Decizia nr. 4948/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 4948/R/2012
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâții recurenți O. N. R. C. N., M. C. ȘI P. N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2767 din 15 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații reclamanți T. I., B. R.-F., T. D.-E., V. M., S. L., S. O.-E., C. N., N. L. C., H. A. S., M. P.-G., P. A. F. și D. I. M., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 20 noiembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2767/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții T. I., B. R.-F., T. D.-E., V. M., S. L., S. O.-E., C. N., N. L. C., H. A. S., M. P.-G., P. A.-F. Și D. I. M., împotriva pârâților O. N. R. C.-N. și M. C. și P. N. și în consecință:
A fost obligată pârâta O. N. R. C.-N. să facă demersurile necesare pentru încadrarea reclamanților în gradul I și să plătească drepturile salariale corespunzătoarea acestuia.
A fost obligat pârâtul M. C. și P. N. să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților ca urmare a încadrării în gradul
I.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 2976 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcții de artiști lirici, gradul II, în cadrul Operei N.e Române din C.-N. și conform Fișelor de evaluare pe anii 2009-2010, aceștia au primit calificativele „foarte bun"; (f.68-99).
Așa cum rezultă din procesul-verbal nr.2592/(...), întocmit de către C. de promovare a personalului contractual s-a hotărât promovarea personalului în grade profesionale începând cu data de (...) si s-a stabilit lista nominală a personalului ce urma a fi promovat.
Lista nominală a personalului contractual ce urma a fi promovat stabilită conform Hotărârii Guvernului nr. 7. cuprinde un număr de 82 de persoane printre care si reclamanții din prezenta cauză (f.45-48).
Mai mult, prin D. nr.486/(...) a directorului general al Operei N.e Române
C.-N. s-a aprobat promovarea conform listei nominale, cu aducere la îndeplinire fiind însărcinat Serviciul Resurse Umane, Salarizare si Oficiul juridic (f.44).
Prin H.nr.763/(...) s-a aprobat Regulamentul privind evaluarea performanțelor individuale, promovarea și avansarea personalului contractual din aparatul propriu al M. C. și P. N., precum și din cadrul unităților care funcționează în subordinea ori coordonarea acestuia.
Potrivit art.23 lit.b și c din acest regulament C. de promovare a personalului analizează propunerile de promovare și stabilește lista nominală a personalului ce urmează a fi promovat.
In cursul anului 2010 se puteau majora drepturile salariale în situațiile: terminării perioadei de debut, promovării în grad profesional sau în funcție, avansare în treaptă de salarizare ori trecerea într-o tranșă de vechime superioară, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr.3., Legii nr.188/1999 și O.G.nr.6/2007.
Prin promovarea în grade sau trepte profesionale se asigură evoluția în carieră a personalului contractual. Această promovare se face, de regulă, pe un post vacant sau temporar vacant, iar în situația în care nu există un asemenea post se face prin transformarea postului din statul de funcții în care aceștia sunt încadrați într-unul de nivel imediat superior.
Instanța a considerat că nu pot fi reținute susținerile pârâtei de rd.1, respectiv insuficiența creditelor bugetare alocate pentru anul 2010 deoarece la data numirii C. de promovare a personalului contractual, prin D. nr. 479/(...) a conducătorului instituției, se cunoșteau resursele bugetare alocate si condițiile stabilite pentru a se aproba promovarea, așa încât nu pot fi primite argumentele acesteia. Pe de altă parte, chiar reprezentanta acestei pârâte a arătat că drepturile salariale ale reclamanților au fost majorate, deși nu au fost promovați efectiv, situație în care se pune firesc întrebarea de unde a găsit resursele necesare.
Pârâta de rândul 1 nu a făcut dovada, după selecția salariaților ce îndeplineau condițiile pentru a fi promovați, că a emis un act administrativ prin care să fi constituit o comisie de soluționare a contestațiilor ce urma să fie compusă din persoane având cunoștințele necesare în domeniul posturilor pentru care s-a aprobat promovarea, inclusiv un reprezentant al salariaților.
Raportat la cele expuse mai sus trebuie reliefat faptul că, promovarea în gradul I doar a unor salariați încadrați în baza unui contract individual de muncă s-a făcut în temeiul unor acte normative în vigoare și excluderea reclamanților, fără stabilirea unor criterii clare de departajare, conduce la concluzia că selectarea acestora s-a făcut pe criterii subiective, fără a se tine seama de activitatea desfășurată si de îndeplinirea condițiilor pentru a beneficia de aceleași drepturi ca si colegii lor.
