Decizia nr. 5135/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 5135/R/2012

Ședința publică din data de 18 decembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G.

JUDECĂTOR: G.-L. T.

JUDECĂTOR: I. T.

GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta A. DE V. „. L. B. împotriva sentinței civile 1. din (...) pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe intimatul pârât M. L., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 decembrie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.1. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta A. DE V. A. L., împotriva pârâtului M. L.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtul a fost salariatul reclamantei pe postul de paznic de vânătoare potrivit contractului individual de muncă depus la dosar f.50-51, începând cu data de 01 decembrie 2008, atribuțiile de serviciu fiind indicate în fișa postului f.52-53. Ulterior, în data de 17 octombrie 2011 pârâtul a fost concediat de către reclamantă, dar prin sentința civilă nr.633/F/2012 pronunțată în dosarul nr.(...) de Tribunalul Bistrița Năsăud s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere și s-a dispus reîncadrarea acestuia, fiind totodată obligată reclamanta să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, soluție ce a fost menținută de instanța de recurs.

Reclamanta a încheiat un proces verbal în data de 13 noiembrie 2011 prin care s-a constatat că pârâtul a întocmit deconturi bănești fără aprobare, a operat abuziv în registrul de casă, fără viză de control și decont următoarele: un referat de cumpărare hățuri și căpăstru cal în valoare de 150 lei, apoi, în (...) s-a întocmit un referat de cumpărare furaje armăsar în valoare de 1148 lei, în (...) s-a întocmit un referat de construire a 20 bucăți de hacstanduri în valoare de 600 lei, în datele de (...), (...) și (...) există întocmite ordine de deplasare neștampilate și neaprobate, decontul fiind de fiecare dată de 44,24 lei și s-a mai constatat că pârâtul nu a predat două hamuri complete în valoare de 500 lei . T. a observat că pe registrele de casă ținute de reclamantă f.5-6 în dreptul acestor deconturi s-a menționat de reprezentanții reclamantei că nu se acceptă la plată.

Din declarațiile martorilor audiați a reieșit faptul că pârâtul a fost paznic de vânătoare la reclamantă și că după ce s-au efectuat verificări în gestiune acestuia s-a constatat o pagubă ce cca.3000 lei reprezentând deconturi bănești neaprobate în prealabil de directorul asociației f.38-39.

Potrivit art.254 C. muncii republicat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator trebuie întrunite în mod cumulativ mai multe condiții de fond impuse de textul legal anterior evocat, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, săvârșirea unei fapte ilicite în legătură cu munca de către salariat, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului. De asemenea, tribunalul observă că legea prevede neechivoc faptul că salariații nu răspund de pagubele ce se încadrează în riscul normal al serviciului.

Analizând îndeplinirea acestor cerințe legale în cauză, față de situația de fapt anterior reținută, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite în mod cumulativ după cum a explicat în cele ce urmează.

T. a considerat că nu se poate reține în sarcina pârâtului comiterea unor fapte ilicite în mod culpabil și cauzatoare de prejudiciu asociației reclamante.

A. în ce privește hățurile și căpăstru cal în valoare de 150 lei, imputate de reclamantă pârâtului, tribunalul a constatat că pârâtul a recunoscut prin întâmpinare că a cumpărat din piață aceste bunuri, de unde nu a primit bon de decontare, lucru comunicat către conducerea reclamantei, bunuri ce apoi au folosite pentru calul din dotare și pe care pârâtul a vrut să le restituie reclamantei, dar a fost refuzat pe motiv că sunt uzate. T. constatând că pârâtul este de acord să restituie aceste bunuri reclamantei în starea în care se află, respectiv uzate în timpul serviciului, uzură ce se încadrează în riscul normal al serviciului în lipsa unor dovezi contrare, a apreciat că nu se poate reține vreo faptă ilicită comisă de pârât și nici vreo culpă a acestuia sub acest aspect, reclamanta trebuind să primească aceste bunuri de la pârât în starea în care se află, eventuala pagubă suferită se încadrează în riscul normal al serviciului pentru care salariații nu trebuie să răspundă.

Aceeași este situația și în ce privește cele două hamuri în valoare de 500 lei, bunuri ce apoi au folosite de pârât pentru calul din dotare și pe care pârâtul a vrut să le restituie reclamantei, dar a fost refuzat pe motiv că sunt uzate. Și cu privire la aceste hamuri pârâtul nu trebuie să răspundă patrimonial, adică să fie obligat la plata contravalori acestora, atât timp cât nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte ilicite în mod culpabil, reclamanta trebuind să primească aceste bunuri de la pârât în starea în care se află, eventuala pagubă suferită prin uzura acestor hamuri se încadrează în riscul normal al serviciului pentru care salariații nu trebuie să răspundă.

