Decizia nr. 599/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 599/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. C. M. D. B. împotriva sentinței civile nr. 4850 din 26 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, D. G. a F. P. a județului S., în numele M. F. P. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului, respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4850 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de adresare a unei întrebări preliminare la Curtea de Justiție a U. E., ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de S. C. M. D. pentru reclamanții C. I., M. G., G. Z., L. F., H. I. și M. I. împotriva pârâtului S. R. - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că solicitarea reclamanților de a adresa o întrebare preliminară că Curtea de Justiție a U. E. ce urmează a fi formulată în baza art.267 Tratatului privind funcționarea U. E. privind neconformitatea unei prevederi din dreptul interncu dispoziții din Tratatul privind funcționarea U. E. și a dreptului comunitar, este neîntemeiată conform art.256 din Tratatul U. E. Curtea E. de Justiție are competența să judece trimiteri preliminare adresate în temeiul art. 267 în domenii specifice stabilite de statut și de art.263, privind legalitatea actelor legislative, a actelor Consiliului, Comisiei și ale Băncii Centrale E., cu privire la interpretarea tratatelor, validarea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile U.
În prezenta cauză reclamanții solicită instanței să constate neconformitatea dreptului intern, a dispozițiilor Legii nr.329/2009 față de dreptul comunitar în privința acestora, care sunt pensionari militari și cumulează pensia cu salariul într-o unitate de stat, bugetară integral de la stat, când aceștia au posibilitatea să formuleze o acțiune în realizare.
Din punctul de vedere al T., acest tip de acțiune în constatare este inadmisibil deoarece fiecare reclamant are posibilitatea să formuleze o acțiune în realizarea dreptului sau, respectiv să solicite în contradictoriu cu C. de P. S. să se anuleze decizia, dispoziția prin care i s-a suspendat plata pensiei pe perioada cât primește salariul de la instituția bugetară de stat care îl plătește pentru munca prestată, fiecare reclamant cumulând pensia cu salariul la stat, iar pensia depășind cuantumul venitului mediu pe economie. A. vreme cât T. a fost investit cu o acțiune în constatare în condițiile în care există acțiunea în realizare, unde instanța are posibilitatea analizării dispozițiilor Legii nr.329/2009 și ale aplicării acestora în cazul fiecărui reclamant, cererea de adresare a întrebării preliminare apare ca neîntemeiată.
În plus, Curtea de Justiție a U. E., se pronunță numai cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor tratatelor uniunii, a încălcării sau aplicării acestora între membrii uniunii, persoane fizice sau juridice, a conformității dreptului intern cu dispozițiile acestor tratate, ceea ce nu are legătură cu acțiunea de față.
Cu privire la excepția inadmisibilității T. a apreciat ca este întemeiată urmând a respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Reclamanții au posibilitatea oferită de acțiunea în realizarea dreptului lor, de a solicita anularea deciziei Casei de P. S. de care aparține fiecare, prin care le-a fost suspendată plata pensiei militară de serviciu deoarece cumulează pensia cu salariul dintr-o instituție bugetară sau în cazul în care au fost disponibilizați deoarece nu au optat pentru salariu și suspendarea plății pensiei de serviciu și există o decizie a angajatorului în acest sens, au posibilitatea să constate, în aceste acțiuni urmând ca instanța să analizeze legalitatea și conformitatea dispozițiilor Legii nr.329/2009 în ce privește fiecare situată în parte distinct.
Deoarece reclamanții nu au formulat acest tip de acțiune, T. a apreciat acțiunea ca inadmisibilă, admițând excepția invocată.
Împotriva acestei hotărâri S. cadrelor M. D. a declarat recurs prin care a solicitat în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii precizate.
În motivarea recursului, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile de adresare a unei întrebări preliminare Curții de Justiție a U. E. în raport de art.267 din Tratatul privind Funcționarea U. E., conform cărora Curtea se poate pronunța la validitate și interpretarea actelor adoptate de instituțiile U.
Se critică respingerea ca inadmisibilă a acțiunii soluției întemeiate pe posibilitatea reclamanților de a contesta decizia de suspendare a drepturilor de pensie emisă de C. teritorială de pensii, în raport de precizarea de acțiune prin care s-a solicitat obligarea S.ui R. la aplicarea cu prioritate adreptului comunitar și obligarea acestuia să le respecte militarilor și polițiștilor disponibilizați drepturile recunoscute prin statute speciale aplicabile anterior Legii nr.329/2009 sub sancțiunea unor daune de 1000 lei pe zi de întârziere.
Se invocă în acest sens prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. europeană art.15 alin.1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale U. E., art.14 din Protocolul 12 art.1 alin.2 al Convenției europene, principiul legalității și al supremației dreptului .
De altfel, scopul pentru care s-ar fi adoptat L. nr.329/2009 și anume acela de a se reduce cheltuielile bugetului de stat scop ce ar fi justificat măsura luată u a fost nicidecum atins, în nici un fel, deoarece, toate locurile de muncă eliberate forțat de pensionarii aflați în situația de a cumula pensia cu salariul, din cadrul instituțiilor bugetare, au fost deja ocupate de alți angajați ale căror venituri nu erau mai mici decât cele acordate pensionarilor cumularzi.
Pe cale de consecință, sub acest aspect, excepția invocată de instanță din oficiu nu este întemeiată prin obiectul pricinii urmărindu-se realizarea unui drept nu doar constatarea lui.
De altfel, însăși declararea ca inadmisibilă a unei acțiuni în constatare doar pentru ca în abstracto există posibilitatea unei acțiuni în realizarea lui înseamnă potrivit doctrinei moderne și a practicii actuale, a refuza judecata
și a limita părții accesul la justiție.
