Decizia nr. 5097/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5097/R/2012
Ședința publică din data de 12 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. V. M. împotriva sentinței civile nr. 4842 din 1 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. C. SA - S. C. CF C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de av. C. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 decembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și judecarea în lipsă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei recurente, care depune în probațiune cererea de trecere pe postul de economist III, formulată de reclamantă către conducerea societății, acesta fiind un post vacant. Arată că mai solicită în probațiune efectuarea unei adrese către intimată cu solicitarea de a prezenta situația posturilor din compartimentul economic - Divizia Trafic C., având în vedere că din cele 10 posturi existente sunt ocupate doar 9, postul reclamantei fiind ocupat doar temporar de către o altă persoană și nefiind desființat.
Instanța, după deliberare, raportat la toate înscrisurile existente la dosar, respinge cererea în probațiune ca nefiind utilă cauzei.
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamantei recurente arată că după emiterea deciziei de concediere aceasta a continuat să lucreze pe postul de teleimprimatorist, fără a fi semnat nici un act. Arată că reclamanta a acceptat acest lucru pentru că este întreținător de familie și nu își permitea să rămână fără un loc de muncă. Sub aspectul salarizării arată că salariul pe acest post este inferior celui avut anterior.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral, arătând în esență că nu au fost enumerate concret criteriile ce s-au avut în vedere la desfacerea contractului de muncă, motiv pentru care decizia de concediere este nulă. Nu s- au avut în vedere nici criteriile de evaluare, reclamanta obținând pe toatăperioada nota maximă. Postul ocupat de reclamantă nu a fost desființat, au fost desființate doar posturile de la RC C., Dej și O., așa cum rezultă din noile organigrame aflate la dosar. Din întreg probatoriul administrat rezultă că nu au existat cauze reale și serioase pentru desfacerea contractului de muncă. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată de reclamanta C. V. M., în contradictoriu cu pârâta
C. N. DE C. F. „. S. - S. R. DE C. F. C., s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 4./(...) ca nelegală și netemeinică, să dispună reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii respectiv acela de economist III, cu obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalente cu drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data concedierii și până la reintegrare, sume actualizate cu dobânda legală la data plății efective și a daunelor morale în cuantum de 30.000 lei, precum și la operarea în carnetul de muncă a modificărilor corespunzătoare.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei începând cu data de (...), în funcția de telegrafistă, din data de (...) a ocupat funcția de economist IV, clasa 33, iar din data de (...) a fost încadrată ca economist I.
Reclamanta a susținut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută având în vedere faptul că nu i-a fost prezentată nicio situație economico- financiară care să determine măsura luată, nu i s-a adus la cunoștință notificarea menționată în decizia contestată și nici nu i s-a prezentat noua organigramă.
S-a mai arătat că decizia contestată nu respectă criteriile de concediere colectivă, acestea fiind aplicate eronat și incorect, având în vedere că are studii superioare necesare pentru ocuparea postului de economist III, are o vechime în companie mai mare decât alte angajate, care nu au fost concediate, este divorțată și are un copil minor în întreținere.
Mai mult chiar, reclamanta a arătat că postul său nu a fost desființat și ca atare, concedierea este nelegală.
Cu privire la termenul de contestare al deciziei de concediere, reclamanta a arătat că pârâta a indicat cu rea-credință termenul de 45 de zile și nu cel prevăzut de C. muncii, respectiv de 30 de zile.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 65, art. 68-69, art. 74, art. 78, art. 269 și art. 283 din C. muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că măsura a fost luată deoarece se confruntă cu probleme economico- financiare ce au determinat luarea măsurii de concediere colectivă, reorganizare și restructurarea companiei, fiind elaborat un Plan de restructurare și reorganizare a CN CF „.S. cu nr. (...) aprobat prin H. AGA nr. 64/(...) și s-a dispus reducerea unui număr de 812 salariați, din care 122 salariați la S. R. C.
S-a mai arătat că la S. F.-C. C. existau anterior reorganizării 1 contabil șef,
4 economiști, 1 contabil specialist și 1 contabil, iar ulterior au rămas 1 contabil șef și 3 economiști, printre posturile desființate fiind și cel al reclamantei, postul fiind real și efectiv suprimat din structura angajatorului.
Pârâta a mai arătat că legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului selectarea personalului, unul din criteriile avute în vedere fiind vechimea mică avută de reclamantă în postul de economist și mai ales, puținele atribuții pe care le avea, atribuții care au fost preluate de un alt angajat.
Mai mult, s-a mai susținut că pârâta i-a oferit reclamantei un post de teleimprimatorist, post vacant la data de (...), care a fost acceptat de către aceasta la data de (...).
În precizarea întâmpinării, pârâta a mai arătat că, din data de (...), reclamanta și-a desfășurat activitatea la C. T. R. din cadrul D. Trafic și a participat în perioada 14-(...) la cursul E-T. organizat de SC I. F. SA - A. de I. C.
Cu privire la procedura de concediere, pârâta a arătat că, la data de (...), prin adresa nr. (...), a notificat organizațiile sindicale reprezentative cu privire la intenția de a iniția concedieri colective, notificând și A. Teritorială de O. a F. de M., prin adresa nr. 2577/(...), precum și Inspectoratul Teritorial de M., prin adresa nr. 2578/(...).
Referitor la daunele morale solicitate, pârâta a arătat că acestea sunt nejustificate, având în vedere că măsura luată a fost una legală și necesară.
