Decizia nr. 1374/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 1374/R/2012
Ședința in 19 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva sentinței civile nr. 6094 din 08 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) (număr în format vechi
4030/2006), privind și pe reclamantul intimat S. R., având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că la data de 16 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă SC C. SRL a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 12 martie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. R., înregistrată la instanță în data de (...), în contradictoriu cu pârâta S. C. S., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să oblige pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pe lunafebruarie 2006, în cuantum de 1300 lei și indemnizația aferentă celor 18 zile de concediu de odihnă neefectuat din anul 2005, în cuantum de 1114 lei.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 6., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. R., în contradictoriu cu pârâta S. C. S. C.-N.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului drepturile salariale cuvenite reprezentând salariul pe luna februarie 2006, în cuantum de 1300 lei și indemnizația aferentă celor 18 zile de concediu de odihnă neefectuat din anul
2005, în cuantum de 1114 lei.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că între pârâtă, în calitate de angajator și reclamant în calitate de salariat, s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individualînregistrat la I. C. sub nr. 7042/(...), pentru funcția de inginer mașini unelte și salariul de bază lunar brut de 1.500 lei.
Prin D. nr. 1.(...) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 55 lit. b din Codul muncii, începând cu data de
(...)(f.31).
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1300 lei reprezentând salariul aferent lunii februarie 2006 și indemnizația aferentă celor
18 zile de concediu de odihnă neefectuat din anul 2005, în cuantum de 1114 lei.
Potrivit art. 168 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin. 1, „Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Pentru aceste considerente, făcând și aplicarea art. 287 din Codul muncii care statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care trebuie să depună dovezile în apărarea sa, instanța apreciază, din analiza statelor de plată depuse de pârâtă, că acestea nu sunt semnate de reclamant.
Reclamantul trebuia să încaseze în luna decembrie 2005 un salariu tarifar de 1980 lei, respectiv un salariu de bază în suma de 1684 lei, acesta beneficiind
și de primă în sumă de 2218 lei. În luna ianuarie 2006 reclamantul avea de încasat ca „. drepturi"; suma de 2414,28 lei, sumă calculată și pentru luna februarie (f.11).
Cum din documentele depuse nu rezultă cu exactitate modul în care s-au achitat drepturile salariale ale reclamantului, aceasta fiind obligația expresă prevăzută de lege pentru pârâtă, instanța constată că chiar dacă pârâta a achitat prin dispoziția de plată nr. 24/(...), modificată fără acceptul reclamantului, suma de 1300 lei, din aceasta nu reiese că suma a fost plătită în contul drepturilor salariale întrucât, statul de plată aferent lunii februarie și martie 2006 nu este semnat de către acesta (f.9,12,17).
Pe de altă parte, pârâta nu a fost în măsură să depună cererea semnată personal de către reclamant prin care a arătat că acesta a solicitat avans salariu pentru luna februarie 2006, având în vedere modificarea unilaterală și ulterioară a dispoziției de plată nr. 24/(...) cu privire la natura sumei, lunii și anului acordării.
Cu privire la indemnizația aferentă celor 18 zile de concediu de odihnă neefectuat din anul 2005, în cuantum de 1114 lei, pe care reclamantul solicită a fi plătită, instanța reține că prin D. nr. 1. (...) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 55 lit. b din Codul muncii, începând cu data de (...)(f.31).
Potrivit prevederilor art. 146 alin. (4) din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, astfel că susținerea pârâtei privind achitarea acestor indemnizații în luna februarie nu poate fi primită câtă vreme nu s-a făcut această dovadă.
Având în vedere prevederile art. 208 și urm. din Legea nr.62/2011 coroborate cu prevederile art. 141 alin (4) și art. 168 din Codul muncii reactualizat, instanța a admis acțiunea, potrivit dispozitivului.
De asemenea, aceasta a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada acestor cheltuieli, așa cum cer prevederile art. 274 alin.2 C.pr.civ.
În termen legal, a declarat recurs pârâta SC "C." S. C.-N., solicitând casarea în întregime a sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
Recurenta învederează că și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor salariale pretinse de către reclamantul intimat - 1300 lei, reprezentând drepturi salariale pentru luna februarie 2006 si 1114 lei, reprezentând indemnizație aferenta concediului de odihna neefectuat pe anul 2005, dar cu toate acestea prima instanță a admis acțiunea acestuia.
