Decizia nr. 5020/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.5020/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. și C. LOCAL AL M. C. T., respectiv recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile 10589 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă G. „. F. C. T., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate
și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâții recurenți au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, înregistrată la dosar la data de 28 noiembrie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10589 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrei de sindicat R. N., în contradictoriu cu pârâții G. P. F., C. LOCAL
AL M. C. T. și P. M. C. T.
Pârâta unitate de învățământ G. P. F., în calitate de angajator a fost obligată să reîncadreze membra de sindicat cu începere de la data de (...), potrivit
L. nr. 3. și cu luarea în considerare salarizarea prevăzută prin L. nr. 2..
Pârâta a fost obligată la calculul și la plata către membra de sindicat a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2. și a L. nr. 3., pentru perioada (...) - (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Pârâții C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a respins petitul privind reîncadrarea cu începere de la data de (...), potrivit L.-cadru nr. 2., cu luarea în considerare a salarizării prevăzută prin L. nr.
2..
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din adeverința depusă la dosarul cauzei a rezultat că reclamanta are calitatea de cadru didactic și a avut-o în întreaga perioadă pentru care solicită recunoașterea drepturilor salariale conform L. nr. 2..
Cu privire la perioada (...)-(...) prin decizia pronunțată în interesul legii nr.
11/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O. G. nr.1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin L. nr.2..
Potrivit art. 330 ind. 7 alin. 5 din codul de procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată.
În consecință, instanța a admis acțiunea cu privire la perioada (...)-(...).
În calitate de ordonatori de credite pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor către membra de sindicat în numele căreia a fost formulată acțiunea.
D. pronunțată nu acoperă însă și perioada de după data de (...), la care s-a referit în acțiunea sa reclamantul.
Cu privire la această perioadă instanța a apreciat că acțiunea a fost neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 alin. 1 din L. nr. 285/2010 începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Această lege prevede deci, majorarea cu 15% a salariului care a fost acordat în luna octombrie 2011. Pentru interpretarea corectă a legii instanța a apreciat că trebuia avut în vedere salariul care se acorda în mod efectiv în luna octombrie
2010, întrucât la acesta se raportează intenția legiuitorului. Aceasta deoarece la acest salariu se raportează intenția legiuitorului în momentul adoptării L. nr.
285/2010.
De asemenea, având în vedere că L. nr. 2. este cea care începând cu data intrării sale în vigoare reglementează salarizarea personalului din învățământ, nu există niciun motiv pentru care să se aplice o altă lege, respectiv L. nr. 2..
Cu privire la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., instanța a constatat că în decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6 decembrie
2011 în cauzele F. Mihăieș împotriva României (cererea nr. 44232/11) și A. G.
Senteș împotriva României, Curtea a decis că dreptul la un anumit cuantum al salariului nu cade sub incidența C.i. În consecință instanța a apreciat că acest articol nu a fost încălcat în speță.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâții P. și C. LOCAL AL
M. C. T., cât și reclamantul S. S. D. Î. T.
Pârâții P. și C. LOCAL AL M. C. T. au solicitat admiterea recursului si modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui și a C.ui Local al M. C. T.
Potrivit art. 21 din L. nr.215/2001- legea administrației publice locale,
"unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplină și patrimoniu propriu .... Unitățile administrativ- teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg .... din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.;
D. interpretarea textului de lege mai sus citat, rezultă fără putință de tăgadă că în prezenta cauză, titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile cu reclamanții este Municipiul C. T.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită " obligarea pârâților la calculul și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr.2. și a L. - cadru nr.3. reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie -
31 decembrie 2010 "
În litigiile dintre salariați și unitățile de învățământ preuniversitar de stat, C. Local și P. nu pot fi obligați la " calculul și plata" unor drepturi salariale ce iau naștere ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă între personalul din învățământ și unitatea școlară în care își desfășoară activitatea, întrucât nu există niciun raport de drept civil, între aceștia și personalul unității de învățământ, care să implice drepturi în favoarea acestuia și obligații în sarcina consiliului local sau a primarului.
