Decizia nr. 939/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 939/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul I. DE C. SI A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4884 din 8 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. N., având ca obiect acțiunea în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr.(...), pe rolul J. B. și ulterior, în urma pronunțării deciziei civile nr. 1., sub nr. (...), pe rolul T. B.-N., reclamantul I. DE C. SI A. S. B. l-a chemat în judecată pe pârâtul M. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 10221,14 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de acesta.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul a fost salariatul Direcției S.
B., în funcția de pădurar în cadrul O. S. E. L. (subunitate fără personalitate juridică a I. B.).
Raportat la reglementările legale , în baza deciziei nr. 25/(...), a deciziei nr. 26/(...) și a delegațiilor nr. 1/2007 și 2/2007, tehnicianul Mare I., pădurarul P.p I. și pădurarul N. D. au efectuat un control de fond la cantonul silvic 25 M., control ce a fost finalizat prin raportul nr.3907/(...) și raportul nr. 5983/(...).
Reclamantul a mai arătat că scopul acestui control de fond a fost acela de a se constata și înregistra situația și starea terenului forestier din cantonul 25 M., pentru a putea fi predat către pădurarul P. A.. Reclamantul a mai arătat că, deși a fost convocat prin adresa nr.
3482/(...) , la data prezentării în canton a comisiei autorizate, pârâtul a refuzat să participe la efectuarea controlului de fond , deși era obligat prin lege. În urma parcurgerii suprafeței cantonului , a fost găsit tăiat și nejustificat un număr mare de arbori , de diferite specii, cu un volum total de 73,175 mc , în valoare totală de 10.221,14 lei (cu TVA) , așa cum a fost înregistrat în actul de control fond nr. 3.07.
S-a mai arătat în cuprinsul acțiunii că întreg controlul a fost efectuat în prezența martorilor asistenți Cadar A., N. D. și P.p I. , fiind respectate prevederile imperative ale art. 11, art. 20 și art. 21 din R. de pază, întrucât pârâtul a refuzat în mod nejustificat să participe , atât la efectuarea controlului, cât și la predarea gestiunii, deși a fost invitat și era obligat să participe.
Potrivit prevederilor R.ui de pază aprobat prin O. M. nr. 1., precum și a atribuțiilor prevăzute în fișa postului pădurarul are calitatea de gestionar al parchetului, fiind vinovat de producerea prejudiciului constatat prin actele de control fond. Pârâtul avea obligația să execute paza cantonului, sarcină pe care acesta a efectuat-o necorespunzător și deficitar, fapt ce a determinat apariția numărului mare de cioate provenite din tăieri ilegale de arbori (tăieri pe care pârâtul nu le-a justificat prin încheierea unor eventuale procese-verbale de constatare a infracțiunilor sau a contravențiilor silvice, nu a stabilit pagubele produse prin tăieri, prin scoaterea din rădăcini, distrugerea sau sustragerea de arbori , iar în condica de serviciu nu s-au înregistrat niciun fel de mențiuni privind aceste situații ilicite, nefiind ținută o evidență a eventualelor infracțiuni ori contravenții silvice ).
În drept, s-au invocat disp. art. 998 și urm. Cod civil.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională,solicitând respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată și constatarea nulității absolute a actului de control fond nr. 3883/(...).
Prin sentința civilă nr. 4./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud,s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul I. de C. și A. S.-I. B., în contradictoriu cu pârâtul M. N., s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. N. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 200 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul M. N. a fost salariatul reclamantului - în funcția de pădurar în cadrul O. S. E. L. (subunitate fără personalitate juridică a I. B.) până la data de (...), întrucât, începând cu data de (...), acesta a preferat să rămână în subordinea O. S. B., iar O. S. L. - împreună cu toți angajații acesteia - a trecut în subordinea I. B..
În consecință, raportat și la dispozițiile prevăzute în R. de pază (aprobat prin OMS nr. 1.) , precum și la cele consemnate în fisa postului (pârâtul având în gestiune C. nr. 25 M.), reclamantul a procedat la constituirea unei comisii de inventariere și predare a cantonului 25 M., aspect ce a fost prevăzut în cuprinsul deciziei nr. 25/(...) (componența comisiei de inventariere și predare fiind stabilită în persoana tehnicianului Mare I. - în calitate de președinte - și a pădurarului N. D. - în calitate de secretar).
