Decizia nr. 5080/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5080/R/2012
Ședința publică din data de 11 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: C. M.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. P. R. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 9845 din 27 septembrie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. G. N., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.9110/117/(...) la Tribunalul Cluj, precizată la data de (...), reclamanta S. „. P. R. S. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să îl oblige pe acesta din urmă să-i plătească suma de 32.724,16 lei, reprezentând prejudiciul cauzat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul un contract individual de muncă pe durată determinată, pe o perioadă de 3 luni, respectiv între 10.01-(...), în funcția de reprezentant comercial cu atribuțiile prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă.
Se mai arată că prin actul adițional nr.9 din (...), între părți s-a convenit prelungirea duratei contractului până la data de (...) și reducerea salariului de la
5000 lei la 2500 lei lunar.
Pentru desfășurarea activității, pârâtul a primit de la societatea reclamantă un autoturism, un telefon mobil, un laptop Dell și unul Fujitsu, i s-a pus la dispoziție combustibil pentru autoturism, i s-au dat tichete de masă, i s-a plătit diurna și i s-au acordat avansuri spre decontare.
Reclamantul arată că pârâtul, în perioada (...)-(...) nu și-a îndeplinit însă atribuțiile de serviciu și nu a realizat norma de muncă, obiectivele și criteriile de performanță prevăzute în contractul individual de muncă.
Astfel, pârâtul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, iar la încetarea raportului de muncă s-a efectuat predarea bunurilor sale. Cu această ocazie reclamanta a constatat lipsa laptopului marca
Fujitsu, pe care pârâtul susține că l-a predat la firma de la care a achiziționat laptopul Dell.
Reclamanta a mai susținut că, prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pârâtul nu a predat laptopul lipsă, a încasat necuvenit salariul lunar șiviramentele legale, tichetele de masă, diurnă și avansuri spre decontare și combustibil pentru autoturism, cauzând un prejudiciu patrimonial în cuantum de 32.724,16 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 254 și 258, 266-275 din Codul
Muncii actualizat.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Prin sentința civilă nr. 9845/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis înparte acțiunea formulată de reclamanta S. P. R. S. în contradictoriu cu pârâtul C. G. N. și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de
1876,55 lei reprezentând avans spre decontare nejustificat, fiind respinse celelalte petite.
Prin aceeași hotărâre a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de
150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată, pe o perioadă de 3 luni, respectiv între 10.01- (...), în funcția de reprezentant comercial având atribuțiile prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă. Prin actul adițional nr. 9 din (...), între părți s-a convenit prelungirea duratei contractului până la data de (...) și reducerea salariului de la 5000 lei la 2500 lei lunar.
Pentru desfășurarea activității, pârâtul a primit pe baza unui proces- verbal de predare-primire încheiat la data de 7 ianuarie 2011, de la societatea reclamantă un autoturism marca Opel Astra Caravan cu anexele aferente, un telefon mobil Nokia E72, un laptop Dell și unul Fujitsu, i s-a pus la dispoziție combustibil pentru autoturism, i s-au dat tichete de masă, i s-a plătit diurna și i s-au acordat avansuri spre decontare.
Pârâtul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, iar la încetarea raportului de muncă s-a efectuat predarea bunurilor reclamantei care au fost date în folosința pârâtului, în acest scop fiind încheiat procesul verbal de predare-primire încheiat la data (...). Cu această ocazie s-a constatat lipsa laptopului marca Fujitsu, pe care pârâtul susține că l-a predat la firma de la care a achiziționat laptopul Dell.
Potrivit prevederilor art. 159 Codul muncii actual, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Codul muncii prevede expres, prin prevederile art.161, că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor și că salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. La art.169 se dispune că nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Conform prevederilor art.40, alin.2 lit.f din Codul muncii angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa,precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. Or, câtă vreme reclamanta a avut raporturi de muncă cu pârâtul și i-a plătit acestuia drepturi salariale a recunoscut că acesta și-a îndeplinit atribuțiile și ca atare nu-i poate cere ulterior salariile achitate, celelalte drepturiderivând din calitatea de salariat și contribuțiile legale pe care le-a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Este cunoscut că ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat a o repara.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 254 alin.1 din Codul muncii actual, următoarele condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Prima instanță a mai reținut că sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului, ori pe parcursul derulării raportului de muncă, una dintre obligațiile angajatorului era cea de a verifica constant activitatea angajatului, respectiv dacă acesta își îndeplinește atribuțiile de serviciu și dacă realizează norma de muncă, obiectivele și criteriile de performanță prevăzute în contractul individual de muncă. Faptul că numai după o perioadă mare de timp reclamanta a constatat activitatea prejudiciabilă a pârâtului, reprezintă o neglijență a angajatorului care avea obligația, dar și dreptul de a verifica calitatea muncii depuse de angajat, în permanență, confirmând faptul că acesta a fost prezent la locul de muncă și că a efectuat munca stabilită prin contractul individual de muncă, fișa postului și regulamentul intern.