T. a constatat că pârâtul nu a comis vreo faptă ilicită în legătură cu serviciul și nici vreun prejudiciu reclamantei în ce privește referatul decumpărare furaje armăsar în valoare de 1148 lei. Sub acest aspect, instanța reține că pârâtul a arătat că suma respectivă reprezintă contravaloarea furajului pentru calul primit în timpul serviciului de la reclamantă, pe care l-a hrănit și ținut îngrajdul său 3 ani, fără să se fi făcut dovada contrarie de către reclamantă în sensul că a asigurat hrana acestui cal ori ar fi plătit sumele de bani necesare în acest sens, situație în care în mod evident că nu trebuia să asigure în mod gratuit pârâtul hrana acestui animal, ci aceasta era în sarcina reclamantei. S. indicată în referatul menționat nu apare ca fiind excesivă pentru o perioadă de trei ani, în condițiile în care reclamanta nici nu a făcut proba contrară în acest sens. Așadar, întrucât reclamanta nu a dovedit că suma de 1148 lei nu areprezentat contravaloarea furajelor pentru calul folosit în timpul serviciului de către pârât și nici că ar fi asigurat în natură furajele necesare hranei acestui animal, atunci instanța a apreciat că nu se poate reține comiterea vreunei fapte ilicite de pârât și nici cauzarea vreunei pagube reclamantei pentru care să răspundă pârâtul.

În ce privește cele trei deconturi privind ordinele de deplasare, decontul fiind de fiecare dată de 44,24 lei, f.7-9, tribunalul a constatat că acestea nu au fost semnate și ștampilate de reclamantă, însă acestea au fost semnate și ștampilate de instituția unde a fost efectuată deplasarea, respectiv, L. B., ceea ce conduce la concluzia că firească că pârâtul chiar a efectuat aceste deplasări în interes de serviciu, situație în care asemenea cheltuieli de deplasare au folosit reclamantei, neputându-se reține vreun prejudiciu cauzat acesteia. Chiar dacă ordinele de deplasare nu au fost semnate de către reprezentantul asociației reclamante, atât timp cât reiese că pârâtul s-a deplasat în interes de serviciu la unitatea de stat competentă în materie sanitar veterinară înseamnă că contravaloarea acestor deplasări nu poate fi imputabilă pârâtului.

T. a constatat că pârâtul nu a comis vreo faptă ilicită în legătură cu serviciul și nici vreun prejudiciu reclamantei nici în ce privește cele 20 hocstanduri în valoare totală de 600 lei, bunuri construite de pârât și care sunt în continuare folosite de reclamantă, aspect necontestat, pentru că pârâtul putea să efectueze aceste lucrări în timpul său liber, iar prețul unui asemenea bun nu este exagerat, dimpotrivă este de 30 lei, mai mic decât cel de 50 lei indicat în darea de seamă pentru sezonul de vânătoare 2. f.34. Așa fiind, întrucât aceste bunuri au fost făcute de pârât în interesul reclamantei și pot fi folosite în continuare, în mod evident nu se poate reține cauzarea vreunui prejudiciu pentru care să răspundă pârâtul patrimonial.

Referitor la suma de 300 lei imputată cu titlu de salariu necuvenit, tribunalul a constatat că pârâtului i-a fost desfăcut contractul de muncă în 17 octombrie

2011 și reclamanta nu a făcut dovada că i-ar fi achitat drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1-(...) prin stat de plată semnat de acesta în condițiile impuse de art.168 C. muncii republicat, situație în care în mod evident că pentru această perioadă pârâtul era îndreptățit la plata salariului, mai ales că nu s-a făcut dovada că i-ar fi fost suspendat contractul de muncă pentru această perioadă.

T. a arătat că simplul fapt că aceste deconturi imputate prin acțiune pârâtului nu au fost aprobate în prealabil de conducerea asociației reclamante nu este suficientă pentru a atrage răspunderea patrimonială a pârâtului, ci în cauză instanța de judecată trebuia să constate raportat la probatoriul administrat că sunt întrunite în mod cumulativ toate cerințele impuse de textul legal anterior arătat, ceea ce după cum s-a explicat anterior nu s-a realizat în speță.

În baza considerentelor de fapt și de drept reținute, tribunalul a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâtului comiterea unor fapte ilicite în legătură cu serviciu, comise din culpă și cauzatoare de pagube materiale reclamantei, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului.

