Decizia nr. 5003/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5003/R/2012
Ședința din 03 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - PRIN S. T. împotriva sentinței civile nr. 7389 din 25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. T., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente S. N. de T. F. de M. „. M. SA, consilier juridic C. J., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 noiembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare la care a anexat un set de acte (filele 12-25), un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației formulată de C. T., susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2012 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. M. „. M. S. - S. C. și, în consecință s- a constatat nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr. 3A(...) din data de (...) emisă de intimată în ceea ce-l privește pe reclamant.
A fost obligată intimata să reintegreze contestatorul pe postul și în funcția deținute anterior concedierii.
A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatorului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelaltedrepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin H. A. G. a A. a S. N. de T. F. de M. ";. M. SA nr. 8/(...) (f. 70) s-a aprobat Programul de restructurare și reorganizare a C. M., menționându-se în mod expres în cuprinsul acestei hotărâri că directorul general este mandatat în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. 52 alin. 3 din Codul Muncii, astfel cum a fost modificat prin L. nr. 4., până la finalizarea procedurii de concediere colectivă.
În ceea ce-l privește pe reclamantul C. T., din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între acesta și pârâtă s-au stabilit raporturi de muncă, iar, ca urmare a concedierilor colective operate în cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a emis Decizia nr. 3A(...) din (...), prin care s-a dispus concedierea acestuia de pe postul de mecanic locomotivă II din cadrul P.ui A. E. C. N., începând cu data de (...), din inițiativa angajatorului și pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a concedierii colective, reținându-se drept motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, în cuprinsul art. 4 din această decizie fiind enumerate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și criteriile minimale aplicabile după cele prioritate. S-a reținut că reclamantului i se aplică criteriul II c, vizând existența unei sancțiuni disciplinare.
Astfel cum reiese din Decizia nr. 4A(...) (f. 25), reclamantul a fost sancționat disciplinar la data de (...) cu diminuarea salariului cu 5% pe perioadă de o lună pentru existența unei diferențe nejustificate între consumul instantaneu indicat și consumul instantaneu normat, cantitate ce nu a putut fi justificată și pentru care nu s-a făcut raport de eveniment.
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 69 alin. 2 lit.d și alin.3, 76
78 din L. nr. 5. - Codul muncii instanța de fond a constatat că pârâta nu a făcut dovada realizării unei astfel de evaluări a obiectivelor de performanță a angajaților acesteia. Nu s-au considerat întemeiate apărările pârâtei în sensul că procedura concedierii colective era în curs la momentul intervenirii modificărilor aduse Codului Muncii prin L. nr. 4., întrucât modificările aduse prin acest act normativ au fost publicate în Monitorul Oficial în data de (...), intrând în vigoare în 30 de zile de la publicare, respectiv în (...), independent de operațiunea de republicare a L. nr. 5., care s-a realizat la data de (...).
Prin urmare, la data adoptării Hotărârii A. G. a A. a S. N. de T. F. de M. ";. M. SA nr. 8/(...), dispozițiile legale privitoare la evaluarea realizării obiectivelor de performanță în procedura concedierii colective erau în vigoare, împrejurare de altfel cunoscută și acceptată de pârâtă, întrucât în cuprinsul acestei hotărâri se face explicit trimitere, astfel cum s-a menționat mai sus, la dispoziții ale Codului Muncii, astfel cum a fost modificat prin L. nr. 4..
În ceea ce privește susținerile pârâtei în sensul existenței unui interval de timp prea scurt între intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale și momentul concedierii reclamantului, perioadă insuficientă pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare, instanța a reținut că aceste apărări nu pot fi considerate drept exoneratoare de culpă în nerespectarea dispozițiilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât aceasta, parte în Contractul Colectiv de M. pe anii 2010 - 2011 a C. M., și-a însușit clauza, cuprinsă în art. 61 alin. 5, potrivit căreia avea obligația de astabili criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea, devenind aplicabile numai în condiții de competență egale criteriile prevăzute la art. 60 alin. 6.
Întrucât etapa evaluării competențelor profesionale constituie, ca urmare a voinței legiuitorului, o etapă obligatorie în cadrul procedurii concedierii colective, iar dispozițiile art. 78 din Codul Muncii sancționează nerespectarea procedurii prevăzute de lege cu nulitatea absolută, instanța a constatat că se impune anularea deciziei de concediere a reclamantului nr. 3A(...) din (...). Totodată, potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 1 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe postul și în funcția deținute anterior concedierii și să achite în favoarea contestatorului o despăgubire egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă a acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10000 de lei, instanța a constatat că, în prezenta cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit de acesta, respectiv a atingerii concrete ce i-a fost adusă valorilor sale morale ca urmare a emiterii deciziei de concediere ce formează obiectul contestației deduse judecății. Instanța a apreciat că soluția ce se va pronunța în ceea ce privește celelalte capete de cerere formulate reprezintă în sine o reparație suficientă a disconfortului moral produs ca urmare a concedierii sale, astfel că nu se mai impune acordarea unor despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. M. „. M. S.,solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 modificarea în parte a hotărârii primei instanțe și respingerea în întregime a acțiunii formulate în cauză.
În motivarea recursului s-a criticat soluția instanței de fond, având în vedere că au fost respectate întocmai prevederile art.65 din Codul Muncii, concedierea petentului fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat urmare a dificultăților economice.
Astfel cum a arătat și prin actele depuse la dosarul de fond al cauzei, la P. de A. E. C. (P. C.), subunitate al cărei salariat a fost contestatorul, au fost desființate o serie de posturi, iar posturile rămase au fost preluate de D. Dej ca urmare a comasării unităților.