La data de (...), pârâtului i-a fost adusă la cunoștință obligativitatea prezenței sale, începând cu data de (...) la O. S. L., în vederea predării gestiunii, însă acesta nu a participat la efectuarea controlului, susținând că nu a fost lăsat să participe la predarea gestiunii de către șeful său, care l-a informat că prezența sa nu este obligatorie în astfel de cazuri.
Reclamantul a efectuat inventarul prevăzut în cuprinsul deciziei nr.
25/(...), la operațiunea în discuție asistând și alți doi pădurari - Cadar A. și
P.p I.-de la cantoanele învecinate , potrivit dispozițiilor art. 11 alin.1 din R. de pază anterior menționat. În urma verificărilor efectuate, s-a întocmitactul de control de fond nr. 3883/(...). S-a constatat astfel, că - dintre cele 4 partizi aparținând C. 25 M. și aflate în gestiunea pârâtului - în partida
1472/SR din UP VII u a 139 D , pe o suprafață de 1,60 ha , cu un volum brut de 42 mc , partida neautorizată, s-au marcat un nr. de 205 cioate tăiate în delict, cu un volum total de 17,634 mc, acestea fiind incluse în carnetul de inventariere a cioatelor aferent actului de control.
S-a stabilit că valoarea totală a prejudiciului comis prin tăieri ilegale s- a ridicat la suma de 10.221, 14 lei ( din care 8.589, 19 lei valoarea masei lemnoase tăiate ilegal , iar 1.631, 95 lei TVA). Ulterior, constatările au fost consemnate și în raportul înregistrat sub nr. 3907/(...).
Prima instanță a mai reținut că susținerile pârâtului-reclamant legate de încălcarea disp. art. 11 si ale art. 20 din regulament nu pot fi reținute în cauză, întrucât obligativitatea participării - pe lângă personalul prevăzut la pct.10 - și a unui membru major din familia titularului de canton subzistă doar în situația în care pârâtul nu putea să participe la inspecția de fond „. motive întemeiate"; și „ în situații deosebite";. Ori, în speță - așa cum însuși pârâtul a recunoscut - neparticiparea sa la acest control nu s-a întemeiat pe o împrejurare care să reprezinte o situație deosebită, respectiv un motiv întemeiat, ci pe simpla presupunere că respectiva participare nu era obligatorie.
T. nu a găsit întemeiată nici susținerea legată de încălcarea dispozițiilor art. 20 al.1 din Regulament, în sensul neparticipării la verificarea în teren si a șefului de district, întrucât textul legal invocat prevede - în mod alternativ - participarea acestuia sau a brigadierului silvic ( în speță, fiind desemnat tehnicianul Mare I., alături de care a fost numit și un pădurar de la un alt canton , respectiv numitul N. D.). Absența rezoluției șefului de O. S. de pe formularul actului de control nu reprezintă o cauză menita să atragă nulitatea absolută a actului de control în sine, cât timp aceasta nu este expres prevăzută în vreun act normativ și nu s-a dovedit că s-ar fi adus reclamantului o vătămare concretă prin neaplicarea rezoluției.
T. a respins astfel ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a actului de control fond nr.3. august 2007.
S-a mai reținut că, față de probatoriul administrat în cauză, mai exact actele de control fond întocmite în 20 august 2007, dată la care s-a constatat un prejudiciu total de 10.221,14 lei provenind din tăieri legale, respectiv a 205 arbori în volum total de 42 mc din partida 1472 din Up VII Ua 139d de pe raza cantonului 25 M., comparativ cu actul de control de aceeași natură întocmit la data de 18 iulie 2007, prin care s-a verificat de către reprezentanții aceluiași O. silvic L. a aceleiași unități amenajistice, respectiv Up 7, Ua 73-78, 129-146, prin care s-a constatat că nu au fost găsiți arbori tăiați în delict, rezultă că arborii tăiați ilicit și a căror contravaloare a solicitat-o reclamantul prin acțiune pe baza actului de control din 20 august 2007 au fost exploatați fără drept în acest interval de o lună, însă în această perioadă pârâtul M. N. nu mai avea calitatea de salariat al reclamantului, lipsind o condiție esențială, specială pentru a răspunde patrimonial față de fostul angajator.