Mai mult, s-a reținut că legislația fiscală aplicabilă prevede expres modalitatea în care se efectuează decontarea combustibilului și a avansurilor bănești încasate pentru deplasări. Aceste deconturi se efectuează după fiecare deplasare și doar dacă sunt judicios dovedite cheltuielile efectuate de angajat. D. ar fi fost respectate aceste prevederi legale, prejudiciul ar fi fost eliminat chiar de la începutul derulării raportului de muncă.
Din analiza actelor existente la dosar, respectiv a situației cheltuielilor salariale ale pârâtului și a statelor de plată, instanța a constatat că reclamanta a probat doar parțial existența prejudiciului, astfel încât a respins cererea de plată a sumei de 11.860 lei cu titlu de salarii nete plătite de societate pârâtului, având în vedere faptul că din existența raportului de muncă rezultă obligația angajatorului de plată a salariului convenit.
S-a mai reținut că reclamanta nu a dovedit fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa și nu a depus dovezile cu norma de muncă comunicată salariatului și procentul de realizare a normei pe parcursul întregii perioade de executare a raportului de muncă și nici cu privire la diferența dintre combustibilul pentru autoturism pus la dispoziție și cel cuvenit, precum și la celelalte drepturi de natură salarială.
Referitor la lipsa laptopului marca Fujitsu, pe care pârâtul susține că l-a predat la firma de la care a achiziționat laptopul Dell, instanța de fond a respins acest petit, având în vedere faptul că reclamanta nu a dovedit exact valoarea de înlocuire a mijlocului de inventar, astfel că prejudiciul nu are caracter cert, lichid și exigibil.
Cu privire la suma solicitată cu titlu de avans cheltuieli primite și rămasă nejustificată, din analiza Situației avansurilor spre decontare și a dispozițiilor de plată, corelativ cu ordinele de deplasare care conțin pe verso cheltuielile efectuate, prima instanță a calculat efectiv, potrivit tuturor documentelor depuse, (filele nr.55-142) diferența nejustificată ca fiind în cuantum de 1876,55 lei.
Față de cele ce preced, având în vedere că pârâtul se face vinovat de un anumit prejudiciu produs în patrimoniul reclamantei, prejudiciu rezultat dinîncălcarea în mod culpabil a îndatoririlor de serviciu, prevăzute în fișa postului, pe care trebuia să le îndeplinească în calitate de reprezentant comercial, tribunalul, în temeiul art. 208 din Legea 62/2011 coroborat cu prevederile 254 și următoarele din Codul muncii, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâtul să-i achite acesteia suma de 1876,55 lei.
În temeiul art. 274 Cod.proc.civilă, fiind în culpă procesuală, pârâtul a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 150 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. "L. P. R." S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 Cod.proc.civilă, care consacră principiul fundamental al aflării adevărului, unul dintre principiile procedurii civile, aflat în legătură directă cu principiul rolului activ al judecătorilor.
De asemenea, se arată că au fost încălcate prevederile art. 261 alin.1 pct. 5
Cod.proc.civilă.
La termenul de judecată din data de (...), deși legal citat, pârâtul C. G.-N. nu s-a prezentat în vederea luării interogatoriului (fără a avea un motiv temeinic pentru acest fapt), reprezentantul reclamantei solicitând ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod.proc.civilă.
Se arată că, în mod absolut nejustificat și nemotivat, așadar nelegal, instanța a revenit, fără nicio motivare, asupra probei, deja încuviințate, privind luarea interogatoriului pârâtului. R. apreciază că neprezentarea pârâtului la termenul la care avea cunoștință că i se va lua interogatoriul echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor sale, aspect ce ar fi dus, alături de celelalte susțineri probate, la admiterea în tot a acțiunii.
