Decizia nr. 5133/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5133/R/2012
Ședința publică din data de 18 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: : D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de revizuientul D. C. împotriva sentinței civile 8709 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata S. S. SA C. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere - revizuire.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 decembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.8709 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul D. C. în contradictoriu cu intimata SC S. SA, împotriva sentinței civile nr.
1528/(...) a J. C.-N., a Deciziei nr. 432/1999 a T. C. și a Deciziei nr. 3. a T. C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1. s-a respins contestația formulată de reclamantul D. C. împotriva dispoziției de concediere 6.. În motivarea sentinței s-a reținut că argumentele invocate de către contestator sunt neîntemeiate. Astfel, neconsultarea sindicatului în legătură cu desfacerea contractului colectiv de muncă al contestatorului nu atrage nulitatea desfacerii contractului ci eventual sancționarea legală a celui vinovat, această consultare nefiind necesară atunci când măsura se impune din motive obiective, de restabilizare a activității angajatorului; nici neacordarea termenului de preaviz nu atrage nulitatea dispoziției de desfacere a contractului de muncă ci obligația angajatorului de a acorda fostului salariat indemnizația egală cu salariul de bază pe o jumătate de lună, obligație pe care intimata și-a îndeplinit-o; în ceea ce privește nerespectarea criteriilor prevăzute în contractul colectiv de muncă privind persoanele care vor fi afectate de desfacerea contractului, instanța a apreciat că problema aplicării acestor criterii se pune doar în situația în care se desființează mai multe posturi și nu și în situația în care se desființează un singur post cum a fost cazul în speță; de asemenea instanța a mai reținut că intimata nu a avut în mod obiectiv posibilitatea de a-i oferi revizuentului un alt loc de muncă, față de dimensiunile reducerii drastice de personal.
Prin decizia civilă nr. 4. a T. C. s-a respins ca neîntemeiat apelul împotriva sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. În motivarea apelului s-a reținut că intimata a făcut proba în fața primei instanțe că în anul 1998 a avut loc o reorganizare reală a societății, că apelantul nu a produs probe pentru a dovedi susținerile de reangajare a unei alte persoane pe postul ocupat. Instanța de apel, la fel ca și instanța de fond au reținut că raportat la amploarea din anul 1998, intimata nu a avut posibilitatea de a-i oferi contestatorului un alt loc de muncă.
Prin decizia civilă nr. 3. (f. 9-10) s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul D. C. împotriva deciziei nr. 432/A/C/27 sept 1999 a T. C., dos. nr. 4857/1999 pe care a menținut-o întru totul. În motivarea deciziei T. a reținut că decizia de concediere a contestatorului a fost corect emisă, ca urmare a desființării efective e postului acestuia, post care era singurul de acest fel.
Potrivit art. 322 din Codul de procedură civilă: „. unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere in următoarele cazuri: 1. daca dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. daca s-a pronunțat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. daca obiectul pricinii nu se afla in ființa; 4. daca un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina sau daca hotărârea s-a dat in temeiul unui înscris declarat fals in cursul sau in urma judecații ori daca un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credința sau grava neglijenta in acea cauza; În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii. 5. daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatela sau consiliu judiciar nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați sa-i apere;
7. daca exista hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, in una si aceeași pricina, intre aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplica si in cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. In cazul când una dintre instanțe este Î. Curte de C. si Justiție cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanța; 8. daca partea a fost împiedicata sa se înfățișeze la judecata si sa înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. 9. daca Curtea Europeana a D.urilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorata unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continua sa se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. 10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Având în vedere dispozițiile art. 322 din codul de procedură civilă instanța a constatat că nu se încadrează în nici un fel în vreunul din motivele de revizuire argumentele generale ale petentului referitoare la netemeinicia și nelegalitatea hotărârilor judecătorești atacate.
Judecarea recursului de către aceeași instanță care a judecat și apelul, de asemenea, nu este un motiv de revizuire, și, în plus, atâta timp cât recursul nu a fost judecat de aceeași judecători care au pronunțat decizia din apel, dreptul la un proces echitabil al reclamantului nu a fost încălcat.
Dintre argumentele revizuientului unele s-ar putea încadra în cele prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă:
Faptul că revizuientul a intrat în urma unui proces civil în posesia unui document care arată că organigrama societății s-a modificat în beneficiul societății s-ar putea încadra în motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza 1 din Codul de procedură civilă. Acest argument este însă neîntemeiat, întrucât petentul nu a depus la dosarul cauzei nici un document care să infirme hotărârile anterioare ale instanțelor, document cu privire la care ar fi trebui oricum să facă și proba momentului în care l-a obținut.