Remunerația sau salariul personalului didactic intră, în mod indiscutabil, în conținutul raportului juridic de muncă intervenit între fiecare cadru didactic în parte și unitatea școlară în care acesta își desfășoară activitatea.
Obligația prestării activității didactice revine cadrului didactic și, corelativ, în baza aceluiași raport juridic, obligația plății salariului incumbă unității școlare.
Prin urmare, apreciază că părțile raportului juridic dedus judecății sunt reclamanții, în calitate de salariați, și G. " P. F.", în calitate de angajator.
Existența unor obligații legale de finanțare a învățământului în sarcina autorităților administrației locale nu schimbă concluzia de mai sus, căci finanțarea se realizează în baza altor raporturi juridice, în care inițiatorii acestei proceduri judiciare nu au calitatea de parte și, astfel, sunt împiedicați să le aducă în mod direct pe rolul instanțelor judecătorești.
Potrivit prevederilor art.104.alin.2, lit.; a" din L. nr. l/2011, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, fac parte din finanțarea de bază, și se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În aceste condiții, apreciază că primarul și consiliul local nu pot avea calitate procesuală pasivă, întrucât politica managerială privind acordarea drepturilor salariale ale personalului din învățământ angajat cu contract individual de muncă, intră în competența exclusivă a directorului unității de învățământ.
Reclamantul S. S. D. Î. T. solicită admiterea recursului astfel cum a fostformulat, casarea sentinței recurate si, rejudecând cauza pe fond, modificareaacesteia în sensul admiterii în tot a acțiunii, astfel cum a fost formulată si precizată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că prin sentința pronunțată, tribunalul C. a admis în parte acțiune obligând pârâta G. „. F. C. T. la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada (...)-(...), iar pe pârâții C. Local și primar la alocarea fondurilor necesare și respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență - aplicabilitatea în speță - în raport de prev. art. 3307Cod pr. civ.- a Deciziei RIL nr.
11/(...), dar a apreciat că, ulterior datei de (...), se aplică disp. L. nr. 2. și ale L. nr. 285/2010, astfel că nu există nici un motiv pentru calcularea în continuare a salariilor în raport cu legea nr. 2..
Apreciază că, sub aspectul respingerii pretențiilor reclamantei ulterioarei datei de (...) sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și conținând motive conradictorii, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, astfel cum va demonstra în continuare:
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arată că, sub aspectul respingerii pretențiilor noastre ulterioare datei de 1 ianuarie 2010, sentința recurată este în mod evident pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, în condițiile în care judecătorul fondului a ignorat atât cadrul legal intern, cât si dispozițiilor art. 20 alin. (l) din Constituția României și documentele internaționale ratificate de R. sau la care R. este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al C.i Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar si practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (D. nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 706/06.X.20 11).
Prin „cadru legal intern"; înțelege atât ansamblul actelor normative care reglementează salarizarea personalului didactic, inclusiv cele privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - respectiv L. nr. 3. (în vigoare de la 1 ianuarie 2010), O.U.G. nr. 1., L. nr. 2. si L. nr. 285/2010 (ultimele două în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011), cât și practica C. C..
Astfel, până la data de 31 decembrie 2009, salarizarea personalului din învățământ - didactic de predare și pregătire/instruire practică și didactic auxiliar și nedidactic - a fost reglementată printr-o serie de acte normative (legi și ordonanțe ale G.). În egală măsură, salariații din învățământ au beneficiat de drepturi câștigate prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile. Drepturile membrilor noștri de sindicat - personal didactic, câștigate în instanță până la data de (...) în temeiul L. nr. 2., nu au fost acordate începând cu data de 1 ianuarie 2010, dată la care a intrat în vigoare L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În egală măsură, ele nu au fost acordate nici de la data de 1 ianuarie 2011, dată la care au intrat în vigoare L. nr.
2. și L. nr. 285/2010.