Menționează că din declarația privind sumele plătite reclamantului (f. 109 dosar), rezulta plățile făcute către acesta si modul lor de plata, pentru luna februarie acesta încasând suma totala de 2414,28 lei.
Potrivit Dispoziției de plata nr. 24 din (...) (f. 9), acesta a primit in numerar, din casieria societății, suma de 2036.28 lei, fapt recunoscut prininterogatoriu (f. 36), însă nu cu titlu de premiu cum s-a menționat inițial, ci cu titlu de avans salariu.
Această dispoziție face dovada plății pentru suma de in 1.114 lei - indemnizație concediu neefectuat pentru anul 2005 si 922 lei - avans salar februarie 2006.
Diferența de salar pentru luna februarie 2006 de 378 lei, pana la concurenta sumei de 1.300 lei (cat este valoarea salariului net a reclamantului) a fost achitata direct in contul intimatului reclamant prin O. de plata nr.
516/(...)(f. 14).
Din situația depusa la dosar (f. 110) si necontestata, rezulta premiile cuvenite si achitate pentru activitatea pe care reclamantul a desfășurat-o in decursul anului 2005. In anul 2006 nu a mai desfășurat nici o activitate care sa îl îndreptățească la acordarea unor premii și, ca atare, nu se justifica a-i fi acordate sume de bani cu acest titlu.
Mai mult, valoarea premiilor acordate intr-un an calendaristic -2005, este cu mult mai mica decât suma primita de către reclamant intr-o singura luna - februarie 2006. Consideră recurenta că poziția intimatului denota rea credința si intenția de a se îmbogăți fără justa cauza.
Menționează că în fața organelor de ancheta penala i s-a solicitat reclamantului să indice pentru ce activitate considera ca este îndreptățit la plata premiilor, dar acesta a refuzat sa facă precizările solicitate.
Apreciază recurenta că a făcut dovada plății salariului aferent lunii februarie conform dispoziției de plata nr. 24 din (...), cat si a O.ui de plata nr.
516/(...).
Mai subliniază recurenta că plata salariului se face de regula, prin virament bancar in cont, fara a se semna statele de plata.
Instanța de fond a făcut o analiza superficiala actelor depuse la dosar si a reținut ca in statul de plata pe luna decembrie 2005, exista obligație de plata pentru suma de 1980 lei salariu tarifar si prima in suma de 2218 lei, dar nu a reținut ca acestea sunt sume brute nu sume nete.
Pentru prima in suma bruta de 2218 lei suma neta este de 1645 lei si reprezintă premiile cuvenite si identificate prin S. de la fila 110 si D. de la fila
109 (poziția 15). Salariu pentru luna decembrie 2005 in suma neta de 1300 lei a fost plătit prin virament bancar.
În mod eronat a reținut instanța că în luna ianuarie 2006 reclamantul avea de încasat total drepturi in suma de 2414.28 lei, în condițiile în care drepturi salariale pentru luna ianuarie 2006, 1300 lei net a fost achitata prin OP
516/(...). De asemenea, suma de 2414.28 lei plătită in februarie 2006, reprezintă salariu aferent lunii februarie 2006 si indemnizație concediu neefectuat in anul 2005.
In drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 al. 1 pct. 8 și 9
Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant S. R. a solicitatrespingerea recursului formulat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat apreciază că recurenta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale pretinse - indemnizația aferenta celor 18 zile de concediu de odihna neefectuat din anul 2005, în cuantum de 1114 lei, și salariul aferent lunii februarie, în cuantum de 1300 lei net.
Reclamantul arată că Dispoziția de plata nr. 24 din (...) cuprindea la rubrica "scopul plății"- premii decembrie 2005. Menționează că a încasat aceasta suma de bani cu acest titlu, iar nu cu titlu de "avans salar februarie 2006". Conținutul acestei Dispoziții a fost modificat ulterior momentului în care a semnat-o.
Mai mult, subliniază că nici nu a adresat o cerere societății recurente să îi plătească avans la salariul din luna februarie din 2012, astfel că acordarea sumei cu acest titlu apare ca nejustificată.
Invocă reclamantul și o serie de inadvertențe existente în contabilitatea societății, care, în opinia lui nu pot profita acesteia.