R. mai arată că instanța fondului trebuia să dea hotărârea În urma unei analize judicioase a actelor și lucrărilor dosarului, iar în virtutea rolului său activ ar fi trebuit să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. Cu toate acestea, datorită modalității în care instanța a înțeles să procedeze, motivarea este contradictorie și afectată de lacune în analiza situației de fapt.
Se susține că fără o fundamentare pe probele de la dosar, instanța fondului afirmă că "reprezintă o neglijență a angajatorului" faptul că "numai după o perioadă mare de timp" recurenta a constatat activitatea prejudiciabilă a pârâtului și în mod eronat a constatat că pârâtul "a fost prezent la locul de muncă și că a efectuat munca stabilită prin contractul individual de muncă, fișa postului și regulamentul intern."
Pentru a concluziona astfel, se consideră că instanța fondului a ignorat analiza unor aspecte esențiale, cum ar fi : a) faptul că, deși pârâtul a avut cunoștință de decizia de sancționare nr.
15/ (...) și de decizia nr. 16 din (...) de desfacere a contractului individual de muncă, nu a înțeles să le conteste; b) faptul că a fost nevoie de timp pentru ca recurenta să culeagă informații și să aibă confirmări clare pentru dovedirea vinovăției angajatului, care a înțeles să lucreze concomitent la o altă societate comercială concurentă (S."Calitech" S.), ceea ce vorbește de la sine despre cum și-a "îndeplinit" pârâtul îndatoririle de serviciu.
Din contră, se consideră că instanța fondului nu ține seama și nu face vorbire despre relevanța corespondenței purtate cu S. Calitech" S. (adresa nr. 230
/ (...)), nefiind interesată nici de consecințele penale ale acestor fapte ale pârâtului (întrucât au fost formulate-încă din anul 2011-2 plângeri penale împotriva pârâtului, din partea ambelor societăți la care "a muncit" în același timp).
R. mai arată că, în schimb, instanța ajunge în urma unor calcule proprii, pentru care nu oferă vreo explicitare privind modul de calcul, la concluzia că pârâtul datorează doar suma de 1876,55 lei.
Se mai arată că nici cu privire la criteriile avute în vedere de instanță pentru obligarea pârâtului la plata unor cheltuieli de judecată parțiale de numai
150 lei nu există nicio explicație.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9, art. 3041, art. 312 și următoarele Cod.proc.civilă.
Analizând recursul declarat de reclamanta S. P. R. S., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de disp.art.304 pct.7 Cod.proc.civilă, se reține că, într-adevăr, considerentele primei instanțe sunt deficitare mai ales privind explicitarea modului de stabilire a sumei de 1876,55 lei, cu titlu de prejudiciu reprezentând avansuri nedecontate în mod legal. În cauză nu se poate reține însă incidența disp.art.304 pct.9 Cod. proc.civilă. Având în vedere însă disp.art.3041 Cod.proc.civilă, aplicabile în cauză, se constată următoarele: În mod corect prima instanță a respins cererile reclamantei, astfel cum au fost precizate, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 11860 lei, cu titlu de drepturi salariale achitate, a sumei de 6412 lei, reprezentând C. asigurat, a sumei de 5870 lei, cu titlu de C. asigurător, a contravalorii tichetelor de masă în sumă de 284,08 lei, a sumei totale de 4886, 21 lei cu titlu de combustibil, diurnă și alte cheltuieli avansate. Astfel, angajatorul, căruia îi revine sarcina probei în cauză, nu a reușit să probeze că, în perioada 10.01-(...), pârâtul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și nu a realizat norma de muncă, obiectivele și criteriile de performanță prevăzute în contractul individual de muncă. De altfel, acesta a fost sancționat disciplinar doar în luna iunie 2011, pentru abateri disciplinare care nu au fost descrise în concret în actul de concediere. În consecință, intimatul, a fost salariatul societății, cu toate drepturile aferente, în întreaga perioadă pentru care se solicită de fapt rambursarea drepturilor salariale, a contribuțiilor sociale și a celorlalte drepturi de care acesta a beneficiat în calitate de angajat. Curtea mai reține că în cauză nu prezintă relevanță faptul că decizia nr.16 din (...) de desfacere a contractului individual de muncă nu a fost contestată de către intimat, întrucât rezilierea acestui contract cu executare succesivă nu poate avea decât efecte pentru viitor și nu pentru trecut, astfel încât angajatul este îndreptățit să păstreze drepturile salariale și celelalte beneficii pe care le-a avut în această calitate până la data concedierii. Din acest