Decizia nr. 2426/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2426/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L.T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL C. V. și P. C. V. împotriva sentinței civile nr. 1757 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. P. C. și pe pârâta intimată Ș. CU C. I - V. V. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat G. P. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri de formulat în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță aceasta fiind pe deplin temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1757 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabele anexate, în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. V., C. LOCAL AL C. V. și P. C. V.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflație astfel: a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: B. M., B. A.,
P. L., P. M., M. ANA, G. V. M., V. S. I., b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: B. M., B. A.,
P. L., P. M., M. ANA, G. V. M., V. S. I., B. A., M. L., F. A.
Au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În contractul colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură de învățământ C. pentru anul 2008-2009 prelungit până la data de (...) la art.36 se prevede că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze
1 de următoarele premii: o primă de vacanță în condițiile legii, primă care se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatorului, conform OUG 146/2007.
Conform prevederilor art.50 al.12 din Legea nr. 128/1997, privind statutul cadrelor didactice în vigoare în anul școlar 2007-2008 și 2008-2009 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Prima de vacanță solicitată de reclamant în numele cadrelor didactice de la
Ș. cu clasele I-V. V. se încadrează în prevederile legale și în cele ale contractului colectiv de muncă, astfel că cererea reclamantului a admisă conform dispozitivului și cu consecința obligării pârâților de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, conform prevederilor art.104 al.2 lit.a din Legea nr. 1. a E. Naționale care prevede că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale pentru cheltuielile cu alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. LOCAL AL C. V. și P. C.
V., solicitând casarea hotărârii și rejudecarea cauzei în fond, să se respingă acțiunea formulată împotriva acestora.
În motivarea recursului pârâții au arătat că prevederile legale precum și procedura de plată a drepturilor salariale ale angajaților din învățământul de stat nu sunt în sarcina C.ui Local V. și a primarului comunei V. Pe cale de consecință, între C. Local V. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. Raporturile de muncă sunt stabilite între salariați și unitățile unde aceștia sunt încadrați și se desfășoară cu respectarea prevederilor legale, iar încălcarea de către una dintre părți a obligațiilor ce revin atrage răspunderea juridică a acesteia. Deoarece între C. Local V. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă, nu poate fi angajată răspunderea juridică a instituției. Cadrele didactice și personalul auxiliar și administrativ sunt angajații unităților de învățământ, care au personalitate juridică.
Unitățile de învățământ sunt subordonate M.ui E., C. și T. prin intermediul I. Ș., așa cum prevede legea învățământului, nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în atribuțiile acestora intrând coordonarea, elaborarea și aplicarea politicii naționale în domeniul educației, cu tot ce implică această activitate. Considerăm că, din cele mai sus prezentate, reiese cu claritate că atribuțiile privind stabilirea salariilor, cu respectarea normelor legale, revine Direcțiilor Generale din M. E., C. și T., I. Ș. Județene, instituțiilor de învățământ de stat și alte unități subordonate, care vor duce la îndeplinire ordinele emise de M. E., C. și T. prin care este stabilită grila de salarizare.
Menționează ca sumele alocate anual pentru plata salariilor angajaților din învățământ sunt repartizate de către Ministerul Finanțelor Publice in baza L. Bugetului de S. aprobate, în acest sens arată că, C. Local V. nu este în măsura a suplimenta fondurile pentru plata salariilor reclamanților cel competent este Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curteareține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Prin recurs se invocă lipsa calității procesuale pasive a recurenților.
Notând că drepturile salariale solicitate erau scadente anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Se
2 observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1. (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În mod evident, chemând în judecată pe acest pârât, reclamanții au acționat prin considerarea raporturilor juridice care leagă angajatorul de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă în sistemul bugetar, pe lângă latura de drept privat pe care o comportă, au în subsidiar o latură specifică dreptului public, prin aceea că o parte importantă a acestor raporturi juridice de dreptul muncii este reglementată prin legi și pusă în aplicare de organe ale statului în regim de putere publică. Astfel, salarizarea cadrelor didactice și în general salarizarea în sistemul bugetar are o componentă de drept public, fiind stabilită prin lege și asigurată de la bugetul de stat. Or, considerând că drepturile salariale ale cadrelor didactice reprezentate în litigiu nu au fost calculate în acord cu prevederile legii, au fost chemate în judecată nu doar angajatorul, adică unitatea de învățământ reprezentată prin director, ci și autoritățile publice care au atribuții în asigurarea sumelor litigioase, tocmai în considerarea acestor atribuții. Practic, reclamanții se întemeiază pe dispozițiile legale care atribuie recurenților un anumit rol în asigurarea fondurilor pentru salarii recurenților, așa cum au fost arătate pe larg în sentință, pentru a solicita ca aceste autorități să își exercite atribuțiile legale în sensul asigurării sumelor necesare pentru acoperirea integrală a salarizării cadrelor didactice.
Potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr.
215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Or, nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale"; s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 Cod civ., salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția de învățământ angajatoare, cât și împotriva celor
3 obligați să îi furnizeze resursele financiare, deci debitorii acesteia în ce privește aceste sume.
Invocarea competenței M.ui F. P. în suplimentarea fondurilor pentru plata salariilor reclamanților vine în contradicție cu statuările făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ.: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL C. V. și P. C. V. împotriva sentinței civile nr. 1757 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond.P. U. N. N. GREFIER, 4
| ← Decizia nr. 3599/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 599/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
