Decizia nr. 58/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 58/RR/2012
Ședința publică din data de 2 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul P. I. C. împotriva deciziei civile nr. 2. din 19 iunie 2012 pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...)* privind și pe intimații A. D. S. și M. A. ȘI D. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea revizuentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2. din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...)*, a fost admis în parte recursul declarat de reclamantul P. I. C. împotriva sentinței civile nr. 2245 din 16 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)* al Tribunalului Maramureș, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. C. în contradictoriu cu pârâții A. D. S. și M. A. ȘI D. R.
S-a dispus anularea măsurii de încadrare pe funcție și modificare a salariului reclamantului, începând cu data de (...), stabilite prin adresa nr. 1.(...) emisă de A. D. S.
Au fost obligați pârâții să procedeze la o nouă încadrare a reclamantului, începând cu data de (...) corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului său, conform funcției similare din M. A. și D. R.
A fost obligată pârâta A. D. S. să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale rezultate în urma noii încadrări și cele efectiv încasate.
Au fost menținute restul dispozițiilor din sentință.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin. 3 Codul muncii, art. 157 alin. 2 în forma anterioară republicării, „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative";.
Reclamantul face parte din categoria personalului plătit de la bugetul de stat, în condițiile în care personalul ADS a fost asimilat, în baza Legii nr. 3. și a
O. nr. 1., pe funcții asimilate cu cele din cadrul M..
Ca atare, salariul reclamantului este stabilit exclusiv în baza prevederilor legale, față de dispozițiile art. 162 alin. 3 Codul muncii, art. 157 alin. 2 în forma anterioară republicării, anterior menționate, și chiar dacă diminuarea drepturilor sale salariale reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, în sensul codului muncii, o astfel de modificare este posibilă ca urmare a interveniri unei modificări legislative dată în cauza de față prin dispozițiile O. nr.
1..
Prin urmare, susținerile reclamantului în sensul că pârâții, în calitate de angajatori, au procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, nerespectând cuantumul salariului astfel cum acesta a fost negociat, nu pot fi primite, salariul reclamantului fiind stabilit prin lege, el poate suferi modificări, în sensul creșterii sau diminuării cuantumului său, ori de câte ori intervine vreo modificare legislativă, fără ca pentru aceasta să fie necesar consimțământul salariatului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1-4 din O. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, „(1) Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate. (2) Pentru încadrarea în cheltuielile de personal aprobate, până la împlinirea termenelor contractelor colective de muncă, conducătorul autorităților și instituțiilor prevăzute la alin. (1) va proceda, după caz, la renegocierea drepturilor salariale sau la reorganizarea ori restructurarea activității prin reducerea numărului de posturi, în condițiile legii. (3) După împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menționat la alin. (1) va fi reîncadrat pe noile funcții, stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. (4) Drepturile salariale ale personalului reîncadrat potrivit alin. (3) sunt stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare celor pe care a fost reîncadrat din instituția sau autoritatea care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, după caz. Acestui personal i se acordă și sporurile prevăzute în notele la anexa nr. I/1 la -cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază, precum și indemnizația de conducere, după caz";.
În aplicarea acestor dispoziții legale, a fost emis O. nr. 2291/(...) al M.ui A. și D. R., privind asimilarea funcțiilor din cadrul A. D. S., modificat prin O. nr.
2300/(...), iar în baza acestuia a fost emisă Decizia colectivă nr. 182/(...), privindnoile funcții stabilite de ordonatorul principal de credite, M., corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, precum și drepturile salariale de care beneficiază personalul ADS. De asemenea, în baza O. nr. 2291/(...) și a deciziei colective nr. 182/(...), ADS a emis adresa nr. 1.(...), contestată în prezenta cauză, prin care reclamantul a fost încadrat pe funcția de consilier juridic IA gr. 3, cu un salariu de bază brut de 2.609 lei din care: salariu de bază 1739 lei, spor de vechime 15% - 261 lei, spor de confidențialitate 25% -
435 lei, spor de stabilitate 10 % - 174 lei.