punct de vedere, proba cu interogatoriu neadministrată în cauză nu putea schimba soluția litigiului, întrucât art.170 din Codul muncii republicat consacră inadmisibilitatea renunțării de către salariați la plata drepturilor salariale ce li se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale. R. mai invocă prejudicierea sa de către intimat prin faptul că acesta a lucrat concomitent la o altă societate comercială concurentă S."Calitech" S., însă la dosar a fost depusă doar adresa nr.230/ (...), ce reprezintă de fapt corespondența purtată între cele două societăți, care nu se coroborează însă cu nicio altă probă administrată în cauză din care să rezulte că, prin încălcareaobligației de loialitate, pârâtul ar fi cauzat angajatorului său daune egale cu totalitatea drepturilor bănești de care a beneficiat în perioada 10.01-(...). De asemenea, se mai constată că recurenta susține, însă nu probează în niciun mod că ar fi înregistrat plângeri penale împotriva intimatului și modul în care acestea ar fi fost soluționate. Curtea constată însă că în mod greșit prima instanță nu a obligat pe pârâtul C. G. N. să plătească reclamantei suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea laptopului Fujitsu, cu uzura aferentă, pe care acesta l-a primit la data de (...), astfel cum rezultă din procesul-verbal depus la filele nr.16-18 dosar de fond și pe care nu l-a predat la lichidare, astfel cum rezultă din procesul- verbal din (...), fără a proba în cauză susținerile sale că l-ar fi folosit în scopul achiziționării laptopului Dell, cu reducere de preț. De asemenea, Curtea constată că avansurile primite de către intimat au fost probate cu dispozițiile și ordinele de plată depuse la filele nr.57-62 dosar de fond, acestea fiind în sumă totală de 6950 lei. Se reține că angajatorul nu a probat în cauză în niciun mod faptul că intimatul ar fi înregistrat depășiri la combustibil în sumă de 280,71 lei, cu TVA- ul aferent, de 67, 37 lei. R. a probat cu ordinele de deplasare și bonurile fiscale depuse la filele nr.84-141 dosar de fond, că intimatul ar fi justificat cu aceste documente doar suma de 4886, 21 lei, pe care de altfel societatea a precizat-o prin înscrisul intitulat „Situația justificărilor avansurilor spre decontare de către angajatul C. G. N.";, depus la fila nr.142 dosar de fond. Curtea reține astfel ca fiind dovedit în cauză prejudiciul în sumă de 2064,21 lei suferit de către societatea recurentă (6950 lei-4886,21 lei) prin nedecontarea legală de către intimat a avansurilor primite de la angajatorul său în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu încredințate. În consecință, în temeiul disp.art.254 alin.1 Codul muncii, Curtea constată că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a intimatului pentru prejudiciul în sumă de 2064,21 lei suferit de către societatea recurentă Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamanta S. „. P. R. S. și se va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul obligării pârâtului C. G. N. să plătească reclamantei suma de 1.000 lei reprezentând contravaloare laptop Fujitsu și suma de 2.064,21 lei reprezentând avansuri nejustificate. În temeiul disp.art.274 și 276 Cod.proc.civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând parte din onorariul avocațial plătit apărătorului ales, proporțional cu pretențiile încuviințate acestei societăți. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. În temeiul disp.art.274 și 276 Cod.proc.civilă, intimatul C. G. N. va fi obligat să plătească recurentei și suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, cu titlu de onorariu de avocat, având în vedere prejudiciul pentru care, în cauză, a fost probată întrunirea condițiilor răspunderii patrimoniale. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. „. P. R. S. împotriva sentinței civile nr. 9845 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care omodifică în parte în sensul că obligă pârâtul C. G. N. să plătească reclamantei suma de 1.000 lei reprezentând contravaloare laptop Fujitsu și suma de 2.064,21 lei reprezentând avansuri nejustificate. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei. Obligă pe intimatul C. G. N. să plătească recurentei suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI S.-C. B. C. M. I.-R. M. GREFIER G. C. Red.C.M./dact. M.S.; 3 ex./(...); Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B..
| ← Decizia nr. 863/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3121/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