Prin sentința civilă nr. 4842/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respinsacțiunea formulată de reclamanta C. V. M. împotriva pârâtei C. N. DE C. F. „. "; S.
- S. „. CF"; C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de (...) în funcția de telegrafistă. Din data de (...) a ocupat funcția de economist IV, clasa 33, iar din data de (...) a fost încadrată ca economist III, ulterior fiind încheiat actul adițional nr. 41/B/1427 din (...).
Pârâta i-a oferit reclamantei un post de teleimprimatorist, post vacant la data de (...), post care a fost acceptat de reclamantă la data de (...). Din precizarea întâmpinării rezultă că din data de (...) reclamanta și-a desfășurat activitatea la C. T. R. din cadrul D. Trafic și a participat în perioada 14-(...) la cursul E-T. organizat de SC I. F. SA - A. de I. C.
Prin Decizia de concediere nr. 4./(...) reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 alin. 1 și art. 68 din
C. muncii ca urmare a desființării postului.
La art. 5(1) din decizie se menționează că lista posturilor de muncă compatibile cu pregătirea profesională disponibile este anexată deciziei, reclamanta urmând să-și manifeste expres consimțământul în termen de 3 zile de la comunicarea deciziei (pct. 5(2) din decizie).
Potrivit dispozițiilor ale art. 65 alin.1 din C. muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia, desființarea locului de muncă trebuind să fie efectiva și să aibă o cauza reala și serioasă (art. 65 alin. 2).
Astfel, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă a cauză reală și serioasă. Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă se înțelege respectarea cerinței ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statutul de funcții sau din organigramă.
Prima instanță a reținut că pârâta se confruntă cu probleme economico- financiare care au determinat luarea măsurii de concediere colectivă, reorganizare și restructurare a companiei.
Astfel, s-a constatat că a fost elaborat un Program de restructurare și reorganizare a C.N. C.F. „. S. cu nr. (...) (filele nr.38-58 dosar de fond), aprobatprin H. A. nr. 36/(...), iar prin H. A. nr.64/(...) s-au aprobat noile organigrame cu încadrarea în numărul total de personal și în fondul de salarii din
BVC pe anul 2011.
T. a mai reținut faptul că, conducerea pârâtei a dispus reducerea unui număr de 812 salariați, din care 122 salariați la S. R. C. La S. F.-C. C. existau anterior reorganizării 1 contabil șef, 4 economiști, 1 contabil specialist și 1 contabil iar ulterior au rămas 1 contabil șef și 3 economiști, din posturile desființate fiind și cel al reclamantei, postul fiind real și efectiv suprimat din structura angajatorului.
S-a mai constatat de către instanța de fond că este competența exclusivă a angajatorului selectarea personalului, iar unul din criteriile avute în vedere a fost vechimea mică avută de reclamantă în postul de economist și mai ales, puținele atribuții pe care le avea, atribuții care au fost preluate de un alt angajat.
Prin H. A. nr.8/(...) (fila nr.66 dosar de fond) s-au stabilit măsurile economice și financiare care se vor lua în cadrul politicii de reducere a costurilor cuprinse în planul de reorganizare și restructurare (filele nr.17-65 dosar de fond), plan aprobat prin H. nr. 30/(...) (fila nr.67 dosar de fond).
Prima instanță a mai reținut că, în temeiul Hotărârii A. nr.8/(...), conducerea societății a luat măsura de reducere a postului reclamantei, în fapt fiind desființat tot S. Program, Analiză, Dispecerat.
S-a mai constatat că pârâta a respectat și procedura prevăzută de art. 72 din C. muncii republicat, respectiv prin adresa nr. (...) pârâta a notificat organizațiile sindicale reprezentative cu privire la intenția de a iniția concedieri colective (filele nr.114-121 dosar de fond) și a notificat și A. Teritorială de O. a F. de M., prin adresa nr. 2577/(...), precum și Inspectoratul Teritorial de M., prin adresa nr. 2578/(...) (filele nr.106, 107 dosar de fond).
Din organigramele și statele de funcții depuse de pârâtă (filele nr. 65-73 dosar de fond), respectiv cele anterioare și cele ulterioare reorganizării, instanța a reținut că desființarea locului de muncă este efectivă, postul reclamantei fiind suprimat din statul de funcții și din organigramă.
Referitor la măsura de concediere luată de pârâtă, instanța a constatat că aceasta a respectat procedura legală, desființarea locului de muncă al reclamantei fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă, iar decizia de concediere emisă de pârâtă este temeinică și legală, motiv pentru care acțiunea formulată de către aceasta este nefondată..
Mai mult chiar, instanța a reținut că pârâta i-a oferit reclamantei un post de teleimprimatorist, post vacant la data de (...), post care a fost acceptat de reclamantă la data de (...).
Având în vedere faptul că măsurile luate de societatea pârâtă au fost legale și temeinice, tribunalul, în temeiul art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, a respins acțiunea formulată și precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. V., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
R. arată că hotărârea atacată este netemeinică, instanța de rond neanalizând probatoriul administrat prin coroborarea din punct de vedere juridic și faptic a actelor depuse în probațiune de pârâtă, mărginindu-se a prelua apărările formulare de pârâtă prin întâmpinare, reținând că aceasta se confruntă cu probleme economico-financiare, în condițiile în care aceste afirmații nu sunt susținute de nicio probă de la dosarul cauzei.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii atacate, recurenta invocă următoarele:
Decizia nr.4. este lovită de nulitate absolută, în primul rând, întrucât în art.2 al deciziei se arată că: "motivele de fapt ale concedieri! colective suntdeterminate de situația economica- financiară reorganizarea și restructurarea companiei astfel cum rezultă din Notificarea nr. (...) înregistrată cu nr. 28474/2011 la ITM B., cu nr. 1. la A. și cu nr. 1. la A. sector 1 B., ori, se consideră că această companie intimată este subfinanțată de către stat, consider, neexistând motive reale pentru concedierea colectivă și reorganizarea despre care se face vorbire, fiind o măsură nejustificată.