S-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în această cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. DE V. „. L. B. solicitând în baza art.312 alin.2 Cod procedura civila raportat la art.304 pct.9

Cod procedura civila admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și în consecința având în vedere probatoriul administrat în cauza, admiterea acțiunii introductive de instanța si obligarea pârâtului la achitarea sumei de 3130,72 lei reprezentând contravaloarea pagubei pricinuite de cătreacesta în urma desfășurării activității în cadrul asociației. Solicită cheltuieli de judecata

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, pârâtul a fost angajatul asociației recurentei începând cu data de (...), în calitate de paznic de vânătoare. Î. de la momentul angajării sale, activitatea acestuia nu a mulțumit reprezentanții asociației, astfel ca după momentul desfacerii contractului individual de munca al acestuia, la data de (...), s-a constatat faptul că o serie de documente de plata ale acestuia nu sunt aprobate de conducerea asociației, iar respectivele documente nu au fost operate în registrul de casa al asociației.

A. cu ocazia Adunării Generale a Asociației, din data de (...) s-a întocmit procesul verbal s-a constatat faptul că o serie de deconturi bănești sunt operate fără aprobare în registrul de casa, fără viza de control si decont astfel:

- în data de (...) s-a întocmit un referat de cumpărare hățuri si căpăstru cal în valoare de 150 RON, acest referat nefiind aprobat de câtre persoanele abilitate din cadrul asociației,

- în data de (...) s-a întocmit un referat de cumpărare furaje armăsar în valoare de 1148 RON, acest referat nefiind aprobat de către persoanele abilitate din cadrul asociației,

- în data de (...) s-a întocmit un referat în urma construirii a unui număr de

20 bucăți hacstanduri în valoare de 600 RON, acest referat nefiind aprobat de către persoanele abilitate din cadrul asociației,

- pentru data de (...) exista un ordin de deplasare neștampilat si fără aprobare, decontul acestuia fiind în cuantum de 44,24 RON

- ulterior datei de (...), data desfacerii contractului individual de munca al paratului, exista stat de plata pentru suma de 300 R.

De asemenea se mai retine prin procesul verbal din data de (...) faptul ca pârâtul nu și-a predat inventarul constituit din 2 bucăți hamuri complete, valoarea acestora ridicându-se la suma de 500 lei.

Având în vedere cele mai sus menționate rezulta fără echivoc faptul că paratul și-a însușit din patrimoniul subscrisei fără aprobare suma totala de

3130,72 RON fapt ce i-a determinat să promoveze cererea de chemare în judecata.

Instanța de fond a respins cererea motivând faptul că în cauza nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, considerând faptul ca nu se poate retine în sarcina paratului comiterea unor fapte ilicite în mod culpabil și cauzatoare de prejudiciu subscrisei recurente.

A. instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea formulată având în vedere cele menționate în continuare.

Instanța de fond a considerat ca în ce privește faptele intimatului-pârât privitoare la haturile si căpăstru cal în valoare de 150 lei, cele doua hamuri în valoare de 500 lei, referatul de cumpărare furaje armăsar în valoare de 1148 lei, acestea se încadrează în riscul normal al serviciului și nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte ilicite de către pârât.

Din actele si lucrările dosarului reiese faptul că respectivele bunuri au fost cumpărate fără acordul reprezentanților societății recurente, neexistând acte aprobate în acest sens. Mai mult decât atât din declarațiile martorilor audiați în cauza( declarații despre care nu se face nici un fel de vorbire în motivarea hotărârii instanței de fond), reiese faptul ca asociația recurentă nu deține nici uncal, astfel că nu se impunea achiziționarea respectivelor bunuri cu atât mai mult, cu cat ele au fost achiziționate fără nici o aprobare.

În ceea ce privește cele trei deconturi privind ordinele de deplasare, motivația instanței de fond este hilara în sensul că dacă ordinele de deplasare nu au fost semnate de reprezentanții recurentei, atât timp cât reiese că pârâtul s-a deplasat în interes de serviciu, contravaloarea acestor deplasări nu poate fi imputabila pârâtului. A. reiese foarte clar faptul că pârâtul nu s-a deplasat în interes de serviciu, din moment ce nu a fost delegat în acest sens de către reprezentanții asociației. Trecând peste aceste aspecte cele trei ordine de deplasare trebuiau aprobate de către reprezentantul asociației în ce privește decontul, lucru ce nu a fost realizat, pârâtul însușindu-si sumele de bani fără aceasta aprobare.

În ce privește cele 20 de bucăți hacstanduri construite de către pârât, arată faptul că acest lucru intra în atribuția sa de serviciu stabilita prin fisa postului, astfel ca nu se impunea plata suplimentara a pârâtului pentru construirea acestora, de fapt plata acestora nefiind aprobata.

Referitor la suma de 300 lei reprezentând salariu necuvenit arată faptul că așa cum reiese din actele depuse la ultimul termen de judecata de la fond reiese faptul că pârâtul a primit suma de 300 de lei cu titlu de drept salarial aferent lunii octombrie a anului 2011, deși el a fost pontat nemotivat în tot cursul lunii respective.

Având în vedere cele mai sus menționate solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat.