Cu privire la cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice instanța a respins-o întrucât prin D. nr.10/(...) a înaltei Curți de C. și Justiție, obligatorie pentru instanță, s-a arătat, în aplicarea prevederilor art. 60 C.pr.civ., art. 19 din L. nr.500/2002 și art.1-4 din O.G.nr.22/2002, că cererile de chemare în judecată si în garanție, formulate de către instituțiile publice în calitate de angajatori sau ordonatori de credite referitoare la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut de L. nr.315/2006, nu îndeplinesc cerințele prevăzute de aceste texte legale.
Așa fiind, constatând acțiunea întemeiată, instanța a admis-o, în temeiul art.208 și următoarele din L. nr. 62/2001 și a obligat pârâta de rd.1 să facă demersurile necesare pentru încadrarea reclamanților în gradul I, cu plata corelativă a drepturilor salariale.
In temeiul acelorași prevederi legale, instanța a obligat pârâtul M. C. si P. N. să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților ca urmare a încadrării în gradul I.
Fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamanților suma de 2976 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții O. N. R. C.-N., M. C. și P.
N. și Ministerul Finanțelor Publice.
1. Prin recursul declarat, pârâta O. N. R. a solicitat admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului pârâta recurentă critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că potrivit art. 8 alin. (3) din Anexa I, promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se poate face din
3 în 3 ani, în funcție de performanțele profesionale individuale, apreciate cu calificativele "foarte bun" cel puțin de două ori în ultimii 3 ani, de către comisia desemnată prin dispoziție a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte sindicatele, sau după caz, reprezentanții salariaților.
Or, la data de (...) reclamanții nu îndeplineau condițiile cerute de lege, pentru a avansa în gradul 1.
Starea de fapt trebuia analizată în detaliu, deoarece fișele de evaluare prezentate instanței, evidențiază faptul că în cei 3 ani evaluați, reclamanții ocupau funcția de artist instrumentist și respectiv artist liric operă de grade V, IV sau I. C. legii, evoluția în carieră se face din grad în grad, în funcție de calificativele obținute de salariat ca urmare a evaluării profesionale anuale.
Este evident faptul că în anii 2007, 2008 și respectiv 2009 evaluarea performanțelor profesionale s-a făcut pentru funcția și gradul pe care reclamanții o ocupau efectiv la acel moment, iar comisia de promovare a avut în vedere aceste aspecte la stabilirea listei persoanelor care urma să fie promovate.
Deși din fișe nu rezultă acest aspect, presupunând că pe cei 3 ani evaluați calificativele sunt de "foarte bun", însă, dacă promovarea în grade sau trepte profesionale se face din grad în grad, conform legii, până la momentul la care reclamanții au fost reîncadrați pe noile funcții conform Legii nr. 3., calificativele obținute în fișele de evaluare reflectau activitatea prestată pe postul, funcția și gradul pe care reclamanții l-au ocupat efectiv anterior reîncadrării. Or, un angajat evaluat 3 ani consecutiv pe gradul V, nu poate la finele celor 3 ani, să pretindă să fie promovat în gradul 1.
În concluzie, din evaluarea evidențiată în fișele de evaluare a anilor 2007 -
2009, rezultă fără îndoială că salariatul a fost evaluat profesional pentru funcția
și gradul pe care îl ocupa la acel moment, aspecte pe care așa cum a arătat comisia de promovare le-a avut în vedere la momentul analizei propunerilor de promovare.
De asemenea solicită a se observa că promovarea personalului în grade și trepte profesionale s-a făcut începând cu data de (...), conform procesului verbal nr. 2592/(...), întocmit de către C. de promovare a personalului contractual și nu începând cu data de (...) așa cum în mod greșit a analizat situația instanța de fond.
În aplicarea prevederilor art. 8 din Anexa I la L. cadru nr. 3., prin H. nr.
763 din 21 iulie 2010 a fost aprobat Regulamentul privind evaluarea performanțelor profesionale individuale, promovarea și avansarea personaluluicontractual din aparatul propriu al M. C. și P. N., precum și din cadrul unităților care funcționează în subordinea ori în coordonarea acestuia, act normativ care stabilește modalitatea concretă și responsabilitățile privind promovarea personalului în grade sau trepte profesionale.