Se mai invocă faptul că, în art. 4 din decizie se enumără toate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care s-au avut În vedere la concediere, respectiv art. 61 alin. 8 și 9 din C.C.M. al C. "C." S. pe anul 2011-2012, art. 59 și art. 60 din C. muncii, fără a se indica în mod expres care din criteriile enumerate au fost efectiv luate în calcul în momentul concedierii recurentei.
R. susține că nu au fost respectate criteriile prevăzute de lege cu privire la măsura de desfacere a contractului său de muncă.
Se mai arată că selectarea personalului nu este de competenta exclusivă a angajatorului, așa cum a reținut instanța de fond, ci aceasta trebuia făcută cu respectarea unor criterii. R. consideră că are studii superioare și calificarea necesară pentru ocuparea postului de economist III, post ocupat în urma concursului, și conform evaluării criteriilor de performanță are calificativul maxim, spre deosebire de alte colege care au avut note mai mici și care au rămas în funcție.
R. mai arată că are vechime mai mare în C. F. C. decât unele angajate care nu au fost concediate
De asemenea, se mai invocă faptul că a rămas În funcție o persoană care este economist IV, funcție inferioară postului de economist I.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că recurenta are vechimea cea mai mică în funcția de economist, deși vechimea sa în această funcție este de 3 ani, în timp ce salariata Burcă Mercedes, economist IV, are cea mai mică vechime, de un an și 6 luni.
R. susține că din actele depuse la dosar, respectiv program de restructurare, organigrame anterioare și ulterioare concedieri, fișa postului, reiese foarte clar că postul deținut de către aceasta nu s-a desființat.
De asemenea, recurenta mai arată că, deși a cerut instanței de fond să fie depuse la dosar de către angajator evaluările salariaților cu situații comparabile care au rămas în funcție, pentru a se proba faptul că sunt printre cei rămași persoane care au notele la evaluare mai mici decât ale sale, pârâta nu le-a depus, dovadă că nu au fost respectate criteriile prevăzute de lege în selectarea angajaților.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că anterior reorganizării la
C. F. C. existau 1 contabil șef, 4 economiști, 1 contabil specialist și un contabil, iar ulterior au rămas 1 contabil șef, 3 economiști, postul recurentei fiind "suprimat ".
Se arată că instanța de fond a fost într-o gravă eroare, deoarece C. nu s-a desființat, ci s-au desființat posturile de la RC C., Dej și O., conform noilor organigrame, așa cum rezultă din noile organigrame aflate la dosarul cauzei.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că este de competenta angajatorului selectarea personalului și că vechimea a fost unul din motivele restructurării sale, pe lângă puținele atribuții avute.
Tocmai pentru acest motiv recurenta arată că a solicitat instanței audierea martorei A. R., contabil șef, pentru a demonstra că nu este adevărată afirmația pârâtei, că postul nu s-a desființat fiind angajată o altă persoană pe acest post și, mai mult, în momentul în care se puneau concluzii pe fond, postul era liber.
Se mai menționează că desființarea S.ui Program Analiză, Dispecerat nu are nicio legătură cu postul recurentei, C. F. C. nefiind subordonat acestuia.
R. arată astfel că instanța de fond a fost într-o totală confuzie, acest lucru reieșind și din motivarea succintă și superficială a soluției pronunțate.
De asemenea, așa cum rezultă din sentința civilă m.8214/2005 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca la data de (...), în dosarul civil nr.8315/2005 și adeverința depusă la fila nr.30 dosar de fond, recurenta este divorțată, are un copil în întreținere, care este student la U. "B. B." C.-N., F. de B. - specializarea Administrarea Afacerilor.
R. mai susține că a fost obligată să accepte postul de teleimprimatorist, fiind amenințată că în caz contrar o să rămână fără loc de muncă și, întrucât este singurul întreținător de familie, nu își putea permite să rămână fără loc de muncă. Practic, s-a arătat că recurenta a fost forțată de împrejurări să accepte postul de teleimprimatorist, care nici măcar nu era vacant la data la care i-a fost oferit.
Se mai susține că fiecare șef a hotărât care sunt persoanele care rămân și care pleacă, fără să fie consultat sindicatul, șeful C. financiar-contabil și fără să se respecte P. de restructurare propus de companie, ceea ce a dus inevitabil la numeroase abuzuri si concedieri care au avut în vedere alte criterii decât cele prevăzute de lege. În luarea măsurilor de concediere nu s-a respectat nicio proporție și nu au fost stabilite niciun fel de criterii. C. trei regulatoare de trafic, C., Dej și O. s-au desființat din punct de vedere economic și toată activitatea economică s-a transferat la C. F. - C. unde recurenta își desfășura activitatea, după cum s-a probat cu fișa postului depusă la dosar.
Se mai invocă faptul că nu este adevărată afirmația conform căreia recurenta ar fi avut puține atribuții, aceasta nefiind susținută de nicio dovadă.