Nepronunțarea asupra unui capăt de cerere respectiv faptul că el s-a îmbolnăvit în societate datorită condițiilor de muncă s-ar putea încadra în motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Acesta nu este însă un capăt de cerere. Un capăt de cerere presupune o solicitare a reclamantului. Or, faptul că reclamantul s-a îmbolnăvit nu este o solicitare asupra căreia să nu se fi pronunțat instanța.
Judecarea recursului în absența reclamantului și fără legala sa citare poate să constituie un motiv, nu de revizuire ci de contestație în anulare. Și acest motiv este însă neîntemeiat, întrucât din cuprinsul deciziei civile nr. 3. a rezultat că procedura pentru termenul de judecată la care s-a procedat la judecarea cauzei a fost legal îndeplinită.
În consecință, având în vedere că nici unul dintre argumentele revizuientului nu este întemeiat, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul D. C. solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1528/(...) a judecătoriei C.-N., a deciziei civile nr. 432 a T. C. și a deciziei civile nr. 3. a T. C. și rejudecând cauza, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
De asemenea solicită cheltuieli de judecată precum și recuperarea prejudiciului cauzat de această măsură abuzivă, de desfacere a contractului de muncă dispus prin dispoziția 6. septembrie 1998.
În motivarea recursului, revizuientul recurent a arătat că instanțele de fond, de apel și de recurs învestite cu soluționarea contestației sale împotriva deciziei de desfacere a contractului său de muncă emise de pârâtă au concluzionat în mod eronat că această decizie este întemeiată; aceste instanțe au luat în considerare susținerile intimatei, fără să-i pretindă acesteia să și le probeze.
R. recurent și-a expus în continuare pe larg opinia conform căreia argumentarea și soluțiile instanțelor nu au nici o legătură cu legea și sunt evident netemeinice; acesta a arătat că a solicitat revizuirea sentinței întrucât în urma unui proces civil a intrat în posesia unui document care atestă fără putere de tăgadă că organigrama societății S. a fost modificată în favoarea societății, organigrama fiind singurul document care atestă dacă s-a făcut reorganizare și reducere de personal prin concedieri colective; din acest document se arată că el primea bani de la aprovizionare începând cu luna nov. și dec. 1997.
Mai arată că instanța de judecată nu a studiat materialul probator depus de către recurent însă a pronunțat o sentință în care a reținut că recurentul a fost transferat la M. S. începând cu data de 17.XI.1997 ceea ce este contrar cu toate actele depuse la dosar.
În anul 1997 mina S. a fost însă închisă și au rămas doar 5 paznici care efectuau paza; revizuientul a arătat în continuare că în decizia de desfacere acontractului său de muncă s-a menționat ca motiv reducere de activitate; pentru a se motiva această decizie a arătat că avocatul intimatei a recurs la următorul artificiu: a translatat reducerea minei din anul 1997 în anul 1998; în opinia revizuientului această chichiță a indus în eroare instanțele de judecată care nu au pretins probe pentru orice afirmație, nu respectă legea și contractele colective de muncă; mai mult organigrama societății este incompletă și nu rezultă că în anul 1998 s-a făcut o reorganizare a societății cu reducere de personal; revizuientul își pune în continuare o serie de întrebări retorice din care rezultă că el apreciază că instanțele de judecată nu aveau cum să aprecieze că la SC S. SA s-a făcut reorganizarea societății prin concedieri colective încălcând procedura, dreptul său la un proces echitabil și dreptul său la apărare.
Petentul a arătat în continuare că din demersurile sale efectuate pe lângă I. N. de S. a rezultat că cifra de afaceri a societății a crescut din anul 1998 până în anul 2001 și, prin urmare, aceasta nu și-a redus activitatea; în continuare petentul a mai enumerat o serie de neregularități ale deciziei sale de concediere. R. a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere și anume faptul că el s-a îmbolnăvit în societatea pârâtă datorită condițiilor de muncă și nu în altă parte.