Art. 22 alin. (1) din hotărâre, prevede că în vederea analizării posibilității și oportunității promovării personalului contractual în grade și trepte profesionale, ordonatorul de credite, respectiv conducătorul instituției, constituie comisii de promovare a personalului contractual.
Atribuțiile comisiei sunt stabilite în art. 23 din Hotărâre potrivit căruia: a. comisia analizează posibilitatea promovării personalului în funcție de creditele bugetare alocate instituției publice, pentru anul bugetar respectiv; b. analizează propunerile de promovare, înaintate de compartimentul resurse umane; c. stabilește lista nominală a personalului ce urmează a fi promovat. Instanța mai reține faptul că: "potrivit art. 23 lit. b) și c) din acest regulament C. de promovare a personalului analizează propunerile de promovare
și stabilește lista nominală a personalului ce urmează a fi promovat.
Apreciază recurenta că, condiția prevăzută de art. 23 lit. a) din regulament, respectiv analiza posibilității promovării personalului în funcție de creditele bugetare alocate instituției publice, pentru anul bugetar respectiv, reprezintă condiție de bază a continuării procedurii și doar dacă această condiție este îndeplinită, pot fi urmate celelalte două etape prevăzute la lit. b) și c). Or în condițiile în care comisia de promovare, constituită conform legii, din care face parte și reprezentantul compartimentului financiar contabil, a apreciat că fondurile sunt suficiente doar pentru a acoperi diferențele salariaților cărora la reîncadrare li s-au redus gradele sau treptele profesionale, iar salarizarea a rămas la nivelul gradului pe care îl ocupa înainte de reîncadrare, comisia de promovare a apreciat că salariații care se află în astfel de situații începând cu data de (...) în limita bugetului existent urmează să beneficieze de retribuția postului pe care îl ocupau începând cu data de (...). În această situație s-au aflat atât reclamanții, cât și alte 24 de persoane, salariați ai instituției, conform listei nominale. În îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, responsabilitățile comisiei de promovare, sunt stabilite de norma legală și nu pot excede acesteia. Cele 3 atribuții ale comisiei stabilite de lege, sunt cumulative, doar dacă este îndeplinită condiția prevăzută la lit. a), iar comisia de promovare a respectat întru-totul prevederile legale. Având în vedere toate aceste aspecte, ținând cont de creditele bugetare alocate pentru anul bugetar 2010 și de condițiile stabilite de lege pentru a putea promova în funcții, grade sau trepte superioare, comisia a procedat în consecință, încheind procesul verbal nr. 2592/2010, stabilind totodată și lista nominală a personalului contractual care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea promova.
C. legii, responsabilitatea încadrării în creditele bugetare alocate, în speță fiind vorba de anul bugetar 2010, revine în totalitate comisiei de promovare și respectiv instituției și nu ordonatorului principal de credite M. C. și P. N.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că instanța nu se poate substitui unei comisii de promovare a personalului contractual, stabilită conform legii și nici nu poate să cenzureze aprecierile acesteia.
Raționamentul instanței că promovarea în gradul 1 doar a unor salariați s-a făcut în temeiul unor acte normative în vigoare, iar excluderea reclamanților fără stabilirea unor criterii clare de departajare, conduce la concluzia că selectarea acestora s-a făcut pe criterii subiective, fără a se ține seama de activitatea desfășurată și de îndeplinirea condițiilor pentru a beneficia de aceleași drepturi ca și colegii lor, este total eronat.
Reclamanții nu aveau cum să beneficieze de aceleași drepturi ca și colegii care au fost promovați în gradul 1, deoarece aceștia nu îndeplineau condițiile acelor salariați.
Precizează recurenta că nu a fost emis un act administrativ prin care să fie constituită o comisie de soluționare a contestaților, deoarece Regulamentul nu prevedea constituirea unei astfel de comisii.
Motivele recursului se circumscriu dispozițiilor art. 304 ind. 1 din Codul de P. C., în sensul că solicită examinarea cauzei de către instanța de recurs sub toate aspectele.
Față de motivele de fapt și de drept expuse solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată.
În drept, dispozițiile ari. 304 și urm., 299, 242 alin. 2 Cod proc. civilă.