La art. 1 din O. nr. 2291/(...), cu referire la funcția de consilier juridic s-a prevăzut consilier juridic gradul IA cu un salar de bază la nivelul lunii decembrie
2009 de 1739 lei și consilier juridic gradul I cu un salar de bază de 1523 lei, fără a se menționa în concret care au fost criteriile obiective și considerentele, corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, pentru care s-a procedat la asimilarea funcției de consilier juridic, cum este cea ocupată de reclamant, din cadrul ADS cu cea de consilier juridic IA gr. 3 din cadrul M., în condițiile în care, potrivit statului de funcții pe anul 2010 la nivelul acestei instituții pentru funcția de consilie juridic sunt prevăzute 5 gradații.
Asemenea criterii obiective, corespunzătoare atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, nu rezultă nici din actul individual de încadrare a reclamantului.
Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 4739/(...) pronunțată de Curtea de A. B. - Secția V. -a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. (...), executorie, s-a dispus anularea O.ui nr. 2291/(...) emis de M., reținându-se în considerentele menționatei hotărâri faptul că, pe de o parte, încadrarea personalului contractual din cadrul ADS pe noile funcții, nu s-a realizat corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului, prin asimilare cu funcțiile specifice din instituția care îl preia în structură, subordine sau în finanțare, iar, pe de altă parte faptul că nivelul salariilor pentru noile funcții din ADS nu era identic cu cele similare din M., pentru funcția de consilier juridic nivelul acestuia fiind inferior.
Prin urmare, s-a constatat că actul individual de încadrare a reclamantului nr. 1.(...), nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. 3 și 4 din OUG nr. 1., impunându-se astfel anularea lui.
Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora raportat la prevederile art. 7 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 3., cuantumul salariului său nu putea fi diminuat față de salariul de care a beneficiat efectiv în luna decembrie 2009, Curtea a constatat că acesta dă o interpretare greșită dispozițiilor legale incidente.
Astfel, pe de o parte trebuie avut în vedere faptul că textul art. 30 alin. 5 din Legea nr. 3. are în vedere salariul acordat personalului bugetar în luna decembrie 2009, stabilit în baza unor dispoziții legale, în raport de dispozițiile art. 162 alin. 3 Codul muncii (art. 157 alin. 2), fără a cuprinde drepturi stabilite în temeiul unui contract colectiv de muncă iar, pe de altă parte, interpretarea dispozițiilor art. 7 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 3. este necesar a se face prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. 4 din O. nr. 1., reclamantul fiind angajatul unei autorități a cărui regim de finanțare a fost schimbat în temeiul Legii nr.
329/2009, or, potrivit textului legal menționat drepturile salariale ale personalului reîncadrat se raportează la nivelul din luna decembrie 2009 pentru funcțiile similare din cadrul autorității care îl preia în structură și nu la nivelul salariului de care a beneficiat efectiv.
Prin urmare, față de norma legală expresă conținută de art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1., care face trimitere la nivelul salariului din luna decembrie 2009 pentru funcția similară, cererea reclamantului de a beneficia în continuare desalariul efectiv realizat anterior organizării instituției a cărei salariat este, apare ca neîntemeiată.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și în consecință a fost anulată măsura de încadrare pe funcție și modificare a salariului reclamantului nr. 1. (...), cu obligarea pârâților să procedeze la o nouă încadrare a reclamantului ținând seama de criteriile legale specificate la art. 1 alin. 3 și 4 din OUG nr. 1., încadrarea urmând a se face în conformitate cu prevederile alin. 3 al art. 1, începând cu data de (...), dată la care și-a încetat aplicabilitatea CCM la nivelul ADS pentru anii 2008-2010. Totodată a fost obligată pârâta ADS la plata diferențelor salariale rezultate în urma noii încadrări și cele efectiv încasate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul P. I. C., solicitând în conformitate cu art. 327, alin 1 C proc civ, schimbarea în parte a deciziei, în sensul admiterii și a capătului de cerere formulat, în sensul obligării pârâtelor intimate la plata drepturilor salariale, Începând cu (...), conform Contractului individual de muncă nr. 3. și înlăturării măsurilor dispuse deinstanța de recurs, care nu au fost solicitate prin acțiune.
Invocă incidența art. 322 C.proc.civ. pct. 2, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere .... dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut";
Consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, raportat la faptul că decizia a fost pronunțată de o instanță de recurs și prin ea s-a evocat fondul cauzei: în data de (...), Curtea de A. C. a admis recursul declarat împotriva sentinței Tribunalului Maramureș nr. 2245/(...), pe care a casat-o în tot și a reținut cauza spre rejudecare, pe fondul cauzei, acordând termen în acest sens la data de (...).