R. arată că în Organigrama Regulatorului de C. R. C. financiar-contabil trafic, valabilă la data de O(...), figurau 7 posturi (inclusiv contabil șef trafic), la C.
F. C. I al D., iar în Organigrama C. financiar - C. Trafic valabilă la data de (...), figurează 10 posturi (inclusiv contabil șef trafic). Rezultă un plus de 3 posturi pentru care recurenta consideră că s-ar fi putut organiza concurs sau s-ar fi putut selecta, conform criteriilor, persoane care lucrau la R. C.,Dej, O., unde au fost desființate posturile.
Se mai menționează faptul că, deși este liber postul de economist, salariatele M. D. și Ștefănescu L., cărora le-au fost restructurate posturile de contabil și contabil specialist, figurează pe post teleimprimatorist la S. S. M., dar lucrează la C. F. C. C., fără a avea drept de semnătură pentru ceea ce lucrează.
Astfel, se arată că, în motivarea instanței se specifică faptul că recurenta avea atribuții puține, nu mai era nevoie de postul său, deși, în fapt, sunt alte 2 persoane care lucrează acolo fără să aibă post, efectuând aceleași atribuții pe care le aveau înainte de restructurare. R. consideră că acest lucru dovedește că este nevoie de personal și, deși este postul liber, pârâta refuză să îi ofere acest post, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 alin. 2 C. muncii, desființarea postului nefiind efectivă și neavând o cauză reală și serioasă.
Se mai arată că, începând din (...) persoanele care ocupau funcția de economist la regulatoarele de trafic Dej și O. și care au domiciliul stabil în localitățile respective sau în apropiere, au fost încadrate la C. F. C. C., iar recurenta, lucrând în C. și având domiciliul în C.-N., a fost propusă pentru concediere și i s-a oferit un post inferior pregătirii sale actuale, cel de teleimprimatorist (pe motiv că a mai lucrat acolo), cu un salariu substanțial inferior. În calitate de economist III, salariul era de 1.713 lei, în timp ce salariul de teleimprimatorist este de 1.080 lei.
R. mai invocă faptul că încă de la sfârșitul lunii august 2011 se cunoștea faptul că din data de (...) va deveni vacant un post de economist, prin plecarea unei angajate a C. F. C., acest post rămânând vacant până la data de 15 aprilie
2012, când a oferit altei persoane, pe nume F. C., economist IV fără concurs, fără a avea o vechime în contabilitate ca economist. Acest salariat a rămas în funcție până în data de 1 septembrie 2012 și, cu toate că postul a devenit între timp disponibil, recurenta susține că nici până în prezent nu i-a fost oferit acest post, directorul afirmând că: "dacă suntem in litigiu, să așteptăm soluția instanței".
Potrivit art. 61 pct. 6 din Contractul Colectiv de M. "În situația in care în această perioadă se reiau activitățile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligația de a transmite salariaților care au fost concediați o comunicare scrisă în acest sens și de a-i reangaja pe aceleași locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă".
R. arată că, până la acest moment nu i s-a oferit postul de economist, care este vacant încă din 15 septembrie 2011, intimata refuzând să respecte dispozițiile legale și convenționale în vigoare.
Se mai consideră că, în baza art.74 alin.1 lit. d) din C. Muncii, societatea trebuia să îi pună la dispoziție o listă cu toate locurile de muncă disponibile în unitate, însă în art. 5 alin.1 din decizia de concediere i s-a comunicat faptul că "lista locurilor de muncă compatibile cu pregătirea profesională a salariatului. disponibile la data prezentei decizii, este anexată acesteia ", iar în anexă este indicat doar un singur post disponibil, acela de teleimprimatorist 1.
Se susține de către recurentă că existau mai multe posturi vacante, nu numai cel indicat de către intimată cu rea-credință. Societatea era obligată, conform dispozițiilor legale, să indice toate locurile disponibile în chiar cuprinsul deciziei, numai salariata fiind în măsură să opteze pentru unul sau altul dintre acestea.
În art.6 din decizia atacată se menționează faptul că aceasta "se poate contesta în termen de 45 zile calendaristice de la data comunicării acesteia la instanța judecătorească în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă salariatul ", ori termenul prevăzut de art.283 alin. 1 lit. a) C. muncii este de 30 de zile de la data comunicării deciziei. În aceste condiții, recurenta consideră că intimata cu rea-credință a indicat un alt termen decât cel prevăzut de C. muncii, pentru inducerea în eroare a salariatei.
Se mai arată că, în art.69 alin. 2/1 C. muncii legiuitorul reglementează în mod expres, drept criteriu principal ce trebuie avut în vedere de către angajator la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, realizarea obiectivelor de performanță de către salariat, urmând ca celelalte criterii, de natură socială, să fie avute în vedere doar in subsidiar pentru departajarea salariaților.
R. arată însă că, în cazul său nu s-a ținut cont de niciun criteriu stabilit prin P. de restructurare anexat la dosar, acesta fiind un grav abuz din partea angajatorului. Criteriile prevăzute de alin.2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanței.
Conform art.76 C. muncii "Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovit de nulitate absolută".
Dispozițiile art.269 alin. 1 C. muncii prevăd că: "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta fi suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, "
R. consideră că, potrivit legii, avea dreptul să se apere prin toate mijloacele și să folosească toate probele, inclusiv proba testimonială, pentru a dovedi abuzul săvârșit de către angajator în cauză, iar instanța i-a refuzat acest drept. Astfel, prin audierea martorilor M. M. (care este lider de sindicat), Man D. (lider sindicat)
și A. R. (contabil șef), recurenta arată că a dorit să demonstreze faptul că postul său de economist nu s-a desființat, că nu s-au respectat criteriile după care trebuia să se facă restructurarea, că postul este liber în acest moment, precum și refuzul intimatei de a-i oferi postul, ceea ce reprezintă practic un abuz și o nerespectare a criteriilor de selectare.
Având în vedere faptul că a solicitat daune morale, recurenta arată că, prin proba testimonială a dorit să probeze și acest aspect, dar proba a fost respinsă.
R. mai arată că, având în vedere faptul că în prezent nu a semnat un alt contract de muncă și niciun act adițional la contractul de muncă avut, că intimata nu a revenit asupra deciziei, iar aceasta a muncit în continuare pe un alt post, fără a avea un act adițional încheiat în acest sens, singura soluție rămâne anularea deciziei atacate și reîncadrarea sa pe postul de economist III, care este de altfel liber, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.
În drept, se invocă dispozițiile art.3041, art.304 pct.9, art.312, art.274 din
Cod.proc.civilă, dispozițiile C.ui muncii.
Analizând recursul formulat de reclamanta C. V. M., în temeiul disp.art.3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Prevederile art.76, coroborate cu disp.art.78 din C. muncii republicat, sancționează cu nulitatea absolută decizia de concediere ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a)motivele care determină concedierea; b)durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art.69 alin.2 lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64.
În ceea ce privește termenul în care decizia de concediere-act unilateral prin care angajatorul a dispus încetarea contractului individual de muncă-poate fi contestată, se reține că Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă interzice paralelismul legislativ. Astfel, conform art.16 alin.1 și 2 din
Legea nr.24/2000, în procesul de reglementare este interzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentarea materiei în reglementări unice, iar con form art.17 din ace lași act normativ, în vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspect de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Cu toate acestea, atât C. muncii republicat la data de (...), în baza Legii nr.40/2011, intrate în vigoare la data de (...), în art.268 alin.1 lit.a), cât și Legea nr.62/2011 a dialogului social, intrată în vigoare la data de (...), în art.211 alin.1 lit.a), prevăd termene de prescripție speciale și fundamental diferite, atât în ceea ce privește durata acestora (de 30, respectiv, de 45 de zile), cât și a momentului de la care acestea încep să curgă ( de la data comunicării actului, respective, de la data când cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă).
Angajatorii sunt obligați să respecte legislația muncii în vigoare și în ceea ce privește termenele de contestare a deciziilor de concediere, pe care le menționează în aceste acte unilaterale, iar unul dintre actele normative în vigoare menționează și termenul menționat în decizia contestată, astfel încât în speță, nu se poate imputa intimatei existența acestui paralelism legislativ, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a constatat că reclamanta nu ar fi introdus acțiunea sa în termenul legal.
Curtea constată însă că decizia de concediere nr. 4. d in (...) e mis ă de
in timată, este lov ită de nul itate absolu tă, po tr iv it d isp. ar t.78 ș i 76 din C. munciirepublicat, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de legile în vigoare la data emiterii acesteia.
Astfel, prin această decizie s-a dispus încetarea contractului individual de
muncă al reclamantei, începând cu data de (...) , pentru motive care nu țin depersoana angajatului, ca ur mare a desf iinț ăr ii pos tulu i , conform art.65 alin.1 din
C. muncii republicat.
La punctul 2 al deciziei contestate s-a arătat că motivele de fapt concedieriicolective sunt determinate de situația economico-financiară a societății, reorganizarea și restructurarea companiei astfel cum rezultă din Notificarea nr. (...) înregistrată cu nr. 28474/2011 la ITM B., cu nr. 1. la A. și cu nr. 1. la A. sector 1 B.
La punctul 4 la deciziei se arată că: „Criteriile de stabilire a ordinii deprioritate care s-au avut în vedere la concediere au fost cele prevăzute de art.61 alin. 8 și 9 din C.C.M. al C. "C." S. pe anul 2011-2012, art. 59 și art. 60 din C. muncii, după cum urmează:
Criterii prevăzute de art.61 alin. 8 Contractul Colectiv de M. 2011-2. a) contractele individuale de muncă ale salariaților care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; b) contractele individuale de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, și nu au cerut pensionarea în condițiile legii; c) contractele individuale de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor;
Criterii prevăzute de art.61 alin. 9 Contractul Colectiv de M. 2011-2012 „la luarea măsurii de desfacere a contractelor individuale de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale: a)dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului ce are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; b)măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere; c) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.";
La punctul 5 din decizie se precizează că: „Lista locurilor de muncă compatibile cu pregătirea profesională a salariatului, disponibile la data prezentei decizii, este anexată acesteia";, angajata urmând să-și manifeste expres consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit în termen de 3 zile de la comunicarea deciziei. Se mai arată că în cazul în care salariatul nu-și manifestă consimțământul în termenul prevăzut de alin.2, conform art.64 alin.4 din codul muncii, contractul individual de muncă încetează la data expirării perioadei de preaviz.
Analizând conținutul articolelor 2, 4 și 5 din decizia ce a fost supusăverificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât să rețină, în primul rând, că acestea nu respectă exigențele art.76 alin.1 lit.a), c) și d) din C. muncii republicat.
Se reține în acest sens că leg iu itorul nu a prev ăzu t obl ig ativ itate a menț ion ăr ii în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere de c ătre angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, încadrul unei concedieri colective, pur formal, pen tru a f i suf ic ien tă pen tru legalitatea unui asemenea act unilater al, o simpl ă cop iere a tu turor preveder ilo r
leg ale ș i con tr ac tu al e ref erito are l a cr iter ii de pr ior itate pos ib il de apl ic at de l a c az la caz.
Curtea constată în acest sens că doar în cursul cercetării judecătorești angajatorul a reușit să-și precizeze raționamentului avut în vedere la data luării măsurii concedierii reclamantei dintre cele 15 persoane ce ocupau funcții de economiști/contabili în cadrul S.ui F.-C. din cadrul D. Trafic, motive pe care nu le-a
me nț ion at îns ă în de c iz ia con tes tată, pen tru a as igur a atât inf or mare a corec tă a
s al ar iate i, an ter ior f or mul ăr ii acț iun ii în ins tanț ă, c ât ș i exerc itare a de c ătre
ace as ta a drep tulu i l a ap ăr are ș i a celu i l a un proces ech itab il.
As tf el, prin în tâmp in are a f or mul ată l a ju dec are a f ondului c auze i, in t imata a
ar ătat c ă, an ter ior re org an iz ăr ii, conf or m org an igr ame lor v al ab ile l a d ata de (...), l a
S. F. d in c adrul D. T raf ic au ex is tat 15 pos tur i, iar cu oc az ia reorg an iz ăr ii, as tf el
cu m rezul tă d in org an igr ame le v al ab ile l a d ata de (...), în c adr ul aces tu i serviciu au
r ămas 10 pos tur i.
In timata a mai ar ătat c ă punc tele de lucr u De j ș i O. nu au f ost desf iinț ate, c i
ele au trecu t în subor d ine a d irec tă a C.ulu i Șef din D iv iz ia T raf ic.
S-a mai precizat că cele 5 posturi desființate au fost: 1 post la RC Dej, 1 postla RC O. ș i 3 pos tur i de l a C. C., pr in tre pos tur ile desf iinț ate de l a C. C. af lându -se
ș i pos tul ocup at de c ătre recl aman tă.
In timata a ar ătat, pr in acee aș i în tâmp in are, c ă unul d in cr iter iile avu te în vedere la concedierea recurentei a fost vechimea mic ă av u tă de recl aman tă în
pos tul de econo mis t ș i mai ales, puț inele atr ibuț ii pe c are le ave a, atr ibuț ii c are au fost preluate de un alt angajat.
D in perspec tiv a ins tanțe i de judec ată, mo tiv are a es te dec is iv ă pen tru a f ace
de marc aț ia d in tre ac tul adop tat cu respectarea prevederilor legale ș i convenț ion ale în vigoare ș i cel adop tat în mod arbitrar, subiectiv, discriminatoriu.
Practic, în cazul concedierilor colective, această menț iun e tr ebu ie pr iv ită în
s tr âns ă leg ătur ă cu mo tivele c are au de ter m inat concedierea, respectiv cu art.76alin.1 lit.a) din C. muncii.
În această perioadă de criză economică, se constată o anumită lipsă de preocupare a angajatorilor în ceea ce privește motivarea și probarea unor asemenea măsuri unilaterale de încetare a contractelor de muncă, luate în cadrul unor proceduri de concediere colectivă, considerându-se probabil că, o asemenea justificare a contextului în care au fost emise asemenea acte, face de prisos orice altă motivare în concret a raționamentului urmat pentru a fi concediat un anumit salariat al societății, precum și dovada imposibilității obiective a continuării raporturilor de muncă cu acesta.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă întemeiul disp.art.65 din C. muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios
fundamentată și motivată , cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg
raționamen tul urmat de către factorul de cident pentru a ajun ge la concluzia că se impune concedierea, precum și toate e lementele de fapt ș i de drept avute în
vedere în la moment ul luării deciziei, pe care acesta și -a întemeiat actul, oferind atât salariatului ale că rui drepturi sunt suprimate, cât și instanței elemente clare
din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați,
implicând și selecția acestora , decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire l a
respectarea procedurilor prevăzute de legile în vigoare și, m ai ales, să expliciteze
în chiar cuprinsul s ău în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate
angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului că, dintre toți
salariații săi , se impune chiar concedierea celui vizat, că această măsură a fost
luată pe baza unor criterii ce respectă dispozițiile legale în vigoare, discutate cu reprezentanții sindicatelor, transparente , și că acestea au
fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în con siderare a situației
tuturor angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art.79 din C. muncii republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca î n fața instanței alt e motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Curtea mai reține că, la punctul 2 al deciziei contestate s-au arătat doarmotivele de fapt ale concedierii colective, respectiv situația economico-financiară, reorganizarea și restructurarea companiei, măsuri concretizate prin P. de R. și R., fără a se arăta în concret și motivele de fapt ale concedierii reclamantei, deși, astfel cum s-a precizat anterior, selecția p entru cele 10 posturi în cadrul S.ui F.-Divizia Trafic, dintre care 4 posturi în cadrul C. C. F.-C. a fost de fapt elementul determinant pentru concedierea recurentei, astfel încât actul unilateral trebuia să cuprindă, cu respectarea dreptului la informare și apărare al salariatului, toate motivele ce au condus la formarea convingerii angajatorului că se impune chiar încetarea contractului de muncă al acestei angajate.
Astfel, motivarea de la punctul 2 al deciziei ar putea fi suficientă doar pentru luarea măsurii desființării a cinci posturi de economiști/contabili în cadrul S.ui F. al D. Trafic, nu însă și pentru motivarea concedierii reclamantei, dintre salariații care ocupau posturi similare.
