Decizia nr. 3599/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3599/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC A. S. SRL împotriva sentinței civile nr. 1208 din 13 februarie 2012, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. F. F., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 septembrie 2012, prin fax, s-au depus la dosarul cauzei din partea pârâtului intimat concluzii scrise.
De asemenea, se constată că reprezentanta reclamantei recurente a depus, tot prin fax, la data de 12 septembrie 2012, o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare.
Pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantei recurente să se prezinte la dezbateri, instanța încuviințează cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul dezbaterilor.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Covaci A., lipsă fiind pârâtul intimat.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar factura fiscală din
(...) și arată că societatea nu mai este în posesia avizului de însoțire a mărfi întrucât acesta se predă în original beneficiarului transportului. Arată că a lecturat concluziile scrise formulate de pârâtul intimat și nu are alte cereri în probațiune.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și în principal casarea în tot a sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, arătând în esență că din actele depuse la dosar a rezultat faptul că a fost cauzat un prejudiciu cert și dovedit. Fapta ilicită săvârșită de pârâtul intimat constă în nerespectarea atribuțiilor din fișa postului, respectiv răspunderea față de integritatea autovehiculului și a mărfii până la ajungerea la destinație, precum și în recunoașterea acestuia că a predat mai puține anvelope. Față de soluția de neîncepere a urmăririi penale arată că vinovăția producerii pagubei se poate manifesta și sub forma neglijenței în executarea corectă a sarcinilor de serviciu și nu neapărat prin culpă constatată de organele penale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1208 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respinse acțiunea formulată de reclamanta SC A. S. SRL împotriva pârâtului M. F. F. având ca obiect obligarea la plata sumei de 6556lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că pârâtul a fost angajatul societății având calitatea de șofer, iar la data de 20 ianuarie 2010 din autoutilitara condusă de pârât au fost sustrase un număr de 12 anvelope și 50 de litri de motorină.
Ca urmare a acestui fapt, societatea reclamantă a înregistrat o plângere la
P. de pe lângă Judecătoria Lipova prin care a solicitat cercetarea pârâtului pentru că ar fi sustras aceste bunuri.Din cercetările efectuate, se reține că aceste fapte nu au fost săvârșite de pârât ci de alte persoane, rămase neidentificate până în prezent. Prin rezoluția din (...) a fost confirmată neînceperea urmăririi penale față de pârât.
În cazul pârâtului nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale și anume: fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăție.
Angajatorul trebuie să dovedească ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul respectiv.
Astfel fiind, având în vedere că angajatorul nu a dovedit caracterul ilicit al faptei, nu se poate antrena răspunderea patrimonială a pârâtului.
Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii patrimoniale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este acea care o reclamă în fața justiției, conform art. 1169 din Codul Civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. S. SRL solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței cu admiterea acțiunii promovată de reclamantă.
În motivarea recursului apreciază că instanța de fond s-a limitat în considerentele care au stat la baza pronunțării soluției recurate și a încălcat principiul aflării adevărului prevăzut de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., principiu care obligă judecătorii să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauza cu care au fost învestiți, în scopul de a pronunța o hotărâre temeinică și legală. Principiul adevărului implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de instanță în deplină concordantă cu realitatea. Mai mult, procedând de această manieră, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare a subscris ei, prevăzut de art. 24 alin. 1 din Constituția României.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă, recurenta a cerut în probațiune încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, considerând că în acest fel puteau fi lămurite aspecte esențiale pentru soluționarea pricinii. Aceste aspecte se referă la calitatea de salariat al acestuia, la obligațiile pe care pârâtul le avea conform contractului individual de muncă și fișei postului. Dar, cu toate că această probă a fost solicitată conform regulilor de procedură civilă, instanța de fond nu numai că a omis să se pronunțe asupra acesteia, dar nici măcar nu a înțeles că ar fi fost util, concludent și pertinent soluționării cauzei în spiritul legii să o administreze. Procedând în acest fel, instanța de fond l-a privat de posibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat de pârât.
În concret, recurentei nu i s-a dat efectiv posibilitatea de a-și proba acțiunea promovată, în condițiile în care instanța de fond nu pune în discuția părților proba solicitată, nu se pronunță asupra acesteia în niciun fel. Astfel, dezlegarea pricinii s-a realizat în lipsa unor probe care, dacă ar fi fost administrate, ar fi condus la reținerea unei stări de fapt conformă cu realitatea și, implicit, la admiterea cererii promovate de recurentă.
În ceea ce privește solicitarea formulată în învederează că pârâtul a fost angajat al societății, iar conform atribuțiilor stabilite prin fișa postului, pârâtul avea obligația de a răspunde de integritatea autovehiculului și a mărfii care i-a fost încredințată, până la ajungerea la destinație, respectiv de a asigura paza fizică a mărfurilor transportate.
Potrivit prevederilor art. 207 alin. 1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Așadar, răspunderea patrimonială este o sancțiune specifică ce intervine pentru săvârșirea unor fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, în executarea contractului individual de muncă încheiat între salariat și angajator.