Se consideră în esență, că prin demersul S. justificat de art. 217 C. muncii se apără un interes economic și social, comun tuturor membrilor săi.
Se aduc critici Legii nr.329/2010 în raport de prevederile art.11 și 20 din Convenție și de D. nr.2000/78, de R. nr.1408/71.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A.constată următoarele:
Cererea de adresare a unei întrebări preliminare Curții de Justiție a U. E. a fost respinsă în mod corect de către prima instanță.
Astfel, s-a solicitat primei instanțe de către S. C. M. D. (f.77-78 fond) adresarea unei asemenea întrebări pentru a se stabili dacă prevederile art.17-22 din capitolul IV al Legii nr.329/2009 încalcă prevederile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. E., art.15 alin.1 din Carta Drepturilor
Fundamentale ale U. E., art.14 și Protocolul nr.12 alrt.1 alin.2 al Convenției
E., fără însă a prezenta construcția juridică pe care se întemeiază o atare cerere și nici propria interpretare susținută de autorul cererii.
Or, în cauza C-434/11, Curtea de Justiție a U. E. prin ordonanța din
(...) a stabilit că este vădit necompetentă să răspundă la o întrebare adresată de Tribunalul Alba privind interpretarea dreptului U. în sensul că se opune unor reduceri salariale operate de S. R. prin L. nr.118/2010 și L. nr.285/2010 (legi care urmăresc, precum L. nr.329/2009 reducerea deficitului bugetar).
În acest context Curtea de Justiție a U. E. a reținut că „în cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul art.267 TFUE, Curtea poate interpreta dreptul U. numai în limitele competențelor atribuite U. E. (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2010 McB., C-400/10PPU, nepublicată însă în Repertoriu, punctul 51, precum și Ordonanța din 22 iunie 2011, Vino C-
161/11 punctele 25 și 37).
În ceea ce privește cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale potrivit unei jurisprudențe constante, acestea sunt obligatorii pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul U. (a se vedea
Hotărârea din 11 octombrie 2007, Mollendof și Mollendof-Niehuus, C-
117/06, rep.P.l-8361, punctul 78 Ordonanța din 12 noiembrie 2010, Asparuhov Estov și alții C-339/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul
13, precum și Ordonanța din 1 martie 2011, Chartry C-457/09, nepublicată însă în Repertoriu, punctul 22).
Cu toate acestea, trebuie amintit că, potrivit articolului 51 alineatul 1 din cartă dispozițiile sale se adresează „statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul U."; și că, potrivit art.6 alin.1 TUE, care atribuie valoare obligatorie cartei, aceasta nu creează nicio competență nouă pentru Uniune și nu modifică competențele acesteia din urmă ( ase vedea Hotărârea Mc.B citată anterior, punctul 51 și Ordonanțele citate anterior Asparuhov Estov și alții punctul 12, Charty, punctele 23 și 24, precum și Vino punctul 24).
Dat fiind că decizia de trimitere nu cuprinde nici un elemente concret în temeiul căruia să se poată considera că L. nr.118/2010 și L. nr.285/2010 urmăresc să pună în aplicare dreptul U., competența Curții de a răspunde la prezenta cerere de punerea unei hotărâri preliminare nu este demonstrată.
În aceste condiții, este necesar să se constată că Curtea este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată de Tribunalul Alba.";
Având în vedere similitudinea de situație constând în absența oricărui indiciu din care să se poată considera că L. nr.329/2009 pune în aplicare dreptul U., instanța de recurs va înlătura criticile recurentului referitoare la dispoziția primei instanței de a nu se adresa Curții de Justiție a U. E.
Soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este de asemenea fondată.
În mod judicios a reținut prima instanță că demersul judiciar al reclamantelor nu s-a încadrat în forma necesară examinării fondului dispozițiilor legale în baza cărora s-a dispus suspendarea pensiilor reclamanților.
Astfel, prima instanță a reținut că acțiunea având ca obiect constatarea neconformității Legii nr.329/2009 cu dreptul comunitar și obligarea S.ui R. la repunerea în vigoare a legislației anterioare Legii nr.329/2009 sub sancțiunea daunelor cominatorii nu asigură cadrul procesual pentru dezlegarea fondului raporturilor juridice particulare ale fiecărui reclamant.
Inadmisibilitatea unei acțiuni derivă formal din dispozițiile art.111
C.pr.civ. privind inadmisibilitatea acțiunii în constatare în situația posibilității exercitării acțiunii în realizare, iar sub aspect conceptual izvorăște din principiul fundamental al separației puterilor de stat (art.1 alin.4 din Constituție) în sensul că unica autoritate legiuitoare este Parlamentul (art.61 alin.1 din Constituție), iar justiția se înfăptuiește în numele legii (art.124 alin.1 din Constituție), urmărind aplicarea și respectarea legii.
Chiar dacă formal S. C. M. D. și-a precizat cererea (f.79 fond) în sensul că a solicitat obligarea S.ui la aplicarea cu prioritate a dreptului prioritar, acest aspect nu are decât relevanță semantică deoarece înlocuirea termenului de „. cu cel de „. nu are semnificația conceptuală a exercitării unei acțiuni în realizare, conform art.111 C.pr.civ. având în vedere evidenta inadmisibilitate a solicitării adresate instanței judecătorești de a impune statului obligații de legiferare sau de repunere în vigoare acte normative abrogate.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin D. nr.1325/(...), statuând că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe calea judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea prin D. nr.838/(...), Curtea Constituțională a stabilit, referindu-se la rolul instanțelor Judecătorești, că Înalta Curte de Casație și
Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norma juridică cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefundat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. C. M. D. B. pentru C. I., M. G., G. Z., L. F., H. I. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 4850 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.C. N.
| ← Decizia nr. 2426/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2181, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