În opinia acestuia, neplata respectivelor drepturi ulterior datei de 1 ianuarie 2010 este evident NELEGALĂ, fapt ignorat de judecătorul fondului, astfel cum se va demonstra în cele ce urmează, citând și comentând dispozițiile aplicabile.
Judecătorul fondului a reținut obligativitatea deciziei RIL nr. 11/2012, însă nu a aplicat-o în litera și spiritul său, oprindu-se cu acordarea drepturilor la data de (...). Aceasta în condițiile în care, ulterior acestei date, s-au aplicat prevederi legale similare celor cuprinse în L. nr. 3., fapt care va rezulta în mod evident din cele ce urmează.
Astfel prin L. cadru nr. 3. se reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice , categorie în care este inclus și personalul din învățământ. Există însă în L. cadru două texte extrem de importante, relevante și esențiale pentru speța dedusă judecății.
În primul rând, L. nr. 3. garantează, la nivel de principiu, menținerea drepturilor câștigate. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 lit. c) din lege - text ignorat complet de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate. Ori, în cazul de față, vorbim despre drepturi salariale recunoscute și stabilite prin acte normative constituționale și prin hotărâri judecătorești.
În al doilea rând, la art. 30 alin. (5) din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate fată de luna decembrie 2009.
În același sens sunt și dispozițiile arte 5 alin. (1) din OUG nr.1., mai sus citate.
Faptul că membrii noștri de sindicat nu au beneficiat încă de plata efectivă a diferențelor salariale dispuse prin sentința mai sus menționată este irelevant - având în vedere dispozițiile L. nr. 3. și ale OUG nr. 1. interesează nivelul acestui salariu, la care era îndreptățit salariatul, instanța statuând, definitiv și irevocabil, că acest nivel este conform L. nr. 2..
Cu toate acestea, salariile personalului didactic de predare și pregătire/instruire practică și didactic auxiliar nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul stabilit prin hotărâre judecătorească inclusiv până la data de 31 decembrie 2009. În consecință, este evident faptul că, ulterior datei de 1 ianuarie
2010, acești salariați au fost privați de un drept reglementat printr-un act normativ declarat constituțional (L. nr. 2.) și consfințit și printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce demonstrează încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin. (5) din L. nr. 3. și ale art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1..
Faptul că în anul 2010, calculul salariilor s-a făcut incorect, cu ignorarea sentințelor judecătorești și a prevederilor legale speciale aplicabile în materie a determinat reîncadrarea personalului didactic și calcularea în mod greșit a salariilor acestuia și în anul 2011, din moment ce salariul de referință (cel din luna octombrie 2010) a fost mai mic. În consecință, fată de prevederile art. 1 alin. (1) din L. nr. 285/2010, pentru identitate de rațiune, în considerarea principiilor enunțate anterior, este evident faptul că și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, personalul didactic de predare și instruire practică și personalul didactic auxiliar au fost privați de drepturile salariale cuvenite.
La acest punct subliniază faptul că art. 3 lit. c) din L. nr. 2. instituie, ca principiu al salarizării personalului plătit din fonduri publice, echitatea și coerență, inclusiv prin remunerație egală pentru muncă de valoare egală. Ori, este de notorietate faptul că deja în unele zone ale țării, salariile personalului didactic se calculează prin luarea în considerare a prevederilor L. nr. 2.. Este deci evident, în aplicarea principiului consacrat de L. nr. 2. că nu se pot crea asemenea diferențieri pentru muncă de valoare egală, astfel că, ținând cont și de celelalte prevederi legale și constituționale aplicabile, se impuneau reîncadrarea cadrelor didactice și didactice auxiliare și calcularea salariilor acestora, atât în anul 2010, cât și în anul 2011, astfel cum s-a dispus de către Tribunalul Cluj, prin aplicarea prevederilor L. nr. 2..
Înțelege să invoce recenta Decizie nr. 11/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. După cum rezultă din Comunicatul Înaltei Curți de C. și Justiție- B. de I. și R. P. din data de 8 octombrie 2012, referitor la D. nr. 11/(...), pronunțată în recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. și ale art. 30 din legea nr. 3.… personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, aredreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O. G. nr.1., aprobată cu modificări prin legea nr. 2..
