Decizia nr. 299/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 299/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL R., P. C. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1715 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată Ș. CU C. I-V. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1715 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, C. Local R. și P. comunei R. , s-a admis acțiunea formulată de S. L. D. Î. P. M., în numele membrului de sindicat M. I., în contradictoriu cu pârâții: Ș. CU C. I-V. R., C. LOCAL R., P. C. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., pârâta Ș. CU C. I-V. R. fiind obligată să plătească reclamantei prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, pentru perioada (...)- (...), actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Pârâții: C.
LOCAL R., P. C. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE au fost obligați să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.19 din Legea nr.500/2002, s-a reținut ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de M. F. P.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de C. Local R. și P. comunei R., s-a reținut că aceasta este nefondată, în temeiul art.1 din H.G. nr.538/2001, art.167 alin.3 din legea nr.84/1995 și art.36 alin.4 din legea nr.215/2001.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
S-a mai reținut că, art.36 lit.g) din Contractul Colectiv de M. U. J. la nivel de R. Î. M. pe anii 2008-2009 a prevăzut că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Prima instanță a mai reținut că plata primei de vacanță prevăzută prin acest contract colectiv de muncă constituie o obligație și nu o facultate a angajatorului.
S-a mai reținut că a condiționa plata primelor de vacanță de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea acestuia cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. LOCAL R., P. C. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, pârâții arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
În același sens, s-au mai invocat și dispozițiile Ordinului MECTS nr.3753/(...).
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Ministerul Finanțelor Publice a arătat că, deși reclamanta nu are raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii begetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principlali de credite, asfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Analizând recursurile formulate de către pârâții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., C. LOCAL R. și P. C. R. se reține că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local
și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Se reține astfel că, deși C.ui local R., P. comunei R. și M. F. P. le revin atribuții însemnate în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, acești pârâți au fost în mod greșit chemați în judecată de către reclamant pentru a fi obligați chiar la plata drepturilor bănești solicitate, îndatorire ce revine doar angajatorului.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se vor admite recursurile declarate de: C. LOCAL R., P. C. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții: C. LOCAL R., P. C. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.1715 din 27 septembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de pârâții: C. Local R., P. C. R. și Ministerul Finanțelor Publice în cauză și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamant, prin sindicat, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză..
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G.
G. C.
Red.C.M;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: H. D. M..
| ← Decizia nr. 5003/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 248/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