Având în vedere această situație, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile cumulative ce atrag răspunderea patrimonială a pârâtului potrivit art.270 Codul muncii, în sensul că nu se poate reține în sarcina acestuia comiterea unei fapte ilicite cauzatoare unui prejudiciu reclamantului din vina și în legătura cu munca sa, constând în nerespectarea atribuțiilor de serviciu privitoare la paza cantonului ce ar fipermis sustragerea de material lemnos de către persoane necunoscute, întrucât aceste fapte de sustragere au fost săvârșite după încetarea raporturilor de muncă, perioadă în care atribuțiile de pază reveneau altor persoane.
În temeiul prevederilor art.274 C.pr.civ., tribunalul a constatat că ambele părți sunt în culpă procesuală, motiv pentru care a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 200 lei cheltuieli de judecată parțiale potrivit chitanței justificative privind pata onorariului de avocat depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. DE C. ȘI A. S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond a interpretat în mod eronat înscrisurile depuse la dosar deoarece recurentul a formulat cerere în angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, care, prin lipsa din gestiune în perioada în care a avut calitatea de angajat a produs o pagubă însemnată.
Astfel, se arată că, prin respectarea procedurii efectuării controlului punctual în partida 1472/SR din UP VII ua 139 D C. 25 M. și raportat la înscrisurile depuse, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor ce antrenează răspunderea civilă a pârâtului M. N.
Având în vedere reglementările legale, în baza deciziei nr.25/(...), a deciziei nr. 26/(...) și a delegațiilor nr.1/2007 și nr.2/2007, o comisie formată din tehnician Mare I., pădurar P.p I. și pădurar N. D. au efectuat un control de fond la C. silvic 25 M., finalizat prin raportul nr.3907/(...) și raportul nr.5983/15.(...).
Scopul acestui control de fond a fost acela de a se constata și înregistra situația și starea terenului forestier din C. 25 M. pentru a putea fi predat către pădurarul P. A..
Deși a fost convocat prin adresa nr.3482/(...), pădurarul N. M. a refuzat să participe la efectuarea controlului de fond.
Recurentul mai susține că, în urma parcurgerii suprafeței cantonului, s-au găsit tăiați în delict și nejustificat un număr de mare arbori de diferite specii, cu un volum total de 73,175 mc și o valoare totală de 10221,14 lei, așa cum s-a menționat în actul de control fond nr.3.07.
În conformitate cu prevederile R.ui de pază aprobat prin O. M. S. nr.1511988 precum și cele ale fișei postului, pădurarul are calitatea de gestionar al parchetului, fiind vinovat de producerea prejudiciului constatat prin actele de control fond.
Astfel, recurentul susține că pârâtul avea obligația să execute paza cantonului, sarcină efectuată necorespunzător, deficitar, fapt ce a determinat numărul mare de cioate provenite din tăieri ilegale de arbori, tăieri pe care pădurarul nu le justifică prin încheierea unor eventuale procese-verbale de constatare a infracțiunilor sau contravențiilor silvice, nu stabilește pagubele produse prin tăieri, scoaterea din rădăcini, distrugerea sau sustragerea de arbori. În condica de serviciu nu s-au înregistrat nici un fel de mențiuni privind aceste situații ilicite.
Se mai arată că, în perioada iunie-iulie 2007, a intervenit transferul unor suprafețe de pădure, din administrarea Direcției silvice B., în administrarea I. B.. Acest transfer s-a concretizat prin trecerea O. S. E. L., în administrarea I. B.. Acest transfer de terenuri în administrare între cele două unități silvice s-a concretizat printr-un act încheiat în (...), prin care s-a menționat faptul că nu sunt formulate pretenții între unitatea care predă și unitatea care preia.
Recurentul mai susține că, în conformitate cu prevederile legale, atât cele cu specific silvic, respectiv R. de pază aprobat de O. M. S. nr.1., cât și L. nr.22/1969, după preluarea suprafeței de pădure se efectuează obligatoriu pentru fiecare partidă în parte un control prin care "vechiul" pădurar predă către "noii" pădurari. Aceste operațiuni legale au fost efectuate și în speță, iar instanța de fond în mod incorect a reținut că pe aceeași suprafață s-ar fi efectuat două controale cu concluzii diferite.
De altfel, s-a mai arătat că prin actul de control fond nr.3252/(...) s-au înscris concluziile controlului din UP VII VIII ua 73-78,129-146, iar în actul de control nr.3883/(...) s-au înscris concluziile controlului din UP VII ua 73-
78, 129-146 și ua 171, deci o suprafață diferită de cea parcursă prin controlul anterior, chiar dacă acestea sunt în același canton.
Analizând recursul formulat de reclamantul I. DE C. SI A. S., în temeiuldisp.art.3041 Cod.proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Deși reclamantul și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată invocând disp.art.998 și următoarele Cod civil, acesta și-a intitulat acțiunea ca fiind „în răspundere patrimonială";, solicitând atragerea răspunderii intimatului M. N., pentru prejudiciul cauzat de către acesta în calitatea pe care a avut-o, de salariat - pădurar în cadrul O. S. L.- pentru fapte în legătură cu munca prestată. De altfel și art.6 alin.1 din O.U.G. nr.85/2006 prevede că personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile Codului muncii, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate potrivit acestui act normativ. Prin urmare, în mod corect prima instanță a verificat în cauză îndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale, varietate a răspunderii civile contractuale, în temeiul art.270 Codul muncii, art.254 din Codul muncii republicat. Se mai reține că, potrivit O.ui nr.15/(...) privind aprobarea R.ui pentru paza fondului forstier, pădurarul poartă răspunderea pentru modul cum își desfășoară activitatea de pază a cantonului (art.12), iar conform art.10 , predarea-primirea cantonului silvic se face pe bază de inspecție de fond, încheindu-se proces-verbal în acest sens de către șeful ocolului silvic ori de către împuternicitul acestuia, cu participarea obligatorie a șefului de district sau brigadierului de care aparține cantonul precum și a pădurarilor respectivi. C. art.11 din același regulament, în toate situațiile, predarea- primirea cantonului va începe în maximum 24 de ore de la data la care se impune acest lucru. Actul de control se înregistrează, conform art.23, în 5 zile de la data efectuării inspecției la ocolul silvic și este analizat și aprobat de către șeful de ocol în 4 zile de la depunere. Art.18 din Regulament prevede, de asemenea, efectuarea obligatorie a inspecției de fond în situațiile când cantonul trebuie predat unei alte persoane din diverse motive, legate de imposibilitatea exercitării efective a atribuțiilor de pază. De altfel, atât în temeiul Legii contabilității nr.82/1991, cât și potrivit O.ui nr.2861/2009 al M.ui Finanțelor P.e, persoanele juridice sunt obligate să efectueze inventarierea ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune. Având în vedere dispozițiile acestui regulament, dar și prevederile generale aplicabile gestionarilor, pentru descărcarea reclamantului de gestiune, până la data de (...), la care a încetat calitatea de salariat al acestuia la O. L., deci și a atribuțiilor sale de pază a C. nr.25 M., acestuia trebuia să i se efectueze un control de fond, care să constate modul în care și-a îndeplinit atribuțiile de gestiune. Astfel cum a reținut și prima instanță, un astfel de control de fond a fost efectuat în C. nr.25 M., în „UP VIII u.a. 73-78;129-146";, la data de (...), actul de control înregistrat sub nr.3252 la O. S. L., purtând rezoluția șefului de ocol, constatând că: „Nu s-au găsit arbori tăiați în delict";. De altfel, și la controlul de fond efectuat reclamantului la data de (...), în cadrul UP VII, aflată în gestiunea acestuia, s-a constatat doar un prejudiciu în sumă de 635,7 lei, pe care acesta l-a achitat. Prin urmare, la data la care reclamantul și-a încetat atribuțiile de pază în cadrul O. L., cu ocazia controlului de fond efectuat, nu s-a constatat că acesta ar fi cauzat angajatorului său un prejudiciu. În consecință, controlul efectuat în același Canton nr.25 M., la data de (...), finalizat cu raportul înregistrat sub nr.3907/(...) la O. S. L., în urma verificării situației „U.P. nr. 73-78, 129-146 și 171";, după trecerea unei perioade de o lună în care intimatul nu a mai asigurat paza pădurii, având un alt loc de muncă, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, nu poate atrage prezumția de culpă a acestuia pentru prejudiciul constatat. De asemenea, susținerea recurentului în sensul că la controlul de fond din data de (...) nu ar fi fost controlată și U.P. nr.171 nu poate conduce la o altă soluție în cauză, întrucât, chiar și în această situație, acesta își invocă în cauză propria culpă de a nu fi efectuat verificările legale la data la care intimatul a încetat exercitarea efectivă a atribuțiilor de pază a acestei unități peisagistice Se reține că, în practica judiciară, în interpretarea prevederilor art.24 din L. nr.22/1969, astfel cum au fost modificate prin L. nr.54/1994, s-a ajuns la concluzia că, în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, culpa gestionarului se prezumă. Această practică a fost consacrată prin decizia de îndrumare nr.1 din (...) a Plenului T. Suprem. Prezumția relativă de culpă în sarcina gestionarului este deci o prezumție simplă, creație a practicii judiciare, care a decis în mod constant că angajatorul are doar obligația de a dovedi calitatea de gestionar a salariatului și existența prejudiciului suferit, cu listele de inventariere întocmite în mod legal și procesul-verbal de inventariere, revenind salariatului sarcina de a proba că nu se face vinovat de producerea prejudiciului, pentru a răsturna această prezumție. În cauză însă, astfel cum am menționat anterior, un control efectuat după o lună de la data la care intimatul M. N. nu mai avea atribuțiile de pază a bunurilor aflate în gestiunea sa, nu mai poate crea o prezumție de culpă în sarcina acestuia, astfel încât, conform disp.art.270 din Codul muncii, art.254 din Codul muncii republicat, angajatorul trebuia să probeze în cauză întrunirea tuturor condițiilor pentru a fi antrenată această răspundere, respectiv fapta ilicită săvârșită de către angajat, prejudiciul cauzat societății, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului, ceea ce acesta nu a reușit în prezenta cauză. De altfel, din preambulul O.U.G. nr.85/2006, se mai reține că aceasta a fost adoptată tocmai având în vedere faptul că, în cadrul controalelor de fond effectuate, "se constată pagube care, dacă sunt evaluate în condițiileprevăzute de nr. 8. privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetației forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului, cu modificările ulterioare, ar obliga personalul care asigură paza pădurii să le suporte integral sau în parte, nefiind reglementată o limitare a răspunderii acestui personal pentru situațiile bine justificate."; În acest context, în art. 6 alin.2 din această ordonanță s-a prevăzut că răspunderea persoanelor cu atribuții de pază a pădurilor, care fac dovada că și-au îndeplinit cu responsabilitate și cu bună-credință obligațiile de serviciu și au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor, poate fi limitată în următoarele situații: a) din aceeași pădure se constată că se distrug/însușesc ilegal, în mod constant, arbori, puieți, lăstari sau pomi de C., după caz; b) trupurile de pădure care fac obiectul pazei de către aceeași persoană sunt dispersate; c) pădurile au accesibilitate ridicată. Având în vedere aceste reglementări de limitare a răspunderii pădurarilor în cazuri bine justificate, pe care legiuitorul le-a considerat absolut necesare, nu pot conduce decât la concluzia că, dacă acestea sunt aplicabile chiar în perioada în care persoanele sunt investite cu atribuțiile de pază a pădurilor, cu atât mai mult, în speță, nu poate fi atrasă răspunderea intimatului pentru un prejudiciu constatat după o perioadă de o lună de la data încetării atribuțiilor de pază în pădurile ce au făcut obiectul controlului de fond finalizat cu actul nr.3883/(...), act care consemnează chiar în cuprinsul său că ultimul control de fond efectuat a fost în luna iulie 2007- când, din înscrisurile întocmite la acea dată, nu s-a constatat săvârșirea unei pagube de către pârât. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. DE C. SI A. S. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. DE C. SI A. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4. din 8 septembrie 2010 a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. GREFIER G. C. Red./dact. CM 2 ex./(...); Jud.fond: M.L.B./C.N.
| ← Decizia nr. 2259/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2142/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
