Decizia nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 68/R/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
1579 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați I. Ș. AL J. M., Ș. CU C. I-V. „. V. T. M. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 20 decembrie 2011, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1579 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. F. P.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții I. Ș. AL J. M., Ș. CU C. I-V. „. V. T. M., M. E., C., T.
ȘI S. ȘI M. F. P.
Pârâta Ș. CU C. I-V. „. V. T. MĂGHERĂUȘ a fost obligată să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: P. D. T., C. A., B. L. M., C. V., P. A., P. (PRICOP) M., COZMA R., CRA.U MAC., COMAN M., BOLC. LIANA, DORCA L., BONIS ENIKO, POMIAN V., CHERECHES AMALIA, OFRIM L., RATIU M., M. ILENA E., CIRT A. RODICA, D. N., CICEU (GHIMAN) C., SZILAGZI FRANCSISZKA, RATIU MARIANA, M.ESCU V., C. C., TEBOCS M., LUPSA G. și MURESAN O. DIANA, ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
Pârâtul I. Ș. al județului M. a fost obligat să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
Pârâtul M. E., C., Tineretului și Sportului a fost obligat să aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat, prevăzut de L. 3..
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. ȘI S. împotriva M. F. Publice reprezentat prin D. G. a F. P. M., și în consecință pârâtul-chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că membrii de sindicat sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Prin adresa nr. 2715/(...) pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E. 100 contravaloare carte, conform Legii 3., sumă rezultată în urma întocmirii centralizatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M. E., Cercetării și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art. 57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100
E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii 3. și l-a îndrumat să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
În consecință, așa cum a recunoscut și reclamantul, membrilor de sindicat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei.
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinării, dar și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța reține că atât acest pârât, cât și M. E., Cercetării și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H. 453/2007, trebuie să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, acestea recunoscând dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
În ceea ce privește unitatea școlară pârâtă, instanța reține că aceasta nu au făcut dovada plății ajutorului financiar către membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, deși potrivit art. 6 din H. 453/2007, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H. 453/2007, reținând calitatea M. E., C., Tineretului și S. de ordonator principal de credite, instanța a admis cererea de chemare în judecată și împotriva acestei instituții pe care a obligat să-i aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat anterior.
Apoi, având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța a respins excepția lipsei calității pro- cesuale pasive invocată de pârât și a admis acțiunea reclamantului și cere- rea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. F. P.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE prin D. G. a F. P. M., prin care a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s- au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, potrivit art.167 alin.3 din L. nr.84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Conform art.1 și 2 din L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronice, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar.
Responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut de art.1 și 2 din L. nr.3. revine directorului la nivelul instituției de învățământ conform art.5 din normele metodologice de aplicare a legii.
A fost invocată și D. nr. 10/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție prin care a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2..
S-a mai arătat că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugete și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.
Prin întâmpinare S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Raportat la conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială.
Prin atragerea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în proces se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, membrii de sindicat nu au invocat existența unui raportobligațional direct cu pârâtul recurent, ci au avut în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin.
1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmitespre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Așadar, cum între pârâtul M. E., C., T. și S. și chematul în garanție M. F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva M. F. P., care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C., Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge atât acțiunea formulată de reclamant, cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1579 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI C. MĂNĂSTIREAN S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie parțial separată G. G. C. Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...) Jud. fond: C. V. Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este doar în parte fondat, pentru următoarele considerente: În vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate. A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora. Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării. Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactarea acestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ. Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii,facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";. De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat. Mai consider că și Normele metodologice de aplicare a nr.3., aprobate prin H. nr.453/2007, folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază. De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor G. se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauzăprevederile art. 5 alin.3 din H. nr.453/2007, potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, susținând că nu au fost aprobatefondurile necesare plății integrale a acestui ajutor pentru anul 2009. Consider însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actulnormativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3.. De asemenea, leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, în primul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele carereclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma. Mai mult, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut, pentru adoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia.. Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, laelaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute învedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, achitareaefectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectată de condiția existențeifondurilor necesare. În consecință, consider că, întrucât potrivit art.6 din H. nr.453/2007,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., care au dovedit, în cauză, cu adresele nr.2715/(...) și nr.128/(...), că au solicitat M. F. P. asigurarea fondurilor necesare, fără ca recurentul să-și îndeplinească obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către Ministerul Finanțelor Publice și a admis cererea reclamanților și în contradictoriu cu acest minister, pentru ca acestuia să-i fie opozabilă hotărârea pronunțată, fără a-l obliga pe acesta și la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune, îndatorire ce revine angajatorului. Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestorprevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. În anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate dinînvățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3.. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002
Conform celor statuate de către instanța supremă, prin decizia nr.10/2011, obligatorie pentru instanțe în temeiul art.3307 Cod. proc. civilă, cererea de chemare în garanție a M. F. P., formulată în cauză de către M. E., C., T. și S. se impune a fi respinsă și modificată sub acest aspect hotărârea pronunțată de către prima instanță.
Consider însă că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nupot fi extinse și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar, pentru următoarele considerente:
În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii,
Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind
„…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr.
500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H.
"lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.";
De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în interesul legii se ara tă că în practica
judiciară nu există un punct de vede re unitar cu privir e la cererile de
chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personaluluidin sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.";
La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele
judecătorești";, s-au reținut următoarele:
„ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii
vizează aceeași problemă de drept referitoare la interpr etarea și aplicarea
dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L.
nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, și art. 1 -4 din O. G. nr. 2. pr ivind executarea obli gațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și
completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F. P. în
litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. pri vind stimularea
achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,
necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul
preuniversitar.";
De altfel, conform art.3305 d in Codul d e procedur ă c iv il ă, r ecursul în
interesul legii es te ad mis ib il do ar d ac ă s e f ace dov ad a c ă pro ble mele de drep t
c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost s oluț ion ate în mod d if er it pr in ho tăr âr i
irevocabile.
În al doilea rând, consider că asemenea litigii vizând acordarea unor
drep tur i de n atur ă s al ar ia l ă person alulu i buge tar, respec tiv p erson al d id ac tic,
person al d in s is te mul s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i
publ ic i, se judec ă în tr -un c adru procesu al în care M in is terul F in anțelor Publ ice
are calitatea de pârât, solicitându-se de c ătre recl aman ț i obl ig are a aces tu ia l a
aloc are a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te
acț iun i, s au l a as ig ur are a f in anț ăr ii nec es are, de aprox imati v 7 an i de z ile,
invocându-se în principal prevederile Legii nr. 500/2002 privind f in anțele
publice, cu modificările și completările ulterioare, dar și cele ale Ordonanțe i
G. nr. 2., mai ales p r in excepț iile l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ate de
c ătre aces t min is ter.
Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, încalitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată.
În to ată ace as tă p er io ad ă, prob ab il în ur ma pr ac tic ii co ns tan te a
ins tanțelor judec ător eș ti de obl ig are a ac es tu i min is ter l a aloc are a de f onduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a investit cu legitimar e p rocesu al ă de a exercita recursul în interesul legii, respectiv procurorul general al Parchetului
de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i coleg iile d e conducere ale
curț ilor de apel nu au cons tatat c ă ac e as tă proble mă de drep t ar f i f ost
soluț ion ată d if erit de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti, nef iind pro mo v at un recur s
în interesul legii în acest sens.
Po tr iv it ar t.329 al in. 1 d in Codul de procedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost
mo d if ic at pr in L. nr.219/2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă În alta
Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a cerere a min is trulu i jus tiț ie i ș i
coleg iile de conducere ale curț ilor de apel, au drep tul, pe n tru a as igur a
in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a leg ii p e în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de
C. ș i Jus t iț ie s ă s e pronunțe asupr a ches tiun ilor de drep t c are au f ost
soluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii uneijurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge laatingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general al
P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile
de conducere ale cur ț ilor de apel au ses iz at În al ta Cur te de Cas aț ie ș i Jus tiț ie
cu pronunț are a uno r dec iz ii în in teres ul leg ii pr iv ind dre p tur i de n atur ă
s al ar ial ă ale person alulu i buge tar, resp ec tiv person al d id ac tic, person al d in
s is te mul s an itar, per son al d in s is te mul ju s tiț ie i, f uncțion ar i pu bl ic i, în c are au
f ost ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i judec ătoreș ti d in în tre ag a ț ar ă în c are, în
c al itate de p âr ât în cerer ile de aloc are a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor
s al ar iale f igur a M in is terul F in anțelor Pu bl ice, invoc ându -se prevederile Legii nr. 500/2002 și cel e ale Ordon anțe i G. nr . 2., f ăr ă a se co ns tata vreod ată
soluț ion are a d if erită a unor ase mene a cer er i de c ătre ins tanțel e judec ătoreș ti,
dec i n ic i neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i su pre me cu pronunț are a unu i recurs în
interesul legii în acest sens.
Se mai reț ine în ac es t sens c ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie a
pronunț at, în ur ma unor ase mene a s es iz ăr i pr iv ind drep tur i de n atur ă
s al ar ial ă ale person alulu i buge tar, resp ec tiv person al d id ac tic, person al d in
s is te mul s an itar, person al d in s is te mu l jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i,
ur măto arele dec iz ii: nr.23/(...) (dos ar nr.31 /2005), nr.12/(...) (dosar
nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar nr.20/2009), nr.28/(...)(dosar
nr.5/2009) ș i nr.37 /(...)(dos ar nr.23/20 09), av ând în f iec ar e d in tre aces te
dos are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i c h iar er a obl ig at
M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are d e f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i
aceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanț elor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a
ce nu permite în prezent extinderea efectului recursului în interesul legii
soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010 ș i asupr a unor ase me ne a cerer i de
chemare în judec ată.
În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind dr ep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale
person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe
l âng ă În al ta Cur te d e C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gene r al ș i C.le de A.
au figurat în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is terul F in anțelor Publ ice, ul timu l
f iind che mat s ă aloc e f ondurile neces ar e pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate,
formulându-se ch iar ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive
invoc ată în aces te c au ze de c ătre M in is terul F in anțelor Pu bl ice, în te me iul
Leg ii nr. 500/2002, as tf el încât es te c er t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a
ins tanțelor judec ător eș ti d in ț ar ă în cee a ce pr iveș te ace as tă proble mă de
drep t ș i nu au cons ider at neces ar, în to ată ace as tă per io ad ă, s ă ses izeze
În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pron unț are a unu i recurs î n in teresul leg ii
în ace as tă ches tiun e, as tf el încât nu se po ate pune pro ble ma ex tinder ii
ef ectelor dec iz ie i nr.1 0/2011 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupr a ac es te ia.
Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea doar admiterea în parte a recursului formulat de către Ministerul Finanțelor Publice.
C. M.
Judecător,
| ← Decizia nr. 2362/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2022/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