2. Prin recursul formulat, pârâtul M. C. și P. N. a solicitat admiterearecursului, casarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată față de instituția pârâtă, în principal, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind introdusă prematur, iar în subsidiar, ca nelegală și neîntemeiată.
În motivarea recursului recurentul invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C. și P. N., precum și a excepției prematurității formulării cererii, excepții invocate de către M. C. și P. N., motiv pentru care recurentul solicită casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei.
Recurentul a mai invocat faptul că hotărârea nu este motivată nici în fapt, nici în drept, fiind imposibil de pus în executare, recurentul evocând în acest sens prevederile art. 261 alin.(1) pct.5 Cod procedură civilă.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de fond a admis acțiunea fără să se pronunțe asupra aspectelor invocate în cererea de chemare în judecată a reclamanților care au solicitat încadrarea și plata pentru funcțiile similare din instituție începând cu luna noiembrie 2010, nepronunțarea asupra acestui aspect făcând sentința inaplicabilă și vădit nelegală.
Recurentul arată că înțelege să reitereze excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prematurității față de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții salariați ai Operei N.e Române C.-N., cu consecința respingerii acesteia ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind introdusă prematur iar, în subsidiar, ca nelegală și neîntemeiată.
- În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C. și P. N. arată că potrivit dispozițiilor art. 267 litera a) și b) din Codul Muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator - așa cum sunt definite mai sus salariații și angajatorul.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și anume - promovarea în grad, plata drepturilor salariale, care sunt exclusiv în sarcina angajatorului O. N. R. C.-N., se poate lesne observa că instituția recurentă rămâne astfel în afara raportului juridic obligațional, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește M. C. și P. N., ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamanților, ministerul rămânând, pe cale de consecință, în afara cadrului procesual și urmând a se dispune scoaterea sa din cauză.
Reclamanții se află în raporturi de muncă cu O. N. R. C.-N., iar drepturile salariale, precum și celelalte drepturi, ca drepturi subiective relative, opozabileerga certa personem pot fi valorificate exclusiv împotriva acestei instituții publice cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.
Aceasta stă în justiție în nume propriu - în litigiul de față ca angajator, astfel cum se regăsește menționat la poziția - nr. crt. 25 din Anexa nr. 2 la H. G. nr. 9. privind organizarea și funcționarea M. C. și P. N., cu modificările și completările ulterioare.
Cu alte cuvinte, instanța urmează să dispună scoaterea din cauză a M. C.
și P. N., în cadrul jurisdicției muncii fiind irelevantă calitatea pârâtului de ordonator principal de credite, o asemenea interpretare putând fi avută în vedere doar sub incidenta dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca subiect de drept administrativ, dispoziții care însă nu se regăsesc în motivarea în drept a acțiunii de față
În acest sens recurentul invocă și practică judiciară.
Potrivit dispozițiilor art. 266 din Codul Muncii în vigoare "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Mai mult decât atât, instanța era datoare să verifice calitatea procesuală pasivă a instituției pârâte, deoarece nu se poate justifica reținerea în cauză a M. C. și P. N. pe de o parte, doar pe simplul considerent că este ordonator principal de credite, această calitate nefiind conferită în conflictele de muncă ce au ca obiect plata unor drepturi bănești.
Această calitate nu este de natură a angaja ab initio răspunderea privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum stabilesc dispozițiile OG nr. 22/2002, acest act normativ fiind aplicabil deopotrivă tuturor instituțiilor publice, "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora achitându-se din sumele aprobate prin buget."
Statutul M. C. și P. N. nu poate fi asimilat niciunuia dintre partenerii sociali definiți ca atare de legislația muncii, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. C. și P. N. respingând în consecință acțiunea reclamantului fată de această instituție.
Sub un alt aspect, potrivit art. 47 Cod procedură civilă "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză".
per a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună
(solidară) a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
În cazul de față, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv calitatea de ordonator principal de credite a M. C. și P. N.
Rezultă așadar că obligația de conform principiului accesorium sequitur principale nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidența jurisdicției muncii, conflictul de muncă generator al raportului obligațional vizează strict - conform art. 231 din actualul Cod al muncii - partenerii sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, M. C. și P. N. neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme el nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamanții.
