Decizia nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 67/R/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1578 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați I. Ș. AL J. M., Ș. CU C. I-V. „. A. B. M. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 20 decembrie 2011, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1578 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui
M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. F. P.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului Maramureș, Ș. cu clasele I-V. „V. A. B.
M., M. E., Cercetării, Tineretului și S. B. și M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M., în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. „V. A. B. M. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: G. L. și B. E., ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat, prevăzut de L. 3..
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și
S. împotriva M. F. Publice B., reprezentat prin D. G. a F. P. M. și, în consecință afost obligat pârâtul-chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare
și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit cererilor depuse în copie la dosar, filele 11-12, rezultă că, aceste cadre didactice au formulat cereri de acordare a ajutorului financiar pentru a- chiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul
2009.
Prin adresa nr. 2715/(...) pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E. 100 contravaloare carte, conform Legii 3., sumă rezultată în urma întocmirii centrali- zatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M. E., Cercetării și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii 3. și l-a îndrumat să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
În consecință, așa cum a recunoscut și reclamantul, membrilor de sindi- cat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar con- ferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei .
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinării, dar și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța a reținut că atât acest pârât, cât și M. E., Cercetării și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H. 453/2007, trebuie să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, acestea recunoscând dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
În ceea ce privește unitatea școlară pârâtă, instanța a reținut că aceasta nu au făcut dovada plății ajutorului financiar către membrii de sindicat reprezen- tați în prezenta cauză, deși potrivit art. 6 din H. 453/2007, plata ajutorului fi- nanciar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul sta- bilit la art. 1 alin. (2).
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea față de instituția școlară.
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H. 453/2007, reținând calitatea
M. E., C., Tineretului și S. de ordonator principal de credite, instanța a admis cererea de chemare în judecată și împotriva acestei instituții pe care a obligat-o să-i aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat anterior.
Apoi, având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a admis acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. F. Publice pe care l-a obligat să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant. F. cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică pentru următoarele considerente:
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea să se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
Potrivit art. 8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare
Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară.
Același acte normative prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugetul și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat
și a bugetelor fondurilor speciale, precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicat, precum și opinia Consiliului fiscal cu privire la acesta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. E.pene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției R. la bugetul U. E.
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 și 2 din L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art. 5 din normele metodologice de aplicare a legii.
Prin D. nr. 10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, stabilind că: „în aplicarea dispozițiilor art.60 din
C.pr.civ., raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O.G. nr. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de
L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Face precizarea că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor bugetele și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Față de prevederile de mai sus, pârâtul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 decembrie 2011 (f.13-15)reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținereahotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice, alături de unitatea școlară, la plata ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3., pentru anul
2009, însă cum recurentul pârât nu are calitatea de angajator al membrilor de sindicat, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din C.Muncii privitoare la plata directă a drepturilor cu caracter salarial sau a ajutoarelor financiare prevăzute de contractul individual de muncă sau prin dispozițiile legale.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de statrevenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai pârâtei Ș. cu cls. I-V. „V. A. B.-M., se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâtul recurent.
Având în vedere atribuțiile recurentului, anterior menționate, față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume plata directă către cadrele didactice a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3., plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ, urmează a fi respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta.
Referitor la cererea de chemare în garanție a recurentului Ministerul
Finanțelor Publice, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din C.pr.civ. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire." Dispozițiile art. 60 din C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea din proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din L. nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din
Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M. F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea publică pârâtă.
Cum între pârâtul M. și chematul în garanție M. F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1578 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T.
și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M. cu opinie parțial separată,
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. V.
Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este doar în parte fondat, pentru următoarele considerente:
În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate.
A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că
Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programeeducaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora.
Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării.
Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactareaacestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ,nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ.
Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";.
De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat.
Mai consider că și Normele metodologice de aplicare a nr.3., aprobate prin H. nr.453/2007, folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază.
De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date înexecutarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele șipotrivit normelor care le ordonă.
Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauză prevederileart. 5 alin.3 din H. nr.453/2007, potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul
65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetareaprobate, susținând că nu au fost aprobate fondurile necesare plății integrale aacestui ajutor pentru anul 2009.
Consider însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3..
De asemenea, leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, în primul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele care reclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma.
Mai mult, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut, pentruadoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia..
Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, la elaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute în vedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectată de condiția existenței fondurilor necesare.
În consecință, consider că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.453/2007,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerul
Finanțelor Publice și a admis cererea reclamanților și în contradictoriu cu acest minister, pentru ca acestuia să-i fie opozabilă hotărârea pronunțată, fără a-l obliga pe acesta și la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune, îndatorire ce revine angajatorului.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plataacestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
În anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea dechemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoaresau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3..
Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că:
În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul
României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200"
o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României" | 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200"
o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățiriicalității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Conform celor statuate de către instanța supremă, prin decizia nr.10/2011, obligatorie pentru instanțe în temeiul art.3307 Cod. proc. civilă, cererea de chemare în garanție a M. F. P., formulată în cauză de către M. E., C., T. și S. se impune a fi respinsă și modificată sub acest aspect hotărârea pronunțată de către prima instanță.