În cauză sunt aplicabile primelor două teze conținute de pct. 2 al art. 322
C.pr.civ. a) Prima ipoteză vizează situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces - minus petita. Potrivit art. 129 alin 6
C.pr.civ. judecătorii vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul pricinii.
Or, în cauză, principiul disponibilității nu a fost respectat. Curtea de A. C., deși a admis primul capăt și a dispus anularea măsurii de încadrare pe funcție și de modificare a salariului, începând cu data de (...), stabilite prin adresa ADS nr.
1.(...), nu s-a pronunțat asupra solicitării - capătul 2 de cerere, de obligare a intimatelor la plata drepturilor salariale, începând cu (...), conform Contractului individual de muncă nr. 3., în situația anulării, în prealabil, a măsurilor de reîncadrare pe funcție și de modificare a salariului.
Solicitarea de menținere a drepturilor salariale, la nivelul stabilit prin actul adițional nr. 14/(...) la contractul individual de muncă, se întemeia pe prevederile alin. 6 al art. 1 din OUG nr. 1.:
„Salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice care și-au schimbat regimul de finanțare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 329/2009, din instituții finanțate integral din venituri proprii în instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat și care a fost reîncadrat în cursul anului 2009, se menține, astfel cum a fost stabilită la data reîncadrării";.
A arătat prin acțiune și notele scrise depuse la termenul din (...), ca sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, prevăzute de normele legale citate, pentru a se menține nivelul salariului, stabilit prin ultimul act adițional, respectiv: schimbarea regimului de finanțare a angajatorului, conform Legii nr.
329/2009, cât și reîncadrarea personalului respectivei instituții în cursul anului
2009.
Prin actul adițional nr. 14/(...) la contractul individual de muncă nr. 3., încheiat în cursul lunii decembrie 2009, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.
329/2009, s-a realizat reîncadrarea recurentului, întrucât s-au modificat elementele componente ale salariului de bază. Conform art. 30 alin. (3) din Legea nr. 3.:
„Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009";.
Prin urmare, Legea nr. 3., act normativ în vigoare la data luării de către angajator a măsurii de reîncadrare și de modificare a salariului, stipulează faptul că, prin reîncadrare se înțelege modificarea salariului sau a funcției, nefiind precizată necesitatea îndeplinirii cumulative a celor două condiții.
Față de această prevedere legală, a mai arătat că prin actul adițional nr. 14 la contractul individual de muncă nr. 3., încheiat în cursul lunii decembrie 2009, acesta a fost reîncadrat în funcție de tranșa de vechime în muncă, urmare a acestei reîncadrări fiindu-i modificat salariul de bază. În mod concret, prin acest act adițional, părțile au convenit „modificarea art. J, L și N care vor avea următorul conținut: J salarizare: 1. salariul de bază lunar în sumă de .... lei ...";.
Acest aspect face dovada clară că raportul de muncă între părți a suferit modificări sub aspectul salarizării, în funcție de tranșele de vechime, stabilindu- se astfel un nou salariu de bază lunar, acest lucru petrecându-se pentru fiecare salariat al ADS în parte. De altfel, chiar angajatorul ADS, prin reprezentantul său legal, în corespondența purtată cu ministerul agriculturii și dezvoltării rurale, respectiv adresa 181.144/(...), recunoaște că, în luna decembrie 2009, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, a avut loc o reîncadrare a personalului din instituție, ocazie cu care s-au întocmit acte adiționale la fiecare contract individual de muncă.
Așadar, cu ocazia reîncadrării efectuate de angajator, începând cu data de (...), trebuiau menținute drepturile salariale din contractul de muncă nr. 3., modificat prin actul adițional nr. 14/2009. b) Instanța de recurs a acordat ceea ce reclamantul-recurent nu a cerut, respectiv a obligat pârâții intimați, să procedeze la o nouă încadrare a reclamantului, începând cu data de (...) corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului său, conform funcției similare din M. și a obligat pârâta ADS să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale rezultate în urma noii încadrări și cele efectiv încasate.