- Cu privire la excepția prematurității, recurentul apreciază că în cauză reclamantul trebuia să facă dovada că a notificat pârâtul în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1079 alin.(1) Cod civil, potrivit cărora "Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său".
În speță, o asemenea notificare nu a fost formulată către M. C. și P. N., motiv pentru care solicită admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii fată de instituția recurentă ca fiind prematură.
- Pe fondul cauzei recurentul solicită respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată, arătând în acest sens că promovarea și avansarea personalului contractual din aparatul propriu al M. C. și P. N., precum și din cadrul unităților care funcționează în subordinea ori în coordonarea acestuia se face având în vedere prevederile art. 20, 22, 23 și 24 Hotărârea nr. 7. pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Chiar și în situația în care C. de promovare a personalului ar fi propus ca reclamanții să fie înscriși în lista nominală a personalului ce urmează a fi promovat, potrivit Codului Muncii decizia de promovare este prerogativa angajatorului, în speța de fată acesta fiind directorul executiv al Operei N.e Române C.-N., căruia nu i se poate substitui instanța de judecată.
Mai mult, pentru a decide în sensul promovării salariaților, angajatorul are obligația ca la momentul luării deciziei să prevadă și să aloce în buget sumele necesare unei salarizări superioare celei avute înainte de promovare.
Recurentul a mai invocat faptul că la pronunțarea sentinței, instanța nu a avut în vedere practica Înaltei Curți de C. și Justiție care a statuat că instanța nu se poate substitui unei comisii de promovare a personalului și nici nu poate să cenzureze aprecierile acesteia, aceste aspecte putând fi realizate pe cale ierarhic administrativă, numai de o comisie de specialitate (D. nr. 1627/2004 din dosarul nr. 1977/2003).
În ceea ce privește aspectele referitoare la dispozițiile art. 4 din O.G. nr.22/2002, se poate observa că acestea nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba de titluri executării. Mai mult decât atât, O.G. nr.22/2002 este actul normativ care stabilește expressis verbis condițiile și termenele procedurale pentru achitarea creanțelor stabilite prin titluri executării în sarcina instituțiilor și autorităților publice.
În susținerea recursului recurentul a depus practică judiciară: S. civilă nr.
4171/(...) și S. civilă nr.4164/(...), pronunțate de Tribunalul București.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 9
și 3041 C.pr.civ.
3. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, întemeiul art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Recurentul critică hotărârea prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., arătând că, deși in considerentele hotărârii instanța de judecata a respins cererea de chemare in judecata a paratului Ministerul
Finanțelor Publice, in dispozitivul hotărârii s-a menționat doar ca s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., fără sa se menționeze, ca si o consecința a admiterii excepției, respingerea acțiunii fata de acest parat.
Cererea de chemare in judecata formulata în contradictoriu cu Ministerul
Finanțelor Publice este inadmisibila si nelegala, această susținere fiind confirmata de D. 10/(...) a înaltei Curți de C. și J.
MFP nu are calitate procesuala pasiva in cauza, între această instituție si reclamanți nu exista raporturi juridice obligaționale si ca urmare, instanța defond, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive M.F.P., trebuia sa respingă acțiunea in contradictoriu acest parat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de (...) intimații reclamanți ausolicitat respingerea recursurilor, arătând că recursul M. F. P. a rămas fără obiect,întrucât prin sentința civilă nr. 8. Tribunalul Cluj a admis cererile de completare a sentinței civile nr. 2. și a dispus respingerea acțiuni față de Ministerul
Finanțelor Publice.
Referitor la recursul declarat de pârâtul M. C. și P. N. s-a arătat că
Tribunalul Cluj s-a pronunțat atât asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, cât și asupra excepției prematurității în ședința publică din data de (...), iar cu privire la excepția invocată se arată că pârâtul recurent are calitate procesuală pasivă în calitate de ordonator principal de credite și finanțator pentru O. N. R. C.-N..
Cu privire la excepția prematurității se arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1079 alin. 1 cod civil, întrucât suntem în prezența unui litigiu de muncă, iar codul muncii nu prevede notificarea prealabilă a angajatorului.
Cu privire la criticile pe fondul cauzei intimații susțin că sunt greșite afirmațiile recurentului în sensul că decizia de promovare este o prerogativă a directorului instituției angajatoare, iar comisia de promovare poate doar propune salariații care îndeplinesc condițiile de promovare, având în vedere prevederile art. 20 și 22 din Anexa II la HG nr. 7..
Prin procesul verbal nr. 2592/(...) comisia de promovare a hotărât promovarea personalului contractual în grade și trepte profesionale începând cu data de 1 noiembrie 2010 și stabilește lista nominală a personalului ce urmează a fi promovat. Până la data de (...) reclamanții erau încadrați în funcția de artist instrumentist sau artist liric gradul II, iar prin hotărârea comisie de promovare au fost promovați în gradul profesional imediat superior. În realitate însă nu au fost promovați, întrucât directorul Operei nu a emis decizia de promovare.
Cu privire la recursul pârâtei O. N. R. C.-N. intimații arată că pârâta face confuzie între reîncadrarea salariatului potrivit legii și promovarea salariatului.
Prin L. nr. 3. au fost prevăzute pentru funcțiile de execuție gradul IA, gradul I, gradul II și debutant.
În temeiul art. 30 alin. 4 din L. nr. 3. reclamanții au fost reîncadrați la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate, respectiv în gradul II, însă în ultimii trei ani nu au fost promovați.
C. de promovare a hotărât promovarea a 83 de salariați în grade și trepte profesionale imediat superioare celei ocupate, începând cu data de 1 noiembrie
2010, nici una dintre părți nu a contestat hotărârea comisiei, însă aceasta a fost aplicată doar parțial de angajator.
Prin înscrisul depus la dosar la data de (...) (fila 49) recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant, a arătat că renunță la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2767 din (...) a T.ui C., menționând că prin sentința civilă nr. 8499/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2767 din (...) în sensul că „urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, va respinge acțiunea față de acesta";, iar criticile formulate prin recurs au vizat tocmai acest aspect care a fost lămurit prin sentința respectivă.
Raportat la acest înscris Curtea reține că potrivit art.246 alin.1 C.pr.civ., partea poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere cererea scrisă prin care recurentul Ministerul Finanțelor
Publice a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecarea recursuluideclarat împotriva sentinței civile nr. 2767 din (...) a T.ui C., Curtea în temeiul art.316 C.pr.civ., coroborat cu art. 246 alin.1 C.pr.civ., urmează a lua act de această manifestare de voință a recurentului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâții recurenți O. N. R. C.-N. și M. C. și P. N. și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 8 alin. 1- 3 din Anexa I la L. nr. 3., ce cuprinde reglementări specifice personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă - personal contractual din administrația publică: ";(1)Promovarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în funcții, grade sau trepte profesionale se face de regulă pe un post vacant existent în statul de funcții.
(2) În situația în care nu există un post vacant, promovarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în funcții, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcții în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior.
(3) Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se poate face din 3 în 3 ani, în funcție de performanțele profesionale individuale, apreciate cu calificativele "foarte bun", cel puțin de două ori în ultimii 3 ani, de către comisia desemnată prin dispoziție a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte sindicatele sau, după caz, reprezentanții salariaților.";
În temeiul art. 8 alin. 6 din Anexa I și al art. 12 din anexa nr. II la -cadrunr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la L. cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin H. nr. 763 din 21 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 592 din 20 august 2010 a fost aprobat Regulamentul privind evaluarea performanțelor profesionale individuale, promovarea și avansarea personalului contractual din aparatul propriu al M. C. și P. N., precum și din cadrul unităților carefuncționează în subordinea ori în coordonarea acestuia, act normativ care, prin dispozițiile art. 18-23 din Anexa II, stabilește condițiile și procedura concretă privind promovarea personalului în grade sau trepte profesionale.
Astfel, potrivit art.20 din Regulamentul menționat „Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se poate face din 3 în 3 ani, în funcție de performanțele profesionale individuale, apreciate cu calificativele "foarte bun", cel puțin de două ori în ultimii 3 ani, de către comisia desemnată prin dispoziție a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte sindicatele sau, după caz, reprezentanții salariaților.
Art. 22 alin. (1) din Regulament prevede că în vederea analizării posibilității
și oportunității promovării personalului contractual în grade și trepte profesionale, ordonatorul de credite, respectiv conducătorul instituției, constituie comisii de promovare a personalului contractual.
C. art. 23 din același regulament comisia de promovare a personalului are următoarele atribuții: a) analizează posibilitatea promovării personalului în funcție de creditele bugetare alocate autorității sau instituției publice pentru anul bugetar respectiv; b) analizează propunerile de promovare; c) stabilește lista nominală a personalului ce urmează a fi promovat.
Potrivit procesului verbal nr. 2592/(...) (fila 48 dosar fond), C. de promovare a personalului contractual, numită prin decizia nr.479 din (...), ținând cont de creditele bugetare alocate pentru anul bugetar 2010 și de condițiile stabilite de lege pentru a putea promova, în temeiul art. 21 alin. 2 a hotărât promovarea personalului contractual în grade și trepte profesionale începând cu data de (...) și a stabilit lista nominală a personalului contractual ce urma a fi promovat.
Prin D. nr. 486/(...) a Directorului general al Operei N.e Române C.-N. s-a aprobat promovarea personalului contractual, începând cu data de (...), potrivit hotărârii C. de promovare în grade și trepte profesionale, conform anexei Lista nominală a personalului contractual promovat.
Din examinarea Listei nominale cuprinzând personalul contractual promovat Curtea constată că în privința reclamanților a fost menținut gradul profesional IIS, avut anterior întrunirii comisiei, însă tuturor angajaților menționați în lista respectivă, inclusiv reclamanților, le-au fost stabilite salarii mai mari decât cele de care beneficiau anterior.
Susținerile reclamanților în sensul că, deși C. de promovare a hotărât promovarea acestora, prin decizia conducătorului instituției au fost selectați în vederea promovării doar unii dintre angajații hotărâți de comisie sunt total nefondate, întrucât se constată că prin decizia nr. 4. s-a aprobat promovarea personalului contractual conform hotărârii C. de promovare în grade și trepte profesionale și listei nominale stabilită de aceasta, fără a fi înlăturat nici unul dintre angajații menționați în lista stabilită de comisie.
Potrivit listei aprobate de C. de promovare, C. nu a hotărât promovarea în gradul I pentru nici unul dintre reclamanți, astfel că susținerile acestora în sens contrar apar ca fiind nefondate.
Pe de altă parte, raportat la promovarea unora dintre salariați în gradul I hotărâtă de C. de promovare și aprobată prin decizia conducătorului instituției angajatoare, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod netemeinic faptul că acei salariați ar fi fost selectați în mod subiectiv, fără a examina apărările pârâtei prin care s-a arătat că reclamanții nu îndeplineau condițiile pentru a fi promovați în gradul respectiv și înscrisurile depuse la dosar în acest sens.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv fișele de evaluare privind pe reclamanți aferente anilor 2007 și 2008 (filele 74-100 dosar fond) Curtea constată că se confirmă susținerile recurentei în sensul că anterior anului 2010 reclamanții ocupau funcția de artist instrumentist și respectiv artist liric operă de grade V, IV sau III, grade profesionale stabilite potrivit legislației în vigoare în perioada respectivă.
La data de (...) a intrat în vigoare L. nr. 3., iar art. 30 alin. 3 și 4 din acest act normativ prevedea că „(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.";
Recurenta pârâtă a arătat că reclamanții au fost reîncadrați pe noile funcții în conformitate cu prevederile Legii nr. 3., fiind reîncadrați în gradul II, conform prevederilor art. 30 alin. 4, situație relevată de altfel și de către intimați reclamanți prin întâmpinarea depusă în recurs.
Această situație rezultă și din lista nominală cu personalul promovat, în care este menționat gradul profesional al fiecăruia dintre salariații înscriși în această listă, anterior reîncadrării în conformitate cu prevederile Legii nr. 3..
În lista nominală menționată este înscris, în situația fiecăruia dintre reclamanți, gradul profesional avut anterior reîncadrării conform Legii nr. 3., astfel că se confirmă susținerile recurentei în sensul că s-a avut în vedere de către comisia de promovare situația respectivă în analiza posibilității promovării reclamanților într-un grad profesional superior.
Se constată astfel că situația persoanelor care au fost promovate în gradul IS este diferită de cea a reclamanților, din lista menționată rezultând că angajații respectivi aveau gradul profesional IIS anterior aplicării Legii nr. 3. și mai mult de trei ani de la promovarea anterioară.