Din statul de funcții anterior restructurării cu aplicabilitate de la data de (...) rezultă că la P. C. erau un număr total de 21 de „. locomotivă-automotor II"; După restructurarea de la (...), astfel cum rezultă din statele de funcții, se poate observa că P. C. a fost desființată. Din totalul de 21 de posturi de mecanici de locomotivă II de la P. C. au fost desființate un număr de 6 posturi, diferența de 15 posturi fiind preluate de D. Dej ca urmare a comasării unităților.
În consecință, susținerea contestatorului referitor la faptul că la D. Dej înainte de reorganizare era un numărul total de 120 de posturi, iar după reorganizare un număr total de 145 de posturi, este de rea credință. Dacă luăm per total D. de E. Dej T. observăm că înainte de reorganizare existau un număr total de 343 de posturi, iar după reorganizare un număr total de 261 de posturi.
Astfel, în urma reorganizării societății și comasării unităților de tracțiune dintr-un număr total de 112 posturi de mecanic de locomotivă II (D. Dej 35 posturi, Remiza L. O. 29, P. Zalău 12 posturi, P. C.-N. 21 posturi și P. Halmeu 15 posturi) au rămas 90 mecanici de locomotivă II (D. Dej 58 posturi, Remiza de L. O. 18 posturi și P. Halmeu 14 posturi) fiind restructurate un număr de 22 posturi, printre care și cel al contestatorului. Astfel caracterul efectiv al desființării locului de muncă nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării.
În urma analizei efectuate și aplicării criteriilor de departajare, contestatorul a fost Încadrat la criteriul II c „. care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății";, fapt dovedit cu decizia de sancționare nr.4A(...) din (...) care a fost depusă.
Susținerile contestatorului referitoare la faptul că nu s-au respectat prevederile art.69 alin.3 din Codul Muncii nu este întemeiată, întrucât potrivit art.246 alin.1 din Codul Muncii, republicat, „întocmirea regulamentului intern la nivelul fiecărui angajator se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod". De asemenea art.242 pct.i prevede că regulamentul intern trebuie să cuprindă criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților, iar art.243 alin.1 prevede că regulamentul intern se aduce la cunoștință salariaților și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora.
Din analiza acestor texte de lege rezultă fără putință de tăgadă faptul că societatea avea obligația de a întocmi și aduce la cunoștința salariaților regulamentul intern și implicit criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților în 60 de zile de la data intrării În vigoare a Codului Muncii ((...)), adică (...). Ori, la data de (...), intimatul era în perioada de preaviz, nemaiexistând posibilitatea evaluării obiectivelor de performanță.
Prin întâmpinarea înregistrată, reclamantul C. T. a solicitat respingerearecursului ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele::
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamantul a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea fiind dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a C. M. SA, aprobat prin H. AGA nr. 8/(...) precum și faptul că în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeași unitate. Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de
670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. M. și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind menționate criterii prioritare și criterii minimale, dintre care, pentru situația reclamantei, s-a făcut aplicarea, potrivit art. 5 din decizia de concediere, a criteriului menționat la art. 4 pct. II c, conform cărora pot fi concediați „. care au fost sancționați pentru alte abateri disciplinare";,
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii,
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat și cum judicios a reținut și prima instanță, unitatea angajatoare avea obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este firesc să fie așa, întrucât primul criteriu este unul obiectiv și presupune departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne pe post, în urma aplicării procedurii concedierii colective, acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, ar urma să se dea eficacitate celorlalte criterii, menționate în conținutul deciziei de concediere, și care prezintă un caracter social.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul a contestat aplicarea corectă a criteriilor avute în vedere de recurenta pârâtă, arătând că există și alte persoane care au fost sancționate disciplinar și nu au fost concediate.
Nu sunt întemeiate susținerile recurentei pârâte în sensul că, în cauza dedusă judecății, nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii, întrucât procedura concedierii colective a fost declanșată anterior modificărilor aduse codului muncii prin prevederile L. nr. 4..
Este adevărat că alin. 3 al art. 69 din C.muncii a fost introdus ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin L. nr. 4., care a intrat în vigoare la data de (...), însă, este de observat faptul că reclamanta a fost concediată prin aplicarea procedurii concedierii colective ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA ce a fost aprobat prin H. AGA nr. 8/(...), deci ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse codului muncii. Mai mult decât atât, în conținutul Hotărârii nr. 8 din (...) se face trimitere expresă la dispozițiile codului muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin prevederile L. nr. 4..
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării cu prioritate, în cazul concedierilor colective, a unui criteriu obiectiv de departajare a salariaților în funcție de competențele profesionale, rezultă și din prevederile art. 61 alin. 5 din CCM
2009-2010 a C. M. potrivit cărora „angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își reduce activitatea";. Mai departe la alin. 6 al aceluiași articol sunt prevăzute criterii subsidiare care devin incidente „în condiții de competență egală";.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta pârâtă nu se poate prevala de existența unor motive obiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi timpul insuficient pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare.
E.luarea profesională realizată în anul 2009 nu poate satisface exigențele menționate anterior, întrucât pe de o parte nu a fost avută în vedere în cadrul procedurii de concediere colectivă, iar pe de altă parte s-a realizat cu doi ani înaintea declanșării procedurii concedierii colective.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 C.muncii și ale art. 61 alin. 5 din
CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuiesă le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, că decizia de concediere este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, reținând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul art. 312 alin. 1
C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. M. „. M. S. împotriva sentinței civile nr. 2012 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: A. M. I.
| ← Decizia nr. 2143/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 299/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