Consider însă că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu pot fiextinse și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, respectiv în situațiile în care prima instanță a admis acțiunea și față de acest pârât doar pentru ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă acestuia, pentru următoarele considerente:
În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta
Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" |
500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României" | 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.";
De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin r ecursurile în interesul legii se arată că în practica
judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare în
garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii decredite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele
judecătorești";, s-au reținut următoarele:
„ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „ Rec ursurile în interesul legii vizează aceeași
problemă de drept r eferitoare la interpretarea și aplicarea di spozițiilor art. 60 di n
Codul de procedur ă civilă raportate l a art. 19 din L. n r. 500/2002 privin d
finanțele publice, c u modificările și c ompletările ulterioare, și art. 1 -4 din
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 pri vind executarea obli gațiilor de plată ale
instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modifi cările și completările
ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând
acordarea unor dr epturi de natură salarială personalu lui bugetar sau a
ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți
sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii
calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
Consider astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu priv ire la
problemele de drept asupra cărora inst anțele au pronunțat soluții diferite, se
reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât cererea cu care
a fost investită legal, respec tiv do ar ches tiune a cerer ii de c he mar e în g ar anț ie a M .
F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar .
De altfel, conform art.3305 din Codul de p rocedur ă c iv il ă, recur sul în in teresul
leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă se f ace dovad a c ă proble mele d e drep t c are f or me az ă
ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile.
În al do ile a r ând, cons ider c ă asemenea litigii vizând acordarea unor
drep tur i de n atur ă s al ar ial ă person alul u i buge tar, respectiv personal didactic,
person al d in s is te mu l s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, se
judec ă în tr -un c adru procesu al în c are M in is terul F in anțelor Publ ice are c al itate a de
pârât, solicitându-se de c ătre recl aman ț i obl ig are a a cestuia la alocarea fondurilor
neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iu n i, s au l a as igur are a
f inanț ăr ii neces are, de aprox imativ 7 an i de z ile, invoc ându -se în principal
preveder ile Leg ii nr . 500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și
completările ulterioare, dar și cele ale Ordon anțe i Guvernul u i nr. 22/2002, mai
ales pr in excepț iile l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ate d e c ătre aces t min is ter . Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind dejaexecutate, iar unele eșalonate la plată.
În to ată ace as tă per io ad ă, prob ab il în urma pr ac tic ii cons tan te a ins tanțelor
judec ătoreș ti de obl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a de f ondur i, n ic iunul d in tr e
cei pe care legea i-a investit cu legitimare procesuală de a exerc ita recursul în
in teresul leg ii, respe c tiv procurorul ge ner al al P arc he tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te
de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i coleg iile de conducere ale curț ilor de apel nu au cons tatat
c ă ace as tă proble mă de drep t ar f i f os t soluț ion ată d if e rit de c ătre ins tanțel e
judec ătoreș ti, nef iind pro mov at un recurs î n in teresul leg ii în ac es t sens.
Po tr iv it ar t.329 al in .1 d in Codul de pr ocedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost
mo d if ic at pr in L. nr.2 19/2005, P. gener al al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te d e
C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a ce rere a min is trulu i ju s tiț ie i ș i coleg iile de
conducere ale curț il or de apel, au dre p tul, pen tru a as ig ur a in terpre tare a ș i
apl ic are a un itar ă a l eg ii pe în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i Jus tiț ie s ă s e
pronunțe asupr a ch es tiun ilor de drep t c are au f ost soluț io n ate d if erit de c ătr e
ins tanțele judec ătore ș ti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii uneijurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingereaacestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani dezile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară înacest sens.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general al
P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de
conducere ale curț il or de apel au ses iz at În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie c u
pronunț are a u nor de c iz ii în in teresul leg ii pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale
personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar,
person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, în c are au f ost ataș ate ș i
ex amin ate ho tăr âr i ju dec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, î n c al itate de p âr ât î n
cerer ile de aloc are a f ondurilor neces are p l ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is terul
F in anțelor Publ ice, invoc ându -se prevederile Legii nr. 500/2002 și cele al e
Ordon anțe i Guvernu lu i nr. 22 /2002, f ăr ă a se cons tata v reod ată soluț ion are a
d if erită a unor as e mene a cerer i de c ătre ins tanțele ju dec ătoreș ti, dec i n ic i
neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i supre me cu pronunț are a unu i re curs în in teresul leg ii
în acest sens.
Se mai reț ine în aces t sens c ă În al ta Cur te de Cas aț ie ș i Jus tiț ie a pronunț at,
în ur ma unor ase me ne a ses iz ăr i pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă al e
personalului bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar,
person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i p ubl ic i , ur măto arele dec iz ii: nr.23/(.. .)
(dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar
nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dos ar nr.2 0/200 9), nr.28/(...)(dosar nr.5/20 09) ș i
nr.37/(...)(dos ar nr. 23/2009), av ând î n f iec are d in tre ac es te dos are ataș ate
ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor
Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o pr ac tic ă
neun itar ă a ins tanțe lor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce n u per mite în prezen t
ex tindere a ef ectulu i recursulu i în in teres ul leg ii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/201 0
ș i asupr a unor ase mene a cerer i de che mare î n judec ată.
În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale
person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe l âng ă
În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gener al ș i C.le de A. au f igur at
în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is ter ul F in anțelor Publ ice , ul timu l f iind che mat
s ă aloce f ondurile ne ces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se chiar
ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive invo c ată în aces te c a uze
de c ătre M in is terul F in anțelor Publ ice, î n te me iul Leg ii nr. 5 00/2002, as tf el încât
es te cer t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ăto reș ti d in ț ar ă în cee a
ce pr iveș te ace as tă p roble mă de drep t ș i n u au cons ider at nece s ar, în to ată ace as t ă
per io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pr onunț are a unu i recur s
în in teresul leg ii în ace as tă ches tiune, as tf el încât nu se po ate pune proble ma
ex tinder ii ef ectelor d ec iz ie i nr.10/2011 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupr a aces te ia.
Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea doar admiterea în parte a recursului formulat de către Ministerul Finanțelor Publice.
C. M.
Judecător,
| ← Decizia nr. 1946/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3025/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
