Decizia nr. 2840/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2840/R/2012
Ședința publică din data de 6 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 273 din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. E. „. T. B. M., G. Ș.
„. N. B. M., G. Ș. T. L., C. LOCAL T. L., P. O. T. L., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 mai
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat MFP - D. G. a F. P. M. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 28 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus întâmpinare și din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului, menținere hotărârii atacate
și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.(...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune și precizări, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: C. E. „. T. B. M., G. Ș. „. N. B. M., G. Ș. T. L., C. LOCAL T. L., P. O. T. L., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâtele unitățile școlare, să acorde membrilor de sindicat: T. G., H. D., T. M., P. M., F. G., M. M., T. M., Z. N.,Gui Z., G. A., P. C., R. M. , P. A. , B. M., I. P. C., H. C., V. V., S. D., P. A. N., C. C., H. L., P. N. A., P. L. C., H. S., M. M., Nan N., C. A., P. A. I., B. N. M., R. M., M. L., M. R., C. V., R. M., G. M., P. A. E., D. M. D., D. D. M. , Han N. M., B. L., A. A., T. I., B. A., O. M. G., P. R., A. V., C. A., M. A., F. N., P. M., A. Ana, T. E., P. I. M., C. C., P. V. O., D. D. Ș., C. D., H. D., T. I., T. R., M. C., M. M., L. V., M. R., L. E., G. L., B. V. , C. G., C. L., reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că personalul di- dactic din învățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit. i din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Potrivit art. 145 din L. nr. 53/2003 Codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. I. de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispozițiile art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, coroborate cu dispozițiile art. 29 din
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ 2007-
2008, prevăd că, pe durata concediului de odihnă, salariații vor primi o indemnizația ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, in- demnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați de sindicat, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr. 1., deoarece intrarea în concediu de odihnă a acestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1., respectiv datei de
3 iulie 2010. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamanții consideră că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., întrucât noțiunea de bun îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ 2007-2008, art. 67 din L. nr. 169/1999, art. 103 din L. nr. 128/1997.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat ex- cepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 273 din 20 februarie 2012, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), Tribunalul Maramureș a admisexcepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu acesta, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul
S. L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții: C. E. „. T. B. M., G. Ș.
„. N. B. M., G. Ș. T. L., C. Local T. L., P. O. T. L., C. Local B. M., P. municipiului B. M., cu obligarea C. E. „ N. T. B. M. să le plătească membrilor de sindicat: T. G., T. M., P. M., F. G., M. M., T. M., Z. N., Gui Z., G. A., P. C., R. M. , P. A. , B. M., I. P. C., H. C., V. V., S. D., P. A. N., C. C., H. L., P. N. A., P. L. C., H. S., M. M., Nan N., C. A., P. A. I., B. N. M., R. M., M. L., M. R., C. V., R. M., G. M., P. A. E., D. M. D., D. D. M. , Han N. M., B. L., A. A., T. I., B. A., O. M. G., P. R., A. V., C. A., M. A., F. N., P. M., T. E., P. I. M., C. C., P. V. O., D. D. Ș., C. D., H. D., T. I., T. R., M. C., M. M., L. V., M. R., L. E., G. L., B. V., C. G., C. L., pentru perioada de concediu anterioară datei de 3 iulie
2010, diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzute prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată, actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
Pârâtul C. T. „CD N. B. M. a fost obligat să-i plătească membrului de sindicat H. D., pentru perioada de concediu anterioară datei de 3 iulie 2010, diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzute prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată, actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
Pârâtul G. Ș. T. L. a fost obligat să-i plătească membrului de sindicat
A. Ana, pentru perioada de concediu anterioară datei de 3 iulie 2010, diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzute prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată, actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. au fost obligați să aloce unităților de învățământ pârâte: C. T. „CD N. B. M. și C. E. „. T. B. M., iar pe pârâții C. Local T. L. și P. O. T. L. G. Ș. T. L., sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011 Înalta Curte de Casație și
Justiție, pronunțându-se în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat cu caracter obligatoriu conform art. 3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; S-a mai reținut că, deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, instanța a apreciat, în consens cu practica recentă a Curții de A. C., că sunt pe deplin aplicabile statuările obligatorii ale instanței supreme din decizia menționată referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță). Față de aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P.. În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele: În anul școlar 2009-2010, membrii de sindicat reprezentați de reclamant, cu excepția numiților A. Ana și H. D., au constituit personalul unității de învățământ pârâte- C. E. „. T. B. M., A. Ana a funcționat la G. Ș. T. L., iar H. D. la C. T. „CD N. B. M. Potrivit art. 103 lit. a din L. 128/1997, aplicabilă litigiului în speță, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";, art. 146 din L. nr. 128/1997, dispunând că, în măsura în care statutul cadrelor didactice nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii. Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.2 Codul muncii, indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Însă, s-a reținut că art. 7 al. 1 și 2 din H.G. nr. 250/1992, republicată, privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare stipulează că pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de baza, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă, media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (1) stabilindu-se în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu. Apoi, potrivit pct. 21-26 din O. M. Educației Naționale nr. 3251 din 12 februarie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, „pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte. Media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă. I. de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu";. T. a mai reținut că nu se poate susține că art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992, republicată, ar fi fost abrogat expres indirect prin raportarea la prevederile art. 298 din Codul muncii (L. nr. 53/2003), căci în condițiile art. 63 din L. nr. 24/2000 abrogarea unui act normativ trebuie dispusă în mod expres si distinct, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestuia, iar pe de altă parte, prevederile din Codul muncii au caracter de normă generală in materia dreptului muncii, salarizarea personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat realizându-se prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative (art.1 al.2 si 157 al.2 Codul muncii). Art. l alin. (2) din Codul muncii statuează că „prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."; D. interpretarea tuturor acestor norme legale, instanța a concluzionat că dispozițiile Codului muncii, ca norma comună, generală, se aplică personalului didactic numai în măsura în care, prin reglementările specifice statutului acestei categorii de personal, nu se prevede altfel, or atât cu privire dreptul personalului didactic la concediul de odihnă, cât și cu privire la indemnizația aferentă, precum și modul de calcul al acesteia, în perioada vizată în litigiu existau reglementări speciale, aplicabile prioritar acestei categorii de personal chiar și după intrarea în vigoare a Codului muncii. Prevederile H.G. nr. 250/1992 au fost consacrate ca aflându-se în vigoare și după apariția Legii 53/2003 prin dispozițiile art. 23 al. 6 din O.G. nr. 10/2007 si art. 23 al. 6 din O.G. nr. 10/2008, iar asemenea considerații se regăsesc și în motivarea deciziei nr. 385/2007 a Curții Constituționale, care reține că dispozițiile art. 145 al. 1 din Codul Muncii stabilesc nivelul minim al indemnizației de concediu, iar textul „nu reprezintă altceva decât o concretizare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul salariaților la concediul de odihnă plătit, drept care, ca și celelalte măsuri de protecție socială a muncii, se stabilește de lege. A., legiuitorul este îndreptățit să stabilească modul de calcul al valorii indemnizației de concediu cuvenite."; Așadar, s-a reținut că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 era diferit față de cel stabilit prin art. art. 145 alin. (2) din Codul Muncii pentru celelalte categorii de salariați, raportându-se la o bază de calcul diferită față de cea prevăzută în dreptul comun și care era reprezentată de media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele trei luni anterioare celei în care se efectua concediul. I. de concediu cuvenită personalului didactic se calcula în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuau zilele de concediul, iar nu conform Codului muncii. S-a reținut că acest mod de calcul al indemnizației de concediu a fost aplicat și de unitățile de învățământ pârâte, C. E. „. T. B. M. și C. T. „CD N. B. M. Instanța a reținut că nu sunt incidente nici prevederile art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008 - 2009, prelungit și pentru anul 2010, deoarece potrivit art. 12 din L. nr. 130/1996 republicată, în vigoare în perioada de referință din speță, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, or câtă vreme indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic este reglementată prin lege, ea nu poate fi supusă negocierii. T. a constatat că din adeverințele nr.1730 din (...) eliberată de C. E. „. T. B. M., nr. 1591/(...) eliberată de C. T. „CD N. B. M. și nr. 2012/(...) a G. Ș. T. L., reiese că membrii de sindicat reprezentați în cauză și-au început efectuarea concediului de odihnă în cursul lunii iunie, respectiv la (...), indemnizațiile de concediu fiindu-le diminuate cu 25% în conformitate cu L. 1.. Potrivit art. 1 a acestui act normativ „(1) Cuantumul brut al salariilor / soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."; L. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...). În consecință, în considerarea modalității legale de determinare a indemnizației pentru concediul legal de odihnă aferent anului școlar 2009- 2010, precum și a principiului neretroactivității legii civile, s-a reținut că diminuarea acestei indemnizații, ca urmare a reducerii cu 25 %, este aplicabilă acelor indemnizații corespunzătoare concediului de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a Legii nr. 1. (3 iulie 2010). S-a mai reținut că obligația angajatorului, instituită prin art. 26 din Normele metodologice aprobate prin O. nr. 3. de a plăti indemnizația de concediu cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, nu prezintă consecințe juridice în privința criteriilor pe baza cărora această indemnizație se determină, deci devine certă, ci are doar semnificația unei plăți în avans a drepturilor bănești aferente. Pârâții C. Local T. L., P. O. T. L., C. local B. M., P. orașului B. M. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare având în vedere că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat . Conform art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 al. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În baza art. 63 al. 5 lit. c din L. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d. Raportat la aceste prevederi legale, s-a reținut că pretenția formulată de reclamant împotriva lor este întemeiată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. local B. M., P. orașului B. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: În motivarea recursului, pârâții arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. A., raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză. În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora. Potrivit dispozițiilor art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Analizând recursul formulat de către pârâții: C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director. Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite. Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, Curtea reține că recurenților-pârâți: C. local B. M., P. orașului B. M. le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor art.103 alin.1 din L. nr.128/1997 și art.145 din Codul muncii. În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că recurenții au calitate procesuală în cadrul acțiunii formulate de către reclamanți. În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge recursul declarat de: C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. împotriva sentinței civile nr. 273 din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...). PREȘED.TE, JUDECĂTORI, S.-C. B. I.-R. M. C. M. G., G. C. Red./Tehnored.: C.M.; 2 ex.- (...); Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș.B.G.
| ← Decizia nr. 4062/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1995/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