Pârâtul M. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect necesitatea îndeplinirii în cauză a tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii materiale a pârâtului intimat, astfel cum acestea rezultă din interpretarea art.254 C. muncii, însă, în mod parțial neîntemeiat, raportat la probatoriu administrat în cauză, a reținut că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, criticile recurentei sub acest aspect apărând așadar ca fondate.

A., Curtea reține ca fiind esențial în corecta dezlegare a cauzei faptul că deconturile imputate pârâtului intimat au fost operate în baza unor documente de plată care nu erau aprobate de conducerea asociației.

În mod eronat instanța de fond a considerat că acest aspect este irelevant, câtă vreme cheltuielile pretinse au fost făcute în interesul societății. Curtea subliniază că un astfel de raționament ar permite fiecărui salariat să încaseze sume de bani la care se consideră îndreptățit, fără a avea acordul societății și fără a avea un titlu executoriu opozabil acestuia, ipoteză ce, evident, nu poate fi primită.

Din analiza fișei postului intimatului se reține faptul că acesta avea funcția de paznic de vânătoare, fără nici un atribut care să îi permită să decidă cu privire la patrimoniul asociației recurente. Faptul că pârâtul intimat îndeplinea și atribuții de casier nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, sub acest aspect intimatul având un atribut de execuție, și nicidecum unul de decizie. E. adevărat că, exercitând această atribuție, intimatul a avut acces la casieria asociației, însă acest fapt nu îi conferă și legitimitatea de a dispune după cum crede de cuviință de activele recurentei. Dimpotrivă, în acest mod a acționat în afara oricărui cadru legal, prin depășirea atribuțiilor sale de serviciu, motiv pentru care acțiunea sa apare așadar ca un fapt ilicit, de natură a atrage răspunderea sa patrimonială față de recurentă.

Desigur, în măsura în care intimatul se consideră îndreptățit la plata sumelor pe care pretinde a le fi cheltuit în favoarea societății recurentei, acesta poate acționa în mod legal pentru recuperarea lor, potrivit normelor cuprinse în art.269 și urm C. muncii. În acest sens, alin.2 al articolului menționat prevede în mod expres calea de urmat: „ în cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente";.

Întrucât intimatul nu a urmat această cale, ci a ales să ridice direct sumele pretinse de la asociație, fără a avea acordul conducerii acesteia, se reține că, raportat la prejudiciul mai sus indicat, sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.254 C. muncii republicat, potrivit căruia salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

În ceea ce privește suma de 300 lei, din statele de plată depuse în fața instanței de fond se reține că acesta reprezintă contravaloarea salariului aferent lunii octombrie 2011, salariu achitat în condițiile în care acesta a absentat nemotivat de la serviciu, fapt confirmat inclusiv de martorii audiați în fața instanței de fond. Or, potrivit art. 39 alin.1 lit.a codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă; per a contrario, acest drept nu mai subzistă în situația în care pârâtul intimat a lipsit nemotivat de la serviciu.

Curtea reține așadar, contrar instanței de fond, că și pentru acest prejudiciu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului, acesta urmând a fi obligat la restituirea acestei sume către recurenta reclamantă.

În ceea ce privește însă suma de 500 lei reprezentând contravaloarea a doua bucăți hamuri complete ce nu s-au predat la inventar, din înscrisurile depuse la instanța de fond curtea constată că pârâtul și-a îndeplinit obligația de predare, dar recurenta reclamantă a refuzat primirea lor, motivat de starea de uzură în care acestea s-ar fi aflat. Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta ar fi trebuit să primească aceste bunuri de la pârât în starea în care se află, eventuala pagubă suferită prin uzura acestor hamuri încadrându-se în riscul normal al serviciului pentru care salariații nu trebuie să răspundă. Această concluzie este întărită de lipsa oricăror alte probe care să dovedească că uzura excede acestui risc, fiind datorată unei fapte culpabile a intimatului.

În consecință, față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1-3 C.pr.civilă, raportat la art. 304 pct.9

C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta A. DE V. „. L. împotriva sentinței civile nr. 1525 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pârâtul la plata sumei de 876 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanta A. DE V. „. L. împotriva sentinței civile nr. 1525 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. DE V.

„. L. contradictoriu cu pârâtul M. L. și în consecință obligă pârâtul la plata sumei de 2330,72 lei în favoarea reclamantei cu titlu de despăgubiri.

Menține dispoziția tribunalului privind respingerea celorlalte pretenții. Obligă pârâtul la plata sumei de 876 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente fondului.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. C. G. G.-L. T. I. T.

GREFIER N. N.

Red.D.C.G./dact.V.R.

2ex./(...)

Jud.fond M. L. B.

← Decizia nr. 248/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă		Decizia nr. 3081/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă →

Decizia nr. 5135/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 5135/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă