Decizia nr. 748/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 748/R/2012
Ședința 20 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 5055 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R. M., și pe pârâții intimați C. N. "M. V.", intimat I. Ș. AL J. C., C. LOCAL AL M. T., P. M. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat C. Local al municipiului T., consilier juridic C. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată
R. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Reprezentantul pârâtului intimat C. Local al M. T. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat C. Local al M. T. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. Ș. J. C., fiind respinsă acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții C. Local al municipiului T. și P. municipiului T.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâții C. N. „. V. T., I. Ș. J. C., C. Local al municipiului T. și P. municipiului T.
și în consecință, a fost obligat pârâtul de rând 1, în calitate de angajator pentru reclamantă, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. împotriva chematului în garanție
Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții C. Local al municipiului T., P. municipiului T. și chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru reclamantă.
S-a reținut că reclamanta a promovat prezenta acțiune în numele său, nefiind asistată de către o organizație sindicală. Aceasta are calitatea de cadru didactic în cadrul C.ui N. „. V."; din municipiul T.
Așa cum rezultă din răspunsul la adresa instanței formulat de către cel anterior menționat, încadrarea profesorilor, personalului auxiliar si nedidactic, s-a făcut conform O. nr. 15/2008, respectiv O. nr. 1. (f.24).
Anterior, Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art. I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate si a constatat că disp. art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin. l si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că, atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G. nr.31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr.41/2009, se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice, do ut des, respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform procedurii legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.159 și art.161 Codul Muncii, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului, iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.253 alin.1 C. muncii, angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea reclamantei, în conformitate cu prevederile art.208 si urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art.161 din Codul Muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru reclamantă.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. C., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că sentința civila recurată este netemeinica si nelegala, întrucât prima instanță a omis să analizeze motivele invocate de acest pârât(motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 7, 8, 9 C.pr.civ.).
Instanța de fond trebuia sa respingă fata de instituția recurentă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
In primul rând, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de instituția recurentă.
In al doilea rând, prin D. nr. 10/(...), pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție in dosarul cu numărul 1., s-au admis recursurile În interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și, În consecință, s-a stabilit că:
„În aplicarea dispozițiilor art.60 din codul de procedură civilă raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art.1-4 din O. G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare În garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
De altfel, in speța nu s-a justificat calitatea procesuala pasiva a M. F. P. prin trimiterea la un test legal care îi conferă acestuia calitate de a aloca fondurile solicitate.
In al treilea rând, obiectul prezentei acțiuni se refera la plata drepturilor salariale ce deriva dintr-un raport juridic de munca si care se face in conformitate cu prevederile legale in materie privind raporturile de munca.
In opinia recurentului, modalitatea de constituire a bugetului local, excede cadrului procesual al spetei care ca obiect drepturi salariale. Ministerul
Finanțelor Publice nu are niciun fel de raport juridic de munca sau de alta natura cu reclamanta, neexistând astfel un temei legal pentru ca C. local al municipiului T. si P. municipiului T. sa-l atragă intr-un litigiu de genul celui de față pentru a fi obligat la alocarea către fondurilor necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți.
Potrivit art.167 din L. nr.85/1995 :
„(l) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat din alte venituri ale bugetelor locale".
Din cuprinsul prevederilor mai sus arătate nu rezulta ca finanțarea de baza a unităților de învățământ preuniversitar se face direct din bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice. Mai mult, finanțarea de baza se face si din alte venituri ale bugetelor locale.
Noțiunea "finanțarea de baza se asigura prin bugetele locale" se interpretează in sensul ca finanțarea de baza (cheltuielile cu personalul) se face din bugetul local din sume care provin din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art. 5 din L. nr. 273/2006, privind finanțele publice locale: „(1) Veniturile bugetare locale se constituie din: a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăm in te, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit; d) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; e) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete; f) donații și sponsorizări; e) sume primite de la U. E. și/sau alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări.
(2) Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe constatarea, evaluarea și inventarierea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donațiile și sponsorizările se cuprind, prin rectificare bugetară locală, în bugetul de venituri și cheltuieli numai după încasarea lor.
(3) Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților loca le respective".
Prin urmare, faptul ca sursele de finanțare a acestor cheltuieli ale bugetului local provin din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale nu înseamnă ca aceste cheltuieli nu se constituie la nivelul bugetului local.
Aceste cheltuieli cu personalul din învățământul preuniversitar sunt incluse in bugetul local si nicidecum in bugetul de stat sau in bugetul propriu al M. F. P.
Potrivit art. 25 din L. nr. 273/2006, proiectul bugetului local se elaborează de către ordonatorii principali de credite. În speță, ordonatorul principal de credite este P. municipiului T.
Art.21 alin. 2 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale,
"Categorii de ordonatori de credite
(1) Ordonatorii de credite sunt de trei categorii: ordonatori principali, ordonatori secundari și ordonatori terțiari.
(2) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului B., primarii sectoarelor municipiului B. și președinții consiliilor județene ... "
Potrivit Anexei 2 privind lista cheltuielilor care se prevăd in bugetele locale din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice, aceste cheltuieli se prevăd la capitolul 2), Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului B. și al municipiului B., punctul 7. Învățământ.
Potrivit art. 23 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, ordonatorii de credite răspund de: a) elaborarea și fundamentarea proiectului de buget propriu; b) urmărirea modului de realizare a veniturilor; ... "
Fata de cele mai sus arătate, cererea de chemare in garanție a M. F. P. nu îndeplinește cerințele legale. Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite in ceea ce privește cheltuielile cu personalul la unitățile deînvățământ preuniversitar de stat, in speța aceasta calitate având-o P. municipiului T.
In concluzie, admiterea cererii de chemare in garanție față de M. F. P. si obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si contravine tuturor dispozițiilor legale in domeniu.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), intimata reclamantă R. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de primainstanță (f. 11).
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, Curtea areținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
Dispozițiile art. 60 C. justifică utilizarea instituției procesuale a chemării în garanție ori de câte ori partea în proces are dreptul, în cazul în care ar cădea în pretenții, să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Având în vedere atribuțiile chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice astfel cum au fost stabilite prin dispozițiile art. 19 lit. a), g), h) și i), art. 28 și 34 din L. nr. 500/2002, respectiv art. 3 alin. (1) pct. 6, 7, 8, 11 și 13 din
Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009, privind organizarea și funcționarea M. F. P., modificată și completată, Curtea reține că acestea nu pot constitui fundamentul unui raport juridic obligațional între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea pârâtă M. E., C., T. și S.
Cum între pârâții C. Local al M. T. și P. M. T. și chematul în garanție M. F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pesuport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Ținând seama de aceste considerente și având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 330 7 din Codul de procedură civilă decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1,3 C. va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 5055 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al municipiului T. și P. municipiului T. împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. S. D. L. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 3360/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2993/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