Urmărind însă și pr ocedura de concediere din prezenta cauză, Curtea maireține că selecția personalului în cadrul unei restructurări a întreprinderii
este de competența angajatorului , însă, pe de o parte, astfel cum a reținut și
prima instanță, aceasta trebuie să respecte dispozițiile legale în vigoare, ce garantează drepturi ale salariaților cu caracter minimal , iar, pe de altă
parte, odată adoptată o procedură de urmat în cadrul acestui proces, se
impune atât respectarea acesteia de către persoanele cu responsabilități
în acest sens, cât și probarea înaintea ins tanței investite cu cenzurarea
legalității și temeiniciei măsurii, că acea procedură de selecție a fost un a
transparentă, stab ilită de la bun început în toate deta liile, împreună cu
sindicatele sau rep rezentanții salariaților și că aceasta a avut un caract er
real și nediscriminatoriu , cu atât mai mult cu cât reclamanta-recurentă invocăîn cauză faptul că nu s-a respectat principiul egalității în drepturi în cadrul acestei proceduri, față de persoane în raport cu care se afla într-o situație comparabilă.
Pe de altă parte, un alt aspect de nelegal itate a măsurii luate îl constituie și
faptul că intimata, confundând prob abil desființarea lo cului de muncă a l recurentei cu încetarea contractului de muncă, a dispus prin art.1 din decizia
contestată concedie rea s alariatei încep ând cu data de (...) , cu toate că aceast a
continuă să presteze muncă în cadrul aceleiași unități, pe funcția de teleimprimatorist.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din C. muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d re ptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințel e de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că
lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale prevede că: „Statele părți la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice perso ană de a
obține posibilitatea să -și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau
acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariați lor, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mod real și
prezintă o aseme nea însemnătate, încât să facă im posibilă continuare a
raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
Prin urmare, decizia contestată este, pe de o parte nelegală, întrucât prin aceasta s-a luat o m ăsură de concediere a recurentei, cu toa te că angajatorul nu
a susținut în cauză o imposibilitate de continuare a raporturilor de muncă , ci a invocat doar faptul c ă acestea nu mai pu teau fi menținute în condițiile menținerii
funcției și salariului stabilite prin actul adițional nr.41/B/1477/(...) , respectiv a
funcției de economist III în cadrul D. Trafic RC-BFI C. și a salariului de bază lunar brut de 1.713 lei, recunoscând însă că reclamanta continuă să fie de fapt
salariata sa, pe o funcție inferioară, cu un salariu redus.
Mai trebuie avut în vedere în acest se ns că, prin încălcar ea dispozițiilor
legale în vigoare, această modificare esențială a contr actului reclamantei nu a
fost materializată prin încheierea unui act întocmit în formă scrisă.
As tf el, disp. ar t.16 al in.1 d in C. munc ii r epubl ic at co ns acr ă f or ma scr is ă a
con tr ac tulu i ind iv idu al de munc ă, c are este obl ig ator ie pen tru înche iere a v al ab il ă a acestuia.
Întrucât prin decizia nr. 4. din (...) angajatorul a dispus încetarea contractuluiindividual de muncă al recurentei, o nouă încadrare a acesteia pe funcția de teleimprimatorist nu se putea face decât în temeiul unui nou contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, ceea ce în speță lipsește cu desăvârșire.
Pe de altă parte, decizia de concediere a reclamantei începând cu data de (...)
es te neleg al ă ș i av ând în vedere d isp. art.76 din C. muncii republicat, ce obligăangajatorul, ca măsură de protecție a angajaților, pentru diminuarea efectelor
conced ier ii colec tive ș i s alvg ard are a con tr ac tulu i de munc ă, l a of erire a unui loc de
mu nc ă v ac an t, în con d iț iile ar t.64.
In timata susț ine în c auz ă c ă ș i -a în depl in it ace as tă ob l ig aț ie, of erind recurente i pos tul de tele impr imato r is t, ar ătând c ă aces ta er a s ingurul loc de munc ă
v ac an t l a d ata de sf iinț ăr ii loculu i de mun c ă, d ar, ver if ic ând modul în c are ace as t a
a acț ion at în aces t sens, Cur te a reț in e c ă ang ajatorul nu a respec tat de f ap t disp.art.64 alin.3 ș i 4 din C. muncii republicat.
As tf el, aces te d ispoz iț ii prev ăd c ă s al ar iatul are l a d ispoz iț ie u n ter men de 3
z ile lucr ăto are de l a co mun ic are a ang ajatorulu i, conf orm preve der ilor al in.1, pen tru a-ș i man if esta în scr is cons imț ămân tul cu pr iv ire l a noul loc de mu nc ă of erit ș i, do ar în cazul în care salariatul nu-ș i man if estă cons imț ămân tul în aces t termen, angajatorul poate dispune concedierea angajatului.
În speță, astfel cum rezultă din decizia contestată, angajatorul a decis concedierea angajatei, prin decizia emisă la data de (...), oferind acesteia, la aceeași dată, singurul post pe care-l considera vacant, respectiv cel de teleimprimatorist.
De altfel, după ce ș i-a produs ef ectele înce tare a con tr ac tu lu i de munc ă, recurenta nu mai avea posibilitatea de a-ș i d a acordul l a mod if ic are a aces tu ia .