În raport de prevederile legale menționate în partea introductivă a considerentelor de față Curtea reține că legiuitorul a reglementat posibilitatea promovării personalului contractual în grade și trepte profesionale din 3 în 3 ani, fiind atributul comisiei de promovare constituite în acest scop să analizeze posibilitatea și oportunitatea promovării personalului contractual în grade și trepte profesionale.
În consecință, Curtea apreciază ca fiind lipsite de relevanță susținerile intimaților reclamanți din întâmpinare, prin care se invocă faptul că unii dintre aceștia nu au fost promovați niciodată, iar ceilalți au fost promovați în anul 2003 sau în anii anteriori, legiuitorul neinstituind în sarcina angajatorului o obligație de a promova angajații după o anumită perioadă de activitate.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată, astfel că hotărârea instanței de fond apare ca fiind nelegală și netemeinică sub acest aspect.
Raportat la criticile formulate de recurentul pârât M. C. și P. N. privitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive Curtea constată că acestea sunt nefondate.
În acest sens se reține, pe de o parte, faptul că instanța de fond s-a pronunțat în ședința publică din data de 27 octombrie 2011 atât asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, cât și cu privire la excepție prematurității invocată de acesta. Mai mult, în ședința publică din date de 15 martie 2012 instanța s-a pronunțat din nou asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. C. și P. N., respingând această excepție și arătând totodată considerentele pentru care a dispus în acest sens, respectiv reținând că pârâtul are „calitate de ordonator de credite și este cel care trebuia să aloce fondurile bănești din care urmau să se achite drepturile salariale reclamanților";.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală a recurentului pârât M. C. și P. N., având în vedere calitatea acestuia de ordonator principal de credite în raport cu instituția angajatoare a reclamanților.
Astfel, se reține că potrivit Anexei 2 pct. II.26 la HG nr. 9. O. N. R. C.-N. este instituție publică cu personalitate juridică finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, aflată în subordinea M. C. și P. N.
Potrivit art. 1 din OG nr. 9/1996, în forma în vigoare la data promovării acțiunii și pronunțării sentinței, "(…)Alocațiile de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, pentru finanțarea instituțiilor publice prevăzute la alin. (1) se prevăd, în sumă globală, în bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare și se repartizează de către aceștia pe instituțiile din subordine, în raport cu obligațiile sau cu programele propuse. Sumele astfel repartizate se includ în bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărei instituții publice. (…)
Bugetele de venituri și cheltuieli elaborate de instituțiile publice prevăzute la alin. (1) se aprobă de către ordonatorul principal de credite bugetare, după aprobarea legii bugetului de stat.";
Este adevărat că între reclamanți, în calitate de salariați și pârâtul M. C. și
P. N. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamanți și pârâtul recurent, izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prinacțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata direct către reclamanți a unor sume de bani reprezentând diferențe salariale.
Din modul de formulare a cererii introductive reiese însă că pârâtul M. C. și
P. N. a fost chemat în judecată în virtutea calității sale de ordonator principal de credite, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta O. N. R. C.-N. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale pretinse prin capătul 2 al cererii introductive.
Practic, este o aplicație a unei acțiuni oblice, în sensul art. 974 cod civil anterior, salariații acționând atât împotriva debitorului lor direct, în cadrul raportului de muncă, anume, instituția angajatoare pârâtă, cât și împotriva autorității obligate să furnizeze angajatorului o parte din resursele financiare, deci debitorului acestuia din urmă în ce privește aceste sume.
Având în vedere considerentele expuse anterior în urma cărora s-a concluzionat că acțiunea reclamanților este nefondată, Curtea apreciază că nu se mai impune examinarea motivului de recurs invocat de recurentul M. C. și P. N. privitor la excepția prematurității acțiunii promovate în contradictoriu cu acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod proc. civ. Curtea va admite recursurile declarate de pârâții O. N. R. C.-N. și M. C. și P. N. împotriva sentinței civile nr. 2767 din (...) a T.ui C. pe care o va modifica în parte în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu aceștia. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții O. N. R. C.-N. și M. C. ȘI P. N. împotriva sentinței civile nr. 2767 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții T. I., B. R.-F., T. D.-E., V. M., S. L., S. O.-E., C. N., N. L. C., H. A. S., M. P.-G., P. A. F. și D. I. M. în contradictoriu cu pârâții O. N. R. C.-N. și M. C. ȘI P. N. Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 1931/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2259/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