Este simplu de observat că acțiunea nu conține un astfel de capăt de cerere. A. privind neasimilarea funcțiilor și a nivelului de salarizare, cu ocazia reîncadrării personalului ADS, cu cele corespunzătoare din M.A.D.R., ca și condiție obligatorie prevăzută de dispozițiile alin. (3) și (4) ale art. 1 din OUG nr.
1., a fost invocat ca motiv de nelegalitate a măsurilor dispuse de angajatorul ADS, prin adresa 181.689/(...).
Ceea ce a acordat instanța de recurs nu corespunde nici măcar capătului trei de cerere, care are următorul conținut: „... 3. în situația respingerii primelor doua capete de cerere, obligarea primei parate (ADS) la aplicarea masurilor luate, începând cu (...), data comunicării acestora, și nu retroactiv, de la (...), așa cum se arata în adresa angajatorului, arătata mai sus";.
Subliniază revizuentul că la momentul redactării cererii, nu se află în posesia motivării deciziei Curții de A. C. și nu cunoaște dacă dispozitivul, despre care a luat cunoștință de pe portalul instanțelor judecătorești, corespundemotivării. În momentul intrării în posesia acesteia, va completa, după caz, motivele de revizuire.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de revizuire formulate,
Curtea reține următoarele:
Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, în sensul că prin calea extraordinară de atac astfel exercitată, este atacată o decizie pronunțată în recurs prin care, în urma casării cu reținere, Curtea de A. C. a evocat fondul cauzei.
Nu sunt însă întemeiate criticile aduse deciziei prin prisma prevederilor art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
Ceea ce invocă practic revizuentul este pronunțarea minus și ultra petita a instanței de recurs, în condițiile în care prin acțiune, acesta a solicitat:
1. anularea măsurilor de reîncadrare pe funcție și de modificare a salarului, ce a fost comunicată, în data de (...), prin adresa angajatorului nr.
181.689/(...),
2. obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, începând cu (...), conform contractului individual de muncă nr. 3.,
3. în situația respingerii primelor două capete de cerere, obligarea primei pârâte la aplicarea măsurilor luate, începând cu (...), data comunicării acestora,
și nu retroactiv, de la (...), așa cum se arată în adresa angajatorului, arătată mai sus.";, iar prin decizia atacată, s-a dispus anularea măsurii de încadrare pe funcție și modificare a salariului reclamantului, începând cu data de (...), stabilite prin adresa nr. 1.(...) emisă de A. D. S. au fost obligați pârâții să procedeze la o nouă încadrare a reclamantului, începând cu data de (...) corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului său, conform funcției similare din M. A. și D. R.; a fost obligată pârâta A. D. S. să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale rezultate în urma noii încadrări și cele efectiv încasate; au fost menținute restul dispozițiilor din sentință.
Nu se poate constata în cauză o încălcare a principiului disponibilității părții, chiar dacă în aparență, instanța a acordat altceva decât s-a cerut, și respectiv nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
În dezlegarea soluției la prezenta revizuire, trebuie pornit de la sfera în care se încadrează drepturile ce fac obiectul acțiunii, anume, sfera drepturilor salariale ale personalului bugetar, fiind o premisă a acțiunii, una legală de altfel, faptul că reclamantul, în calitate de angajat al A. D. S., a fost reîncadrat în temeiul O. nr. 1., odată cu schimbarea regimului de finanțare al angajatorului său, trecându-se de la situația unei instituții finanțate integral din venituri proprii la cea a unei instituții finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat.
Ca urmare, în soluționarea litigiului având ca obiect reîncadrarea pe funcție și modificarea salariului reclamantului, Curtea de A. C. a constatat că, față de dispozițiile imperative ale legii (art. 1 alin. 1-4 din O. nr. 1., art. 7 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 3.) nu poate fi admis capătul de cerere secund, ce viza, după cum s-a văzut, menținerea salarizării reclamantului stabilită în timpul regimului de salarizare anterior.