Practic, pentru încheierea unui act adițional la contractul de muncă, conform intenției legiuitorului exprimată în art.64 alin.3 și 4 din C. muncii republicat, era necesar ca manifestarea de voință a părților în sensul modificării funcției, locului muncii și salariului să se întâlnească anterior emiterii deciziei de concediere.
Mai mult, în prezent, conform art.17 alin.5 din C. muncii republicat, orice
mo d if ic are a unu ia d in tre ele men tele pr ev ăzu te l a al in.1 -printre c are ș i a celor
prev ăzu te l a l it.b), f ) ș i k), respec tiv a lo culu i de munc ă, f uncț ie i ș i s al ar iulu i - în
timp ul execu tăr ii co n tr ac tulu i ind iv idu al de munc ă, imp une înche iere a unu i ac t
ad iț ion al l a co n tr ac t, în tr -un ter men de 2 0 de z ile lucr ăto are de l a d ata ap ar iț ie i
mo d if ic ăr ii, cu excepț ia s itu aț iilor în c are o ase mene a mod if ic are es te prev ăzu tă de lege.
Av ând în vedere f ap tul c ă d isp. ar t.41 al in .3 d in C. munc ii repu bl ic at enu mer ă
f elul munc ii, locul mu nc ii ș i s al ar iul pr in tre ele men tele esenț iale ale or ic ăru i con tr ac t
de munc ă, c are po t f i mod if ic ate nu mai pr in acordul p ărț il or ș i, do ar în mod
excepț ion al, în c az ur ile ș i cond iț iile p rev ăzu te de cod, p r in ac t un il ater al, ș i coroborând prevederile art.17 alin.5, cu cele ale 16 alin.1 din C. muncii republicat,
rezul tă c ă ș i mod if ic are a aces tor ele men te ale con tr ac tulu i d e munc ă, pen tru a f i
v al ab il ă, trebu ia s ă î mbr ace în mod ob l ig ator iu f or ma scr is ă, or i ang ajatorul a
per mis pr ac tic s al ar iate i recl aman te s ă l ucreze pe f uncția de tele imp r imato r is t, c u un sal ar iu redus, f ăr ă a înche ia n ic iun ac t scr is în aces t s ens, iar recuren ta a
accep tat ace as tă s itu aț ie do ar p ân ă l a cl ar if ic are a s itu aț ie i leg al ităț ii înce tăr ii
r apor tur ilor de munc ă, în scopul de a nu r ămâne în ace as tă p er io ad ă f ăr ă ven itu r i
lun are obț inu te d in mu nc ă.
Av ând în vedere con s tatare a înc ălc ăr ii d e c ătre ang ajator a unor preveder i
imp er ativ prev ăzu te de lege, Curte a reț in e c ă dec iz ia de conced iere con tes tată în
c auz ă es te lov ită d e nul itate absolu tă, conf or m d isp. ar t.76 ș i 78 d in C. munc ii republ ic at, as tf el încât an al iz are a celorl al te mo tive de recurs p r iv ind neleg al itate a ș i netemeinicia deciziei apare ca fiind de prisos.
În consecință, se reține că, prin modul în care a acționat, angajatorul a încălcat principiul securității raporturilor juridice și principiul legalității, astfel încât se impune anularea deciziei nr. 4. din (...) și obligarea intimatei la plata despăgubirilor cuvenite recurentei potrivit disp.art.80 din C. muncii republicat.
Cutea va obliga intimata și la reintegrarea recurentei pe postul deținut anterior concedierii, respectiv acela de economist III în cadrul D. Trafic RC-BFI C., având în vedere faptul că, fără repunerea acesteia în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă nu s-ar repara și nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
Se reține însă că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind nefondat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale, având în vedere că reclamanta nu a reușit să probeze în cauză că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial prin faptele angajatorului.
De asemenea, în mod corect a fost soluționat și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al recurentei, având în vedere faptul că, începând cu data de (...), au fost abrogate dispozițiile
Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă, iar conform art.279 alin.1 din C. muncii republicat, doar vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din C. muncii, seva admite în parte recursul formulat de reclamanta C. V. M. și se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va admitere în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. N. DE C. F. „. S. - S. „. CF"; C. și în consecință, se va dispune anularea deciziei de concediere nr. 4. din (...) emisă de pârâtă, obligarea pârâtei să o reîncadreze pe reclamanta pe postul deținut anterior concedierii, respectiv economist III în cadrul D. Trafic RC-BFI C. și să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta și drepturile salariale efectiv încasate începând cu data concedierii: (...) și până la reintegrarea efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 și 276 Cod.proc.civilă, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând parte din onorariul de avocat plătit apărătorului ales, proporțional cu pretențiile încuviințate acesteia în prezenta pricină.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamanta C. V. M. împotriva sentinței civile nr. 4842 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C. N. DE C. F. „. S. - S. „. CF"; C. și în consecință:
Dispune anularea deciziei de concediere nr. 4. din (...) emisă de pârâtă. Obligă pârâta să reîncadreze reclamanta pe postul deținut anterior concedierii, respectiv economist III în cadrul D. Trafic RC-BFI C.
Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta și drepturile salariale efectiv încasate începând cu data concedierii: (...) și până la reintegrarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Obligă pe intimata C. N. DE C. F. „. S. - S. „. CF"; C. să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G. C.
GREFIER
Red.C.M.; Tehnored.:C.M./ M.S.;
3 ex./(...)
Jud.fond:Tribunalul Cluj: E.B..
| ← Decizia nr. 2734/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1691/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