Cu alte cuvinte, instanța supremă a statuat că independent de existența unei hotărâri judecătorești referitoare la calculul și plata salariulu până la data de 31 decembrie 2009, conform L. nr. 2., la 1 ianuarie 2010 personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control și personalul didactic auxiliar trebuia încadrat și salarizat conformacestui din urmă act normativ.
Deci, atât Curtea Constituțională ( prin decizia nr.877/(...)) cât și Înalta Curte de Casație și Justiție ( prin D. RIL nr. 11/(...)), au statuat că la data de (...), reîncadrarea și salarizarea personalului didactic trebuiau făcute conform coeficienților și salariului avut în plată la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu legea nr. 2..
Același raționament este aplicabil, mutatis mutandis, salarizării cu începere de la data de (...), din moment ce, conform art. 1 alin.1 din L. nr. 285/2010 salariul de referință pentru cel din ianuarie 2011 este cel din luna octombrie
2010-calculat pentru personalul didactic, așa cum au statuat instanța supremă și cea de contencios constituțional, în raport de coeficienții din legea nr. 2..
Pârâții C. LOCAL T. și P. M. T. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate având în vedere că în mod corect și legal instanța de fond a reținut că majorarea cu 15 % a salariului se face raportat la salariul care a fost acordat în luna octombrie 2010, întrucât la acesta se raportează intenția legiuitorului în momentul adoptării legii nr.
285/2010.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la recurs ul declarat de pârâți i P. M. C. T. și C. L OCAL AL M.
C. T.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Argumentele pârâților recurenți vizează modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea acestuia la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță calitatea procesuală pasivă a recurenților, raportat la incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății) care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuareaacestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
În mod evident, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamantei de către recurent în calitate de angajată a acestuia, ci prin obligarea la alocarea fondurilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către recurent, implicat în procesul de salarizare a personalului didactic, a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurentului, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic sui generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
În ceea ce privește P. M. C. T., acesta este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care sunt obligați acești pârâți la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C., în temeiul art. 312 alin.1
C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursul formulat de acești.
2. Cu privire la recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T.
Curtea reține că, prin D. nr. 3 din (...), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 350 din (...), pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor L. nr. 2. de aprobare a O. G. nr.
1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de
31 decembrie 2009, ca efect al deciziilor C. C. prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În raport de recursul în interesul legii, referitor la salarizarea personaluluidin învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr. 877/(...) publicată în Monitorul Oficial nr. 706/(...) că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de (...) se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la (...), stabilit în conformitate cu L. nr. 2..
Reținând și dispozițiile art. 7 al. 2 și art. 30 al. 5 din legea nr. 3., precum
și prevederile evocate, Curtea apreciază că pentru anul 2010, membrii de sindicatreprezentați de reclamant sunt îndreptățiți să beneficieze de salariulcorespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr.
2..
Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că noțiunea de salariu nu trebuie înțeleasă prin salariu efectiv plătit, în condițiile în care salarizarea în anul 2010 a fost stabilită prin prisma drepturilor salariale din luna decembrie 2009, când L. nr. 221/2009 producea încă efecte.
Prin intrarea în vigoare la data de (...) a L. nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, L. nr. 3. a fost abrogată.
Conform art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor deîncadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, a fost majorat cu 15%.
Începând cu data de (...) a intrat în vigoare L. nr. 63/2011, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ.
Prin urmare, în intervalul (...) - (...) salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ trebuia să se facă în raport de veniturile cu acest titlu din octombrie 2010, lună în care, așa cum s-a arătat anterior, majorarea salarială stabilită prin L. nr. 2. producea efecte.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâții P. M. C. T. și C. LOCAL AL M. C. T. și admite recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr.
10589 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâții la calculul și plata către reclamant a drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 285/2010 raportat la prevederile L. nr. 2. pentru perioada (...) - (...) inclusiv.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./(...)
Jud.fond B. G. Z.
| ← Decizia nr. 3377/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1081/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
