Decizia nr. 752/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 752/R/2012

Ședința din 20 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 5255 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. F., și pe pârâta intimată B. C. U. L. B., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate B. C. U. „. B., consilier juridic L. N. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei intimate B. C. U. „. B. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâtei intimate B. C. U. „. B. solicită respingerea recursului.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5255 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta M. F. în contradictoriu cu pârâții B. C. U. „. B. și M. E., C., T. ȘI S., și în consecință a fost anulat actul adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă nr. 9..

A fost obligată pârâta de rândul 1 la reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) conform dispozițiilor L. nr. 285/2010, respectiv majorarea salariului cu 15% față de cuantumul brut al salariului din luna octombrie 2010.

A fost obligată pârâta de rândul 1 să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor art. 1, alin. 1 și 5 din Legea nr. 285/2010 pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport de rata inflației.

A fost obligată pârâta de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantei.

A fost obligat pârâtul de rândul 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtei de rd. 1 pe postul de bibliotecar iar prin actul adițional nr.

1/2011 la contractul său individual de muncă, s-a stabilit reîncadrarea sa conform L. nr. 284/2010, a L. nr. 285/2010, a Ordinului nr. 42/2011 și a adresei MECTS nr. 169/2011, începând cu data de (...), stabilindu-i-se un salariu brut de 1305 lei, inferior salariului din luna octombrie 2010.

Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începândcu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie

2010, se majorează cu 15%."; Așadar, potrivit acestor dispoziții legale,începând cu data de (...) salariul din luna octombrie 2010 trebuia majorat cu

15%, neputând fi inferior acestuia.

În mod nelegal pârâta de rd. 1, calculând salariul cuvenit începând cu data de (...), nu s-a raportat la salariul din luna octombrie 2010, ci l-a diminuat, scăzând compensațiile tranzitorii care intrau în componența acestuia.

Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Legea nr. 285/2010, în baza de calcul trebuie incluse și compensațiile tranzitorii acordate potrivit OUG nr.

1., fiind prevăzut că „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale G. necuprinse în Legea- cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul

2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporurila data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege";.

În consecință, instanța a constatat că pârâta de rd. 1 a calculat salariul cuvenit reclamantei de la data de (...) cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, astfel că se impune, potrivit art. 40 din Codul muncii, a proceda la reîncadrarea reclamantei și la despăgubirea acestuia pentru paguba produsă prin neplata în întregime a drepturilor sale salariale prevăzute de lege, sume actualizate cu rata inflației, urmând a proceda la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele salariale.

Potrivit art. 38 din Codul muncii, „Salariații nu pot renunța ladrepturile ce le sunt recunoscute prin lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."; Prin urmare, actul adițional nr. 1/2011 lacontractul individual de muncă al reclamantei, fiind încheiat cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, este lovit de nulitate absolută.

În temeiul art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002, pârâtul de rd. 2, M. E.

C., T. și S., a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale stabilite conform legii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 40 din Codul muncii, art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S.,solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

În memoriul de recurs s-a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S., în condițiile în care acesta nu are și nu poate avea calitatea de angajator. C. principiului specialității capacității de folosință nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul care lucrează în cadrul bibliotecilor centrale universitare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a le plăti. Această calitate o are numai conducătorul bibliotecii.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 17-19, art. 44-46 din Legea nr.

334/2002, precum și la prevederile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, recurentul concluzionează că în speța dedusă judecății, calitatea de ordonator de credite îi aparține directorului Bibliotecii Centrale Universitare

"L. B." C.-N. și nu ministrului.

Totodată, potrivit art. 68 din Legea nr. 334/2002 "Bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă și profesională în raport cu autoritatea finanțatoare.

Prin urmare, M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinica si legala a sentinței recurate.

Recursul este nefondat.

Activitatea bibliotecilor centrale universitare este reglementată de prevederile L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, art.137 stipulând că în sistemul de învățământ funcționează, ca parte integrantă, o rețea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare și biblioteci pedagogice, ca instituții cu personalitate juridică.

Potrivit L. bibliotecilor nr. 334/2002, art. 17, 18, 19 bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat, care au ca utilizatori principali studenții, cadrele didactice și cercetătorii din instituțiile de învățământ superior. Din această categorie fac parte și bibliotecile centrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică.

Bibliotecile centrale universitare sunt parte integrantă a sistemului național de învățământ și participă la procesul de instruire, formare și educație, precum și la activitatea de cercetare din instituțiile de învățământ superior; acestea pot avea și departamente proprii de cercetare științifică.

Personalul bibliotecilor se compune din: personal de specialitate; personal administrativ; personal de întreținere (conform art. 44 al. 1 din Legea nr.334/2002).

Potrivit art. 45 al.1 și 46 din același act normativ "Angajarea personalului de specialitate din bibliotecile finanțate din fonduri publice, cu personalitate juridică, se realizează prin concurs organizat de conducerea bibliotecii, potrivit legii", iar" angajarea personalului administrativ și de întreținere stabilit prin organigrama bibliotecii se realizează conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, în conformitate cu art. 18 al. 1 lit. a din legea nr.

334/2002 " din categoria bibliotecilor universitare fac parte bibliotecilecentrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică, subordonate M.ui E. și C., f in anț ate de

c ătre ac esta.

Pornind de la dispozițiile legale evocate, Curtea notează că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurent nu poate fi primită.

Este adevărat că recurentul nu poate fi obligat „la plata"; drepturilor salariale pretinse, ca urmare a faptului că între acesta și reclamantă nu subzistă raporturi de muncă, nefiind încheiat un contract individual de muncă, o astfel de obligație subzistând exclusiv în sarcina angajatorului

Însă, recurentul face o confuzie în privința calității în care a fost chemat în judecată, considerând în mod eronat că aceasta este aceea de angajator. D. cum reiese din petitul acțiunii acesta a fost chemat în judecată ca pârât în virtutea calității lui de ordonator de credite, în vederea „alocării, asigurării"; de fonduri și, nicidecum, de angajator.

Or, potrivit art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: "conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz."

Prin urmare, directorul pârâtei B. C. U., care are personalitate juridica, a este ordonator secundar de credite și se află în subordonarea M.ui

E., C., T. și S., care este ordonatorul principal de credite.

De altfel, în acest sens și-a exprimat poziția procesuală însăși recurentul prin memoriu de recurs prin care a subliniat punctual că „ gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar M.ui E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație";.Or, prin această aserțiune, recurentul își recunoaște calitatea de ordonator principal de credite și implicit calitatea procesuală pasivă în cauză.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea de A., în baza art. 312 al. 1

Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 5255 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. G. S. D. L. D.

GREFIER C. M.

Red.S.D./S.M.D.

2 ex./(...) Jud.fond.I. P.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 752/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă