 C.pr.civilă, curtea va respinge ca atare recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I. C. G., C. C.-L., C. D.-R., M. C.-I., R. S., R. C.-M., B. D.-D., M. L.-S., D. V.-A., S. A.-M., D. V., H. ANA-M., T. D.-L., G. C., I. M.-L., C. V.-F., S. A.-C., B. M.-L., C. M.-E., P. M.-V., C. D., P. C.-S., P. C.-D., P. P.-I., S. E.-A., S. M. și M. M., împotriva sentinței civile nr. 10196 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L.T.
GREFIER N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./(...) Jud.fond P. U.
| ← Decizia nr. 938/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4461/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
