Decizia nr. 767/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.767/R/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR. I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent C. LOCAL AL M. C. împotriva sentinței civile nr. 4175 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN, pe pârâtul intimat C. N. P. G. L. și pe intervenienții intimați D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E., D. M., C. O. C., G. E., P. A., I. C. A., G. C. A., F. D. A., U. C., M. R. S., A. C., G. D. M., G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R. și B. I. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intervenienților intimați - avocat G. D. R. și reprezentanta reclamantului intimat - avocat G. P., ambii din cadrul Baroului C..
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 20 februarie 2012 s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4175 din (...) în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată către intervenienții în interes propriu.
Reprezentantul intervenienților, față de soluția dată de Tribunalul Cluj solicită a se constatat că recursul declarat de intervenienți a rămas fără obiect.
Reprezentanta reclamantului solicită de asemenea a se constata că recursul intervenienților a rămas fără obiect, iar cu privire la recursul declarat de C. Local al M. C. solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intervenienților solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat, arătând în esență că finanțarea instituțiilor preuniversitare de stat se asigură prin autoritățile administrației publice locale, prin urmare C. local are calitate procesuală, iar raportat la faptul că drepturile bănești solicitate nu au fost incluse în bugetul local, urmează ca în baza hotărârii pronunțate acestea să fie repartizate și virate în buget. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4175/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis acțiunea formulata de reclamanții G. G., L. S., F. M.-A., F. S., G. V., B. M., R. R., N. C., S. D., A. F., P. V., B. C. M., S. L., C. A., M. V., B.
S., C. V., B. I., M. G., S. C., prin reprezentant S. L. al I. P. C. in contradictoriu cu pârâții C. P. ". L. C.-N. si C. Local Al M. C.-N.
S-a admis cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenienții D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E., D. M., C. O. C., G. E., P. A., I. C.-A.,G. C.-A., F. D.-A., U. C., M. R.-S., A. C., G. A.-M., G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R., B. I. M., S. D.-A.
A fost obligat pârâtul C. P. ". L. C.-N. sa calculeze si sa plătească reclamanților G. G., L. S., F. M.-A., G. V., B. M., R. R., N. C., S. D., P. V., C. V., S. C. si intervenienților in interes propriu D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E., D. M., G. E.,P. A., I. C.-A., M. R.-S., A. C., G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R., B. I. M., S. D.-A., prima de vacanta aferenta anului școlar 2006-2007, reclamanților G. G., L. S., F. M.-A., F. S., G. V., B. M., R. R. S. L., C. A., M. V., B. S., C. V., S. C. si intervenienților in interes propriu D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E., D. M., G. E., P. A., I. C.-A., M. R.-S., A. C., G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R., B. I. M., S. D.-A. prima de vacanta aferenta anului școlar 2007-
2008 si reclamanților G. G., L. S., F. M.-A., F. S., G. V., B. M., R. R., N. C., A.
F.,P. V., B. C. M., S. L., C. A., M. V., B. S.,C. V., B. I., M. G., S. C., si intervenienților in interes propriu D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E., D. M., C.
O. C., G. E., P. A., I. C.-A.,G. C.-A., F. D.- A.,U. C., M. R.-S., A. C., G. A.-M.,
G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R., B. I. M., S. D.-A. prima de vacanta aferenta anului școlar 2008-2009.
La sumele ce vor fi achitate reclamanților si intervenienților in interes propriu cu titlu de prima de vacanta pârâta datorează dobânda legala calculata începând cu data promovării acțiunii, (...), pentru reclamanți si a promovării cererii de intervenție in interes propriu -3 mai 2010 - pentru intervenienți si pana la data achitării efective.
A fost obligat pârâtul C. Local al M. C.-N. sa aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale obiect al acțiunii de fata.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta, reținând ca potrivit prevederilor art. 28 din HG nr. 2192/2004 C. Local este cel care stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza de indicatori, iar in temeiul art. 23 din același act normativ finantarea complementara se efectueaza in functie de necesitatile de cheltuieli ale unitatilor de invatamant preuniverstitar de stat, pe baza documentelor justificative.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în perioada anilor școlari (...)-
2008 respectiv 2008-2009 reclamanții si intervenienții in interes propriu au fost angajați ai pârâtului C. „. L. C.-N. după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele emise de parat si depus in probațiune la filele 64-72 dosar.
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se p l ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari
2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să seacorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,
„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și încondițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabileascădrepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legalereferitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didacticbeneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându- se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță dinvenituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci „plata primei de vacanță se face din venituriproprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de naturăa scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a admis acțiunea împotriva pârâtului C. „. L. din C.-N., în calitate de angajator conform dispozitivului.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În baza dispozițiilor art. 1088 cod civil și ale G nr. 9/2000 instanța a constatat că reclamații sunt îndreptățiți și la dobânda legala aferentă sumelor ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanta, începând cu data promovării acțiunii si pana la data achitării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. Local almunicipiului C.-N., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanți, față de C. local al M. C.-N.
În motivarea recursului recurentul a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut in vedere poziția procesuala a instituției recurente care, raportat la prevederile legale in vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva.
Pentru ca paratul recurent, C. Local al M. C.-N. sa poată îndeplini cerințele cuprinse in petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost ca1culate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Prin urmare, rezulta ca in vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai arată recurentul că poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, instituția recurentă făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din L. 273/2006, însă în cazul prezentului litigiu nu s-a făcut dovada că partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Subliniază recurentul că in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1. privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
In subsidiar, in conformitate cu prevederile art. 312 C.proc civ. solicita admiterea recursului declarat, apreciind ca soluția instanței de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul învederează faptul că bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul
2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
In acest sens, arată ca art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generala a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, in termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. 1. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Recurentul a mai invocat și prevederile art. 104 alin. 2 și alin. 5 din L. nr. 1/2011 - L. Educației N.e, subliniind că alin. 6 al aceluiași articol prevede in mod clar ca sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Prin recursul formulat, intervenienții în interes propriu D. T. E., S. V. M.,
S. M., Z. O. E., D. M., C. O. C., G. E., P. A., I. C. A., G. C. A., F. D. A., U. C., M. R. S., A. C., G. D. M., G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R. și B. I. M. au solicitat modificarea sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivarea recursului au arătat că, atât prin cererea de intervenție formulată, cât și prin concluziile scrise, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate și probate, fără a motiva această dispoziție.
În drept, recurenții intervenienți au invocat prevederile art. 274 și urm. cod proc. civ, art. 299, art. 304 pct. 7. art. 129 alin. 6 și art. 261 cod proc. civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A.reține următoarele:
- În ce privește recursul declarat de intervenienții în interes propriu
Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1771/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4.pronunțata in dosarul nr. (...) al T.ui C. formulata de intervenienții in interes propriu D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E.,D. M., C. O. C., G. E.,P. A., I. C.-A., G. C.-A.,F. D.- A.,U. C., M. R.-S., A. C., G. A.-M., G. E., C.-B. M., I. E. L., G.
R., B. I. M., S. D.-A., in contradictoriu cu pârâții C. P. ". L. C.-N. si C. Local al M. C.-N.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 4. pronunțata in dosarul nr. (...) al T.ui C. in sensul ca au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2380 lei, în solidar, către intervenienții in interes propriu.
În raport de această hotărâre prin care a fost completată sentința atacată, instanța de fond soluționând cererea intervenienților privind acordarea cheltuielilor de judecată, în sensul admiterii acestei cereri și obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți, Curtea de A. constată că recurenții intervenienți nu mai justifică nici un interes în susținerea recursului de față, astfel că va respinge recursul pentru acest considerent.
- În ce privește recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.- N., Curtea de A. reține că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiindfondată cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-
2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant și pentru intervenienții în interes propriu.
A., potrivit disp. art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local
și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor acesteia, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Față de prevederile dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de
M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), Curtea reține ca fiind fondată doar cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta cauză de către sindicat și pentru intervenienți.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic (respectiv ale art. 93 din L. nr. 1/2011) calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțăriicorespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Împrejurarea că nu au fost asigurate sau stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestor drepturi nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale.
Însă, în ceea ce privește obligarea recurentului la alocarea sumelor necesare pentru plata primei de vacanță aferentă anul școlar 2006 - 2007,
Curtea constată că sunt incidente dispozițiile din Contractul Colectiv de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 care stabilesc că prima de vacanță se acordă „din veniturile proprii ale unității de învățământ";.
Ca atare, pentru această perioadă obligația de plată revenea exclusiv unității de învățământ, consiliile locale neavând într-adevăr obligația alocării fondurilor necesare plății primei de vacanță pentru această perioadă.
Având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a pârâtului-recurent la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță aferente anului școlar 2006-2007.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de intervenienții în interes propriu D. T. E., S. V. M., S. M., Z. O. E., D. M., C. O. C., G. E., P. A., I. C. A., G. C. A., F. D. A., U. C., M. R. S., A. C., G. D. M., G. E., C.-B. M., I. E. L., G. R. și B. I. M..
Admite recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4175 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primei de vacanță aferentă anului școlar 2006-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS/3 ex./(...) Jud.fond: M.F.B.
N. N.
| ← Decizia nr. 48/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4462/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