Referitor la premiile acordate de recurentă, învederează că aceste premii se acordau trimestrial, respectiv in primele luni ale anului 2006 pentru trimestrul 4 al anului 2005 si tot așa. Astfel ca suma de 2036 lei încasata de reclamat prin dispoziția de plata nr. 24/(...) reprezenta premiu aferent anului 2005 si nicidecum nu se raporta la vreo activitate desfășurata in cursul anului 2006.
Recurenta pârâtă SC "C." S. C.-N. a depus la dosarul cauzei „Concluzii scrise"; (f. 28) prin care explicitează conținutul Dispoziției nr. 24 din (...), însensul că arată că pentru salariul aferent lunii ianuarie 2006 s-a depus OP
516/(...), privind suma de 1300 lei, iar pentru cel aferent lunii februarie 2006 s-a depus OP 516/(...) in suma de 378 lei, ordin de plata ce nu a fost luat in considerare de instanța de fond.
Salariul lunii februarie 2006, in suma neta de 1300 lei compus din 922 lei
+ 378 lei a fost încasat de către intimat la fel ca si indemnizația de concediu in suma neta de 1114 lei, în total 2036 lei.
Suma de 922 lei a fost considerata a fi achitata in avans împreuna cu suma neta de 1114 lei reprezentând indemnizație concediu aferent an 2005.
Referitor la statul de plată pentru luna februarie 2006, societatea recurentă arată că acesta cuprinde salariu tarifar brut 1980 lei (net 1300 lei) și prima - suma bruta 1465 lei (net 1114 lei). Cum programul de contabilitate nu are rubrica speciala pentru indemnizația de concediu (se poate constata din rubricatura statului de plata) contabila societății a înscris la rubrica prime, suma bruta de 1465 lei (net 1114 lei) pentru a evidenția in statul de plata suma de bani achitata in numerar prin dispoziția de plata 24/(...), reprezentând indemnizația de concediu.
Adunând sumele, rezulta suma bruta de 3445 lei, înscrisa ca atare in statul de plata, suma neta fiind de 2414 lei înscrisa si aceasta in statul de plata. S. din suma neta de 2414 lei - 2036 lei (dispoziția de plata), rezultă un rest de plată net de 378 lei, evidențiat in statul de plata si achitat prin ordin de plata.
De asemenea, menționează că nu există neconcordanțe în fluturașul de salariu al intimatului, putând exista mici inadvertențe justificate de faptul că programul de calculator care îl listează face rotunjiri de la zecimale la suma întreaga.
În ceea ce privește plata unui avans din salariu, susține recurenta că aceasta s-a făcut în baza unei înțelegeri verbale între administratorul societății și intimat.
Referitor la premii, societatea arată că plata acestora nu se făcea trimestrial. Mai mult, în contractul individual de muncă nu apare nici o clauză privitoare la acest aspect, acordarea, valoarea și modul de plată au fost hotărâte de către administratorul societății, domnul Joop Helthuis, fără nici o condiționare contractuală.
Consideră recurenta că intimatul nu are dreptul de a verifica modul in care aceasta își întocmește evidentele financiar contabile și nici dreptul de a-si stabili premiile care i se cuvin.
Intimatul este in eroare când susține ca daca in luna decembrie a primit cu titlu de premiu suma bruta de 2218 lei, care a fost înscrisa in statul de plata la rubrica prime, atunci si suma bruta de 1465 lei înscrisa la aceiași rubrica prime reprezintă tot un premiu.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat.
În cauză, elementul litigios constă în natura sumelor înscrise în dispoziția nr. 24 din (...)(f. 9 dosar fond).
Potrivit susținerilor societății recurente, această sumă se compune din 922 lei, ce reprezintă avansul la salariul din luna februarie 2006 ( din totalul de 1300 lei net ) și din suma de 1114 lei, ce reprezintă contravaloarea concediului neefectuat în anul 2005.
Reclamantul intimat consideră că aceste sume au fost încasate cu titlu de premii pentru activitatea desfășurată în anul 2005.
Coroborând probațiunea administrată, Curtea constată că Dispoziția nr.
24 din (...) face dovada plății sumei înscrise în aceasta, respectiv 2.036,28 lei, aspect confirmat, de altfel, inclusiv de către reclamantul intimat prin răspunsul la interogatoriu(f. 36, întrebarea nr. 1).
Această dispoziție nu poate fi considerată, însă relevantă sub aspectulnaturii drepturilor achitate, în condițiile în care aceasta cuprinde completări lamențiunile inițiale, completări care nu au avut însă și girul reclamantului intimat.
Astfel, se observă că la rubrica „. încasării/plății";, inițial a fost trecută mențiunea „premii decembrie 2005";. Ulterior, această mențiune a fost tăiată și s- a făcut o altă mențiune „premii februarie 2006, achitat ca și avans salariu feb.
2006 ";.
Curtea observă că susținerea reclamantului intimat privitoare lamodificarea naturii drepturilor indicate în dispoziția evocată ulterior momentuluiîn care acesta a semnat chitanța de primire a sumei(f. 9 dosar fond) nu a fost contestată de către societatea recurentă.
De asemenea, mai constată că pentru luna februarie 2006, perioadă pentru care reclamantul intimat era îndreptățit la un salariu de 1300 lei net, societatea recurentă a întocmit două state de plată, din care doar unul este vizat de către ITM C. (f. 12 dosar fond).
În vreme ce statul de plată vizat de ITM C. la data de (...) nu cuprinde nici o mențiune referitoare la plata unor premii sau a unei indemnizații pentru concediul de odihnă neefectuat de către intimatul reclamant(f.12 dosar fond), cel de-al doilea stat de plată cuprinde o rubricatură separată denumită „. CO"; și în care este evidențiată în dreptul reclamantului intimat suma de 1114,28. De altfel, și fluturașul de salariu aferent lunii februarie 2006 avea înscrisă inițial la rubrica „. avansuri"; suma „0";, iar ulterior, în baza dispoziției nr. 24 din (...) a fost operată o modificare manuală, trecându-se la rubrica menționată suma
„2.036";. (f. 11 dosar fond).
Or, toate aceste aspecte confirmă întocmirea pro cauza a acestor documente - stat de plată nevizat, fluturaș modificat, astfel că acestea se impun a fi înlăturate.
Nu pot fi primite nici alegațiile recurentei, conform cărora o parte din suma de 2036,28 lei include suma de 922 lei, ce reprezintă avansul la salariul din luna februarie 2006, atât pentru argumentele deja expuse, cât datorită faptului că nu s-a făcut dovada existenței unei cereri formulate de către reclamantul intimat în acest sens.
Este adevărat că societatea recurentă susține realizarea unei conivențe verbale între administratorul societății și reclamantul intimat privitor la plata avansului de concediu aferent lunii februarie 2006, însă aceste alegații nu sunt confirmate de nici una din probele existente la dosar. D. de acest aspect, apare chiar inexplicabilă o eventuală conivență verbală cu privire la încasarea în luna februarie 2006 a unui avans cuvenit pentru această lună, în condițiile în care, conform contractului individual de muncă(f. 27 dosar fond), plata salariului se făcea o singură dată, respectiv la data de 15 a lunii următoare.
Dacă s-ar accepta teza societății reclamante s-ar ajunge la validarea posibilității modificării verbale a contractului individual de muncă, ceea ce contravine legii.
Este lipsită de eficiență juridică și declarația întocmită de societatea recurentă la data de (...), întrucât aceasta se fundamentează pe dispoziția nr. 24 din (...) care, așa cum s-a menționat anterior, nu face dovada naturii drepturilor achitate reclamantului intimat pentru luna februarie 2006(f. 109).
În ceea ce privește premiile, reclamantul intimat susține că acestea se achitau trimestrial, iar suma înscrisă în dispoziția nr. 24 din (...) privește aceste drepturi.
Societatea recurentă a susținut contrariul, dar cu toate acestea nu a produs nici o probă din care să rezulte că o parte din suma înscrisă în dispoziție o reprezintă compensarea în lei a concediului de odihnă neefectuat în anul 2005, deși sarcina probei îi incumba.
Este adevărat că în contractul individual de muncă al reclamantului intimat nu este cuprinsă nici o clauză privitoarea la premii, însă existența și plata acestora este confirmată chiar de către societatea recurentă, inclusiv prin concluziile scrise.
Reținând aspectele evocate, Curtea apreciază că recursul societății recurente este nefondat, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. "C." S. împotriva sentinței civile numărul 6094 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului S. R. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: E.Belean
| ← Decizia nr. 4269/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 71/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