Fiind sesizată cu o cerere de anulare a măsurilor de reîncadrare pe funcție
și de modificare a salariului evidențiate în adeverința nr. 181.689/(...), instanța de recurs a constatat o încălcare a dispozițiilor imperative ale art. 1 alin. 3 și 4 din O. nr. 1. și a dispus în consecință, anume, ca urmare a anulării măsurii de încadrare pe funcție și modificare a salariului reclamantului, începând cu data de (...), stabilite prin adresa nr. 1.(...) emisă de A. D. S., așa cum s-a cerut prin primul petit al acțiunii, a obligat pârâții să procedeze la o nouă încadrare areclamantului, începând cu data de (...) corespunzător atribuțiilor, responsabilităților și competențelor specifice postului său, conform funcției similare din M. A. și D. R. și pe pârâta A. D. S. să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale rezultate în urma noii încadrări și cele efectiv încasate.
Nu se poate considera că procedând astfel, instanța de recurs ar fi acordat altceva decât s-a cerut, ci în acest mod, a fost practic admisă în parte acțiunea, stabilindu-se ca urmare a anulării măsurii de reîncadrare, modul corect în care trebuia să se facă aceasta.
Constatând că se impunea anularea măsurii reîncadrării, Curtea de A. era obligată a stabili modul corect de reîncadrare a reclamantului, prin aplicarea dispozițiilor legale imperative, în soluționarea primului capăt de cerere, altfel (în lipsa acestei stabiliri), s-ar fi revenit la salarizarea avută anterior de către reclamant, tocmai ca urmare a anulării măsurii reîncadrării, prin încălcarea dispozițiilor legale care stabileau obligativitatea trecerii la un alt regim de salarizare.
Or, în temeiul art. 129 alin. 4 C.proc.civ., se poate pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept, chiar nemenționată în cerere sau întâmpinare, astfel încât dispozițiile imperative ale legii să poată fi atrase în proces chiar dacă părțile nu le-au avut în vedere. Cu alte cuvinte, rolul activ al instanței de judecată impune acesteia soluționarea cauzei prin raportare la dispozițiile legale incidente, obligatorii, chiar atunci când părțile nu le menționează, principiul disponibilității neputând premerge celui al legalității.
Practic, statuările instanței de recurs, reclamate ca reprezentând o pronunțare asupra unor lucruri care nu s-au cerut, trebuie privite ca intrând în modul de soluționare a primului capăt de cerere și conturând admiterea acestuia prin raportare la cauza indicată chiar de reclamant în motivarea acțiunii, anume,
„. funcțiilor și a nivelului de salarizare, cu ocazia reîncadrării personalului ADS, cu cele corespunzătoare din M.A.D.R., ca și condiție obligatorie prevăzută de dispozițiile alin. (3) și (4) ale art. 1 din OUG nr. 1.";, invocat, se arată de către revizuent, „ca motiv de nelegalitate a măsurilor dispuse de angajatorul ADS, prin adresa 181.689/(...)";.
Nu poate fi reținută ca incidentă nici cea de a doua ipoteză legală introdusă de art. 322 pct. 2 C.proc.civ., cea sintetizată în doctrină ca „. petita";.
Sub acest aspect, revizuentul indică faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra solicitării - capătul 2 de cerere, de obligare a intimatelor la plata drepturilor salariale, începând cu (...), conform Contractului individual de muncă nr. 3., în situația anulării, în prealabil, a măsurilor de reîncadrare pe funcție și de modificare a salariului.
Or, cu claritate a statuat Curtea de A. C., în considerentele deciziei, motivele pentru care nu poate fi primită această cerere, iar în dispozitiv, se regăsește această dezlegare în faptul că au fost menținute restul dispozițiilor din sentință, practic, menținându-se în acest mod dispoziția de respingere a tribunalului față de toate celelalte cereri pe care Curtea nu le-a admis în rejudecare, deci inclusiv față de petitul 2 din acțiune.
Aceeași este și situația cu petitul al treilea, în raport de care de asemenea se invocă nepronunțarea, or în considerentele deciziei atacate se arată cu claritate că reîncadrarea trebuie să se facă „începând cu data de (...), dată de la care și-a încetat aplicabilitatea CCM la nivelul ADS pentru anii 2008-2010";, iar în dispozitiv, reflectarea acestei dezlegări se regăsește, de asemenea, în menținerea dispoziției tribunalului de respingere a petitelor care nu au fost admise în rejudecare.
Văzând prevederile art. 322 pct. 2 și art. 326 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul P. I. C. împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr.(...)*, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.recurs.I.R.M./C.M./S.C.B.
| ← Decizia nr. 3244/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1022/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