S-a mai plâns de faptul că recursul s-a judecat de aceeași instanță ca și apelul și de faptul că recursul s-a judecat în absența sa; mai arătă că din 1998 până în 2000 s-au angajat la SC S. un număr de 306 oameni, și nu înțelege de ce s-au angajat oameni din afară în loc să fie angajați șomerii SC S.. În plus, față de concediere lui i s-au mai și redus unele drepturi la pensie și aceasta numai pentru că el s-a opus categoric privatizării frauduloase a societății.
R. a susținut și că nu i se pare corectă distrugerea societății românești, trimiterea în șomaj a angajaților pentru ca o mână de ticăloși să beneficieze de niște avantaje materiale colosale.
Un alt motiv ar constat în faptul că a fost apărat cu viclenie, avocatul pe care și l-a angajat făcându-l să piardă procesul.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut faptul că revizuire este o cale extraordinară de atac, ce poate fi invocată doar în cazurile limitativ prevăzute de lege. R. revizuientul nu a indicat temeiul de drept pe care își întemeiază susținerile, însă, așa cum a reținut și tribunalul, analiza acestora fac posibilă încadrarea lor la punctele 2, 5 și 6 al art. 322 C.pr.civilă, ce urmează a fi analizate de către curte în cele ce succed.
Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct.2 C.pr.civilă, curtea reține că acesta permite revizuirea unei hotărâri daca instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Acest motiv de revizuire constituie o exigenta a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este ținuta sa statueze numai în limitele în care a fost sesizata, pronunțându-se însă asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită.
Or, analizând cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul revizuient, curtea constată că acesta nu a investit instanța cu un petit distinct, rezultând din îmbolnăvirea sa, astfel încât nu se poate reproșa instanței că nu s-a pronunțat pe o chestiune cu care nu a fost investită. Dimpotrivă, instanța este limitată de cadrul procesual creat de părți, neputând acorda mai mult decât s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Ca atare,curtea constată că acest motiv de revizuire este nefundat, așa cum în mod legal și temeinic a reținut și instanța de fond.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.5 teza I Cod Procedura Civila, analiza admisibilității cererii se impune a fi realizata prin raportare la conținutul art.322 pct.5 Cod Procedura Civila, respectiv: "(5) daca, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o împrejurare mai presus de voința parților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implica îndeplinirea unor condiții cumulative si care rezulta cu claritate din redactarea textului anterior menționat.
În primul rând, revizuirea poate fi ceruta numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii.
Aceasta condiție este îndeplinita în cauza, întrucât înscrisurile invocate de revizuent, i-au parvenit acestuia după pronunțarea hotărârii, fiind depuse de intimată într-un alt dosar.
A doua condiție a revizuirii se refera la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacata, fie datorita faptului ca acesta a fost reținut de partea potrivnica, fie datorita unor împrejurări mai presus de voința părții. D. urmare, simpla împrejurare ca partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurala a revizuirii, cu excepția cazului când se face dovada imposibilității de prezentare a acestora în condițiile arătate la art.322 pct.5 Cod Procedura Civila.
Or, această condiție nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care nimic nu a împiedecat revizuientul să ceară intimatei depunerea acestor acte - state de plată, organigrame etc. - în cursul procesului judecat. R. nu a invocat și nici nu a dovedit refuzul societății intimate în a depune aceste înscrisuri și nici o împrejurarea excepțională care l-ar fi împiedecat să solicite această probă.
Ca atare, curtea constată că nici acest motiv de revizuire nu este întemeiat. Cât privește art.322 pct.6 Cod procedurã civilã acesta prevede cã: 1) revizuirea se poate cere dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruții, incapabili sau cei puși sub curatelã sau consiliu judiciar, nu au fost apãrați deloc sau au fost apãrați cu viclenie de cei însãrcinați sã-i apere.
Conținutul acestei prevederi de lege definește exact în favoarea cui este reglementarea care circumscrie pe cei ce ar putea invoca art.322 pct. 5 în persoana : statului, alte persoane juridice de drept public sau utilitate publicã, dispãruți, incapabili sau cei puși sub curatelã sau consilier judiciar.
Revizuietul D. C. nu face parte însă din nici una din categoriile sus citate, astfel încât nici acest motiv de revizuire nu este întemeiat.
Față de neîndeplinirea condițiilor cerute de normele legale analizate maisus, urmeazã deci a se constata cã cererea de revizuire este neîntemeiatã și va firespinsã.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul D. C. împotriva sentinței civile nr. 8709 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./(...)
Jud. fond B. G. Z.
| ← Decizia nr. 4277/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3898/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