Vinovăția producerii pagubei se poate manifesta însă și sub forma neglijentei în executarea corectă a sarcinilor de serviciu.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat în data de (...) la sediul beneficiarului transportului efectuat de pârât, din marfa menționată pe avizul de însoțire nr. 8410062002/(...) au lipsit la predare un număr de 12 anvelope.
Pentru a nu afecta relațiile comerciale cu partenerul - beneficiarul transportului cu lipsuri la predare - recurenta a achiziționat numărul de anvelope lipsă (așa cum rezultă din factura nr. 2079/(...) întocmită de se T. L. SRL). Aceste anvelope au fost predate clientului - SC Corn Nico Serv SRL Arad în data de (...), așa cum rezultă din mențiunile clientului inserate cu pixul pe avizul care a însoțit transportul inițial.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu au fost întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, deoarece prejudiciul există, este cert, iar vinovăția angajatului pârât rezultă din documentele întocmite la ajungerea la destinație cu marfa transportată, marfă de care era răspunzător și pe care o avea în pază până la destinație.
Împrejurarea potrivit căreia organele de cercetare penală au concluzionat faptul că sustragerea bunurilor constatate lipsă a fost săvârșită de persoane necunoscute nu poate să priveze societatea de posibilitatea de recuperare a prejudiciului, acesta fiind produs ca urmare a neglijenței în respectarea sarcinilor de serviciu de propriul angajat.
Pârâtul M. F. F. prin concluzii scrise (f.27) a solicitat respingerea recursului
și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Deși prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, în cursul cercetării judecătorești nu a înțeles să mai susțină o atare cerere în probațiune, după cum rezultă în mod clar din mențiunile consemnate în încheierile de ședință și din partea introductivă a hotărârii atacate, care atestă că reclamanta nu a formulat o atare cerere în probațiune.
O atare poziție procesuală are semnificația unei renunțări implicite la administrarea probei propuse, fiind o manifestare de voință ce ilustrează preeminența principiului disponibilității în procesul civil.
Așadar, nu se impune, prin urmare, casarea hotărârii pentru administrarea unei probe pe care partea nu a mai susținut-o.
Curtea reține că recursul este nefondat și în ceea ce privește criticile formulate de societatea recurentă față de soluția de respingere a acțiunii principale prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 6.556 lei reprezentând pretinsa pagubă produsă angajatorului.
Din analiza prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii (în varianta în vigoare pentru perioada în litigiu) rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită si personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și vinovăția salariatului.
Aceste condiții trebuie analizate de instanța de judecată pentru a stabili în mod corect răspunderea salariatului și numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială a salariaților în temeiul prevederilor art. 270 din Codul muncii, răspunderea fiind exclusă în lipsa a cel puțin uneia dintre aceste condiții.
În speță, reclamanta pretinde că ar fi fost prejudiciată cu suma totală de
6.556 lei de către angajatul său - conducător auto - prin faptul că în data de 20 ianuarie 2010 din autoutilitara condusă de acesta au dispărut 12 anvelope și 50 litri de motorină, iar pârâtul este răspunzător de marfă și se face vinovat de dispariția acesteia.
Însă, chiar dacă din procesul-verbal încheiat la data de 20 ianuarie 2010 (depus doar în recurs - f. 8) reiese că pârâtul nu a predat către SC Com Cico Serv SRL un număr de 12 cauciucuri, acest fapt nu a generat în mod automat un prejudiciu societății recurente și nu face dovada diminuării patrimoniului acesteia.
Curtea apreciază că nici depunerea facturii nr. 0. din 24 februarie 2010 de achiziționare a 12 anvelope (f. 11 dosar recurs), ca dovadă a prejudiciului invocat în legătură cu dispariția anvelopelor, nu este suficientă și practic nu dovedește faptul diminuării patrimoniului societății, în condițiile în care nu s-au depus înscrisuri din care să reiasă achitarea acestei facturi prin plată sau alte mijloace de stingere a obligației, mai ales că pe această factură era stipulat un termen de plată în termen de 60 de zile de la emitere.
Așa fiind, declanșarea răspunderii materiale a salariatului este de neconceput în situația în care nu se face dovada în ce mod a fost diminuat patrimoniul angajatorului.
De asemenea, reclamanta a mai susținut că a fost prejudiciată prin dispariția a 50 litri de motorină, însă Curtea reține că în lipsa unor date concrete care să ateste împrejurarea că reclamantul, în calitate de angajat ca și conducător auto nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, doar din factura fiscală emisă de L. R. la 15 ianuarie 2010 în valoare de 18.388 lei privind achiziția a aproximativ 4.600 litri combustibil (depusă doar în recurs - f. 29) nu se poate reține existența unui fapte ilicite a reclamantului în dauna societății sau a unui prejudiciu.
Pentru aceste considerente, reținând că recurenta reclamantă, care avea sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii, nu a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor pentru care societatea a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului pârât, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declaratde recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC A. S. SRL împotriva sentinței civile nr. 1208 din 13 februarie 2012 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I. R. M. C. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. A. R.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 1124/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2426/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
